KorAP: Find »[drukola/base=peșteră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...364 >

9,077 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

face tot ceea ce este posibil să ne descurcăm. O mie de kile îți trebuie? întrebă Calistrat foarte serios. Cel puțin. Dacă e mai mult, cu atât mai bine. Și tona asta de exploziv vrei s-o cari sus la gura peșterii? Ai uitat că până acolo nu sunt nici măcar cărări, asta ca să nu mai vorbesc de prăpastia peste care nu există alt pod decât trunchiul prăbușit? Moșule, interveni Ileana hotărâtă, nu contează cât e de greu! Trebuie să facem orice ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
meserie. Ești plin de idei bune, ai dreptate, am putea folosi toiagul. Nu va fi ușor, dar cred că ne vom descurca. Însă, ca să înțeleg și eu despre ce este vorba: ai nevoie de exploziv ca să arunci în aer gura peșterii. No, foarte bine. Până aici am priceput și îți și dau dreptate. Mai apoi însă ai început să mă pierzi pe drum, de ce vrei îngrășăminte chimice, motorină și capse? Explozivul acela, îl confecționează din aceste ingrediente, îl lămuri Ileana, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai mult de două ceasuri ca să fac rost de tot ce avem nevoie, adăugă el din prag. Ne vedem la peșteră ori mă aștepți aici? Inspectorul își privi ceasul de la mână. Era trecut de zece, cu cele două ore de care avea nevoie Moș Calistrat să procure explozivul, însemna că ar fi gata de treabă undeva în jurul prânzului. Oricât de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Moș Calistrat să procure explozivul, însemna că ar fi gata de treabă undeva în jurul prânzului. Oricât de repede s-ar fi mișcat, drumul de acasă până la vizuina bestiei, tot mai dura cel puțin un ceas. Nu, spuse el hotărât, la peșteră este cel mai bine. Te așteptăm acolo. Nu uita de fitil și capse, fără ele degeaba avem dinamita. Știu ce trebuie pentru o pușcătură, îl liniști Calistrat. Și, mai e ceva: mă aștepți lângă peșteră, sublinie el apăsat. Asta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu, spuse el hotărât, la peșteră este cel mai bine. Te așteptăm acolo. Nu uita de fitil și capse, fără ele degeaba avem dinamita. Știu ce trebuie pentru o pușcătură, îl liniști Calistrat. Și, mai e ceva: mă aștepți lângă peșteră, sublinie el apăsat. Asta este treaba paznicilor, domnița nu are ce căuta acolo. Se răsuci pe călcâie și plecă în drumul lui. Rămași singuri, cei doi mai stătură câteva clipe ascultând zgomotul făcut de toiag pe podeaua de lemn. Ileana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Deși încerca să o liniștească pe femeie și el era puțin îngrijo rat. Amiaza trecuse și ziua amenința să se termine în curând. Ca să mai câștige timp, se hotărî să vadă unde ar putea amplasa dinamita, ca să distrugă intrarea în peșteră. Se ridică și porni într-acolo. Sunt convinsă că va veni, spuse Ileana, ridicându-se și ea după Cristian, numai că seara se apropie cu repeziciune și mi-e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și apoi încă unul. Eu, în locul tău, nu m-aș aventura acolo! o prinse de mână Cristian, oprind-o. De ce? Mai e până la asfințit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
facem ceea ce am decis. Ne apucăm de treabă și încercăm să rezolvăm problema noastră acum. Cu cât așteptăm mai mult cu atât șansele noastre scad. Hai, să ne apucăm de treabă! Spunând acestea, Cristian Toma se apropie de intrarea în peșteră. Privea iarăși spre bolta de piatră de deasupra acesteia. Parcă spuneai că te pricepi la pușcări, se întoarse el spre Calistrat, unde crezi că ar fi cel mai potrivit să amplasăm încărcătura? Mă pricep, e cam mult spus, recunoscu destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bolta. Nu-i rău, îl aprobă Moș Calistrat. Dacă ne reușește, bolta se va prăbuși peste intrare și o va acoperi în întregime. Nu știu ce e înăuntru, aș vrea să arunc o privire acolo. Trebuie să văd care e forma tavanului peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba de așa ceva! sări imediat Calistrat. Nu trebuie să te încumeți să intri acolo, e bârlogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie s-o facă, nu crezi? Și de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate. Hai, să vedem ce avem de făcut acum! Mi-e teamă ca nu cumva tavanul peșterii să fie prea subțire acolo, arătă Cristian spre peretele stâncos de peste gura peșterii. Nu e. De unde știi? întrebă el. Nu știu, dar îmi doresc din tot sufletul, spuse Ileana foarte sigură pe ea, simt că zeii ne vor fi alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate. Hai, să vedem ce avem de făcut acum! Mi-e teamă ca nu cumva tavanul peșterii să fie prea subțire acolo, arătă Cristian spre peretele stâncos de peste gura peșterii. Nu e. De unde știi? întrebă el. Nu știu, dar îmi doresc din tot sufletul, spuse Ileana foarte sigură pe ea, simt că zeii ne vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că nici pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
împreună cu Moș Calistrat. Spera ca împreună să o scoată la capăt. Am nevoie de ajutorul tău, îi spuse el bătrânului, ajută-mă să urc până acolo sus! Calistrat se conformă supus. Îl luă de mână și împreună ajunseră deasupra intrării peșterii. Stâncile de acolo arătau de parcă cineva se jucase prăvălindu-le dinspre vârf. Bolovani imenși stăteau înghesuiți unul peste altul printre steiurile de rocă calcaroasă stabilă. Ceea ce văzuse de jos, se confirma. Dacă așeza încărcăturile de dinamită în locurile potrivite, reușea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
simplu. Dar de ce mă întrebi? Sunt aici ca să te ajut. Când urc acolo cu dinamita, devine extrem de periculos. Nu vreau să mai fie cineva cu mine. Dă, să încerc și eu! Luă toiagul din mâna lui Calistrat și privi deasupra peșterii spre bolovănișul de sus. Ceea ce se întâmplă după aceea nu semăna de loc cu ce se aștepta el. Brusc fu smuls de la pământ și fulgerător se izbi de peretele de piatră din locul unde voia să ajungă. Icni puternic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui Calistrat, apoi se uită la bătrânul care zâmbea. Probabil că era încă unul din secretele bătrânului. Nu mai întrebă nimic dar își puse în gând să vorbească cu moșul pe această temă, imediat ce duceau la bun sfârșit treaba de la peșteră. Vreau să vă îndepărtați, le spuse el Ilenei și lui Calistrat, cât timp scot eu dinamita din ladă și o pun în traistă. Acolo, după stânca aceea cred că ar fi cel mai bine. Ești sigur că poți să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
privire. După părerea lui, felul în care aranjase încărcăturile explozive era foarte bun. Avusese grijă să orienteze suflul exploziei în sus, sau, în fine, așa spera el să se întâmple, astfel încât roca să se spargă și să cadă peste gura peșterii. Având în vedere cantitatea de material exploziv, un volum mare de piatră urma să fie dislocat și prăvălit exact acolo unde stăteau ei acum. Dacă ar fi fost credincios și-ar fi făcut o cruce mare, pentru ca lucrurile să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul, văzu cum roca de deasupra lui începe să se umfle. Fisuri tot mai mari se croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de est a micii localități de munte. Imediat după ea, întins pe o coastă dulce care mai apoi se pierdea în munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fereau ei deși, nici dacă ar fi fost surprinși de paznicul cimitirului, nu le-ar fi fost ușor să explice ce căutau acolo. În definitiv, ceea ce făceau ei se numea profanare de morminte. Acum, pentru că vâlva ieșise din nou din peștera ei, de ea se păzeau. Erau în plină noapte, într-un loc retras și, după cum bine știau, aceasta ar fi putut apare oricând. O rugase să fie atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza să creadă în existența vâlvei. E drept că el se gândea atunci la un ucigaș în serie și nu la un animal sălbatic. Numai când Calistrat îl dusese sus la peșteră ca să vadă cu ochii lui, se convin sese că lucrurile stăteau cu totul altfel. Oamenii ăștia habar n-aveau cu ce se confruntă și reacționau exact așa cum erau obișnuiți s-o facă în fața unui dușman obișnuit. Ori poate că între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
jos. Atent și cu urechile ciulite, își continuă drumul în sus. Dorea să afle până unde urca drumul acesta dar mai ales de ce îl construiseră oamenii aceia. Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva știa că era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scutură din cap și se opri. Și dacă toiagul nu are nici o putere înăuntru? Până acum, nici un paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]