5,114 matches
-
învârtise pe ici colo, moș Gheorghe și dintr-odată s-a făcut întunericul ca smoala. Nici nu a apucat bine să dea o raită prin perimetru că zarva și circulația se subțiaseră de tot. Ăsta era momentul pe care bătrânul paznic îl numea în sinea lui „patru cincimi”. La atât aprecia el numărul apartamentelor în care se vedeau luminile arzând, situație care dura până în jurul orelor unsprezece, unsprezece și un sfert, oră la care venea și moș Ene închizând unul câte
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
comandă. Unii învățau, alții lucrau, unii, e drept mai rar, chefuiau și cei din urmă, pensionarii care nu mai aveau somn. Ei erau cei care noapte de noapte îi petreceau veghea lui moș Gheorghe, până la ora șase când venea Alecu, paznicul din tura a-ntâia iar el era bucuros să mâzgălească într-o terfeloagă cu creionul bont că „în timpul serviciului de noapte nu s-a întâmplat nimic deosebit” și prins de moleșeală pornea spre casă unde îmbuca ce găsea la îndemână
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
o terfeloagă cu creionul bont că „în timpul serviciului de noapte nu s-a întâmplat nimic deosebit” și prins de moleșeală pornea spre casă unde îmbuca ce găsea la îndemână și își întindea oasele trudite pe un pat la fel de bătrân. Alți paznici păstrau pe lângă ei câte un câine doi de pripas, aciuați nici ei nu știau de unde și le trecea noaptea mai ușor. Latră când simt picior străin în șantier, latră când vine în control vreun echipaj să nu te prindă moțăind
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Îi era frică? Greu de spus. De fapt nu are timp să se gândească la așa ceva. Să dea un telefon? Unde? La poliție? I-ar spune că e beat și merită o amendă. Îi știe el. Atunci? Din cauza salariilor mici, paznicii sunt oamni vârstnici. Ei nu poartă arme. Cu mâinile goale în fața unei fantome... În fața unei fantome albe și fără cap. Smulge un laț din gardul de flori. Așa, să zic și eu că am ceva în mână. Și las' că
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
apă. Copii se frecară pe la gură ascultând cu atenție. -Haideți să bem suc de-al nostru! îi îndemnă Tina. Cu toții plecară spre marginea uliței și intrară în lanul de grâu. Rupseră fiecare câte un pai. -Vedeți să nu vă vadă paznicul de la CAP că ne omoară. - Pe mine m-a prins luând câteva spice pentru porumbei și m-a bătut de m-a frânt. După ce s-a pișat pe o brazdă, a mestecat cu un băț pământul, după care m-a
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
ale zonei deșertice cu alte valori decât cele cunoscute de noi, pe care abia acum le descopeream. Din loc în loc, erau amenajate spații pentru odihnă și recreere. “Nu sunt șerpi care să tulbure odihnă vizitatorilor?” l-am intrebat noi pe paznic. “Se mai întâmplă câteodată să vină cineva care să se plângă de prezență câte unui șarpe, dar noi ne ducem și cu grijă îl mutăm în altă parte”. Capitala Arizonei, Phoenix, este un oraș modern, plin de viață, care nu
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar. VENISE TOAMNA Venise toamna în parc. Sta zvârlită sub haina paznicului de noapte și asculta mărturisirile pașilor de sub frunze. Trecea-n fugă un sfert de lună, cu buzele mirosind o gutui. Felinarul din palma aleii moțăia pe veșmântul de iarmaroc al băncii ce mai păstra în buzunar fotografia trupului tău, clopot
POEZII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357843_a_359172]
-
Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar. VENISE TOAMNA Venise toamna în parc. Sta zvârlită sub haina paznicului de noapte ... Citește mai mult TREC PRIN SATTrec prin sat când abia se deșteaptă somnul,Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte,Praful din drum privește orb tăcerea ruginităși undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte.Pe dealul dinspre uitare aleargă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
grinda stânii.Sub salcâmul din poala izvorului albastruCoboară luna cu stelele zornăind în buzunar,Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu,Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar.VENISE TOAMNAVenise toamna în parc.Sta zvârlită sub haina paznicului de noapte... XXXIII. PORTRET SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. PORTRET SENTIMENTAL NICOLAE (CUCU) URECHE Undeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
optsprezece era notată ora aproape caligrafic ... și apoi ea mai trebuia să observe același scris în ziua de opt și de optsprezece, care nu mai apărea în restul acelorași zile niciodată ... și ne mai mirăm de ce sînt amărîții ăștia de paznici beți tot timpul ... apoi căpitanului i-a venit o idee, a luat-o pe Adelina de mînă și a tras-o după el spre mașina poliției, ordonîndu-i subofițerului să-l trezească pe nenorocit, dar acesta își revenise și se uita
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
care trecuseră. Devenind cumva liberi și-au găsit adăpost în depoul de vagoane Grivița, unde era o sobă cu gaze ce ardea continuu, dar erau și niște conducte de încălzire ale blocurilor din cartier. Seara se retrăgeau aici și un paznic de noapte îi primea să se adăpostească acolo. Viața de cerșetor a lui Tunică și Suman avea să se termine brusc atunci când toată Gara de Nord a fost împânzită cu milițieni și chiar militari din garnizoana gării, care adunau pe toată lumea suspectă
OBIECTIVUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358068_a_359397]
-
Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de vată,/fără ecou,/ cu indexul strâmb,/ descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea să amâne doar iarna... singurătății în doi. Și toate acestea pentru că: A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
bucata de pâine din acea zi. Intram în combinatul forestier pe sub gardul mare de scândură și adunam deșeuri din lemn de la diverse utilaje, asta în cazul că aveam comenzi de la diverși orășeni. Dacă aveam norocul să nu fim depistați de paznici sau aceștia ne lăsau pur și simplu să ne facem un fel de roată din deșeuri puteam vinde o astfel de roată cu cel mult 2-3 lei bucata. Uneori nu găseam deșeurile căutate și pierdeam vremea prin combinat. Într-o
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
ce să mâncăm. Iar mai presus de orice nu ne primisem banii pentru munca noastră. Ne-am adăpostit într-un șopron de unde luam pământul, tolănindu-ne pe niște paie rămase acolo de ceva vreme. Seara a apărut un așa zis paznic care ne-a spus să plecăm de acolo fiindcă dacă nu plecăm va anunța miliția. Nu știam ce să facem și încotro să mergem? Până la urmă Linte a hotărât să mergem la gazda unchiului său Jurcă. Ajunși acolo nu l-
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
a fi țintuit. Dansatorii intră și ies pe ușa casei. Mircea Eliade vorbea despre pragul din locuințele omenești: „Trecerea pragului casei este însoțită de numeroase rituri: oamenii se închină ori îngenunchează dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna ... Pragul are „paznici”: zei și spirite care apără intrarea atât de răutatea oamenilor, cât și de puterile diavolești ori de boli. Jertfele către „paznici” erau făcute pe prag, și tot aici se făceau și judecățile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel). Pragul
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
este însoțită de numeroase rituri: oamenii se închină ori îngenunchează dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna ... Pragul are „paznici”: zei și spirite care apără intrarea atât de răutatea oamenilor, cât și de puterile diavolești ori de boli. Jertfele către „paznici” erau făcute pe prag, și tot aici se făceau și judecățile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel). Pragul, ușa arată în chip nemijlocit și concret continuitatea spațiului; de aici decurge marea lor importanță religioasă, care se explică prin faptul
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
de crescut la o vârstă pe care abia și-o mai aducea aminte. Fiind cel mai bun prieten a lui, stăteam toată ziua împreună, mai ales în vacanțele de vară, când ne petreceam timpul pe la coliba tatălui său, unde era paznic la pepeni, păzindu-i cu arma de vânătoare la spate. Îngrijorați să nu-i lipsească ceva copilului, afecțiunea părinților săi adoptivi era așa de mare încât devenise aproape sufocantă. Deși o ducea foarte bine în sânul noii sale familii, care
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
ofițer îmbrăcat în civil ce se dăduse drept un coleg de serviciu, simulând cu perfidie o presupusă afecțiune, pe care chipurile i-ar fi purtat-o cât timp acesta trăise, părinții săi fuseseră nevoiți să-și îngroape fiul înaintea acelui paznic aflat într-o permanentă beție ce continua să supravegheze orice mișcare din prepeleacul său, asemenea unui soldat SS aflat la intrarea lagărului de concentrare de la Dachau, unde, conform preceptelor fasciste, munca avea să elibereze pe om. Atribuiam această tristă întâmplare
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
să-i scoatem la pășunat. Pășunea brigăzii era plasată între vii și ogoare cu lucernă și trifoi. Eu trebuia să-l ajut la păzitul cailor în timpul nopții pe nea Costică, un vâlcean stabilit la brigada noastră. Funcția lui era de paznic și era folosit acolo unde era nevoie de el. Nea Costică fusese jandarm în fosta Basarabie, însă când sovieticii au ocupat Basarabia, în 1940 fugise în România, scăpând pe un gemuleț de care ne spunea că nici el nu știe
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
puteți închipui ce fel de miresme aruncau în aer florile de trifoi noaptea? Într-o astfel de noapte am adormit și nici nu știu cum m-am trezit în plină dimineață de vară. Mă uitam în jur și nu vedeam caii. Doar paznicii de la stațiunea experimentală, proprietara trifoiului buclucaș, se certau cu nea Costică. Caii totuși nu erau nicăieri, dar vizitaseră lanul cu trifoi. Nu știam ce să fac? Nea Costică m-a strigat și mi-a spus să merg la brigadă. Nu
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
Pe nea Costică l-a beștelit foarte dur, după cum spuneau cei care auziseră. De fapt ce se întâmplase? Cum am adormit eu, Cezar și-a luat trupa de 19 cai și a intrat în lanul cu trifoi. La ivirea zorilor, paznicii stațiunii au văzut caii în trifoi și au dat năvală să-i prindă. La un semnal a lui Cezar toți caii au fugit, numai Cezar a rămas, lăsându-se prins. A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
zorilor, paznicii stațiunii au văzut caii în trifoi și au dat năvală să-i prindă. La un semnal a lui Cezar toți caii au fugit, numai Cezar a rămas, lăsându-se prins. A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând că au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
au fugit, numai Cezar a rămas, lăsându-se prins. A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând că au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar de sub nasul paznicilor. Brigadierul nostru ne-a amenințat că nu ne mai plătește dacă se mai întâmplă încă odată așa ceva. Culmea a fost
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar de sub nasul paznicilor. Brigadierul nostru ne-a amenințat că nu ne mai plătește dacă se mai întâmplă încă odată așa ceva. Culmea a fost, că s-a mai întâmplat, dar în altă locație. Referință Bibliografică: ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
pot fi descrise-n cuvinte. Și nici imaginile nu prea te ajută. După extensia punctului până la o dimensiune acceptabilă, totul reintră în normal și iarăși, imaginea bărbatului „exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]