1,388 matches
-
-și exprima afecțiunea. Era bărbatul tipic de la munte: creier fin, inimă mare, tăceri lungi, gesturi autoritare. Toți penitenții săi recunoșteau în el priceperea psihologică și promptitudinea faptei. Din aceste daruri deriva o importantă abilitate de îndrumare. Foarte mulți au fost penitenții săi, de orice categorie socială, care l-au ales de confesor: dintre aceștia, care se vor asocia lui don Calabria, îi aflăm pe contele Francesco Perez și sora sa, contesa Lavinia Perez, și domnișoara Maria Galbusera, orientați și sfătuiți de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin gesturi simple și spontane care emoționau. Mulți dintre penitenții lui veneau la el de departe. Se spovedeau și voiau să primească sfânta Împărtășanie. Amintim că era în vigoare obligația de a nu mânca nimic de la miezul nopții pentru a se putea împărtăși. Părintele Natale nu își lua rămas bun
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alură de admirație, uimire, perplexitate. Întâlnirea cu don Calabria era inevitabilă. Pentru prima oară s-au întâlnit la parohia San Lorenzo, unde tânărul Calabria asista copiii de la oratoriu. Dar cel mai frecvent au avut ocazia de a se revedea, amândoi penitenți, în bisericuța carmeliților desculți, în așteptarea rândului de a se spovedi la părintele Natale. Nu ar fi ciudat dacă ne-am gândi că Francesco, ca bărbat practic, s-ar fi informat de condițiile economice ale familiei Calabria și, prin părintele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cumpărarea unui teren construibil la Primavalle. O frumoasă panoramă, de circa 40.000 m2, dispusă pe înălțimea unei mici coline. O vastă câmpie verde, aerisită, salubră. S-a așteptat un alt «semn» al Providenței pentru a construi casa. Avocatul Morelli, penitentul lui don Stanislao, a oferit 1.000.000 de lire pentru a face opere de binefacere. O cifră enormă, pentru acea vreme (suntem în 1941). Don Stanislao spune: «Eu m-am speriat și nu am vrut să accept acea sumă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată doar celor "aleși" sau celor pe deplin penitenți); la acestea, a adăugat universalismul credinței creștine (integrat eficient de teocrația bizantină). Și la romani împăratul devenea divin, însă ceea ce făcea posibilă glorificarea lui prin apoteoză era intervenția necesară a cetății-capitale, ea însăși un mediator între istorie și eternitate. În urma
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cunoscutul nouă funus imaginarium, despre care am pomenit mai devreme). Funcția comemorativă pe care a avut-o semantismul originar al cuvântului (asupra căruia vom mai reveni) va fi preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
figuri ignobile, inclusiv artistul, vor putea fi reprezentați în frescă, în sculptură sau în pictura de șevalet, alături de personaje sacre sau chiar susținându-le trupurile martirizate. Dintre numeroasele exemple: includerea de către Giotto în imaginea Judecății de Apoi a figurii donatorilor penitenți, cămătari condamnați de comunitatea locală creștină (în celebra Capela Scrovegni, Padova - v. fig. 28) sau controversatul autoportret al lui Michelangelo sub rasa de călugăr a lui Nicodim, în Pietà Bandini (pentru propriul mormânt; v. fig. 29). Nevoia de a legitima
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Acest principiu etic, care, conform lui Aristotel, ghida viața cetățeanului atenian, nu se mai regăsește formulat explicit în teoria politică a imperiului oriental creștin, interesat mai curând de guvernarea vieții și a activității spirituale a comunităților de credincioși, păcătoși și penitenți, decât de persoana lor. În linia descendentă a filosofiei platoniciene, filtrată, cum se știe, de gândirea creștină, accentul cade cu preponderență pe datoria față de instituțiile care gestionează oíkonomía (instituția imperială și ecclesie), precum și față de instanța divină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trecut (busturile strămoșilor săi); renascentistul italian împrumută haina cea mai umilă, pentru a-și afirma, cu deplina conștiință a libertății sale de spirit și a geniului său, dreptul de a privi pe deasupra trupului christic, pe care îl susține el însuși, penitent și îndurerat. Văd în această relație, între aristocratul păgân și creatorul creștin, o parabolă vizuală a imaginarului, pe care am vrut să-l înțeleg mai bine. Ambii caută să controleze trecutul, prin omagierea comemorativă, cu speranța de a controla și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memorization of divine glory or the glorification of its institutions, the community and its creative spirit. When the divine glory is lost as a result of the original sin, the Christian world takes upon it to live the experience of penitent mourning, in the hope of Redemption. This is an exercise in forgetting the pagan Rome at work in the Byzantine imaginary for over a millennium, at a time when, for the very same reason, the Catholic west rediscovers classical antiquity
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
angajament față de Garda de Fier”. În sfârșit, Alain Etchegoyen explica, Într-o emisiune la televiziunea franceză, fără nici o urmă de ironie, că „principalul regret al lui Cioran era exprimat din plin prin tăcerea și pesimismul său. În opoziție cu staliniștii penitenți, el avea meritul discreției. Staliniștii Își păstrau aroganța, care nu e În mod necesar o deprindere filosofică”. În România, dezbaterea a fost intensificată de publicarea, după prăbușirea comunismului, a Întregii opere a lui Cioran, inclusiv a unei părți din corespondența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se cere abolite într-o ospitalitate necondițională, absolută este prefigurată, indicând astfel că într-un anume sens, ospitalitatea înseamnă proximitate, atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic, apoi ucigașul fără voie al părinților săi, apoi rătăcitorul penitent și în cele din urmă luntrașul la dispoziția călătorilor, de la crimă la sfințenie este și traiectul între neospitalier și ospitalier, între omul care își descoperă propriul exil și faptul că este un străin chiar pentru el și între cel care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
face cutare gest pios, sau dacă, după moarte, apropiații săi îi plătesc pomeniri ori se roagă pentru sufletul lui", op. cit., p, 117. De asemenea, continuă autorul citat, ,,Exista mai de mult o indulgență numită ,,de cruciadă", care-l scutea pe penitent, total sau parțial, de obligațiile care-i erau impuse după ce-și mărturisea păcatele. Or, cruciații au interpretat-o mai larg: în ochii lor nu doar sancțiunea era ștearsă, ci chiar păcatul, care era iertat, uitat. Și au sfârșit prin
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Moțiunea din 12 septembrie 1937. Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică orgolios cu un moț dârz și a ieșit ce a ieșit“. Moțul dârz
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
Conform sfintelor canoane ale Bisericii, în momentul când petentul și-a recunoscut greșeala, trebuia încă de la prima scrisoare să i se acorde iertarea de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică orgolios cu un moț dârz și a ieșit ce a ieșit“. Moțul dârz și-a călcat însă peste
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
așa cum descoperitorii Americii îi tîrîseră pe cei goi./ Să fi fost drogadicto rudă lui don Cristobal Marinarul?/ În creierul lui apos de atîtea licori albastre/ erau trei corăbii-femei,/ sabia grea a reginei Isabel,/ apoi chiar marea dătătoare de vedenii sfinților penitenți./ Roșu, violet, verde./ Magdalina spaniolă se lipea de el cu tălpile scrijelite,/ trei pești ai întunericului i se agățau în păr și înotau cînd ieșea luna/ urcăm pe El Calvario și îl zăream dansînd/ printre bătrîni cu mintea rătăcita" (El
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
că este în păcat grav, este reconciliat cu Dumnezeu și cu Biserica; numai imposibilitatea fizică sau morală scuză de la atare mărturisire, caz în care reconcilierea se poate avea și în alte moduri. § 2. (= 960 § 2) Dezlegarea simultană a mai multor penitenți, fără prealabila mărturisire individuală, nu poate fi dată în mod general decât dacă: 1° este iminent pericolul morții, iar sacerdotului sau sacerdoților le lipsește timpul pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte; 2° există o gravă necesitate, adică
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
2. (= 960 § 2) Dezlegarea simultană a mai multor penitenți, fără prealabila mărturisire individuală, nu poate fi dată în mod general decât dacă: 1° este iminent pericolul morții, iar sacerdotului sau sacerdoților le lipsește timpul pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte; 2° există o gravă necesitate, adică atunci când, ținând cont de numărul penitenților, nu sunt sacerdoți disponibili pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte într-un timp corespunzător astfel încât, fără vina lor, ar fi constrânși să rămână
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
poate fi dată în mod general decât dacă: 1° este iminent pericolul morții, iar sacerdotului sau sacerdoților le lipsește timpul pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte; 2° există o gravă necesitate, adică atunci când, ținând cont de numărul penitenților, nu sunt sacerdoți disponibili pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte într-un timp corespunzător astfel încât, fără vina lor, ar fi constrânși să rămână pentru mult timp lipsiți de harul sacramental sau de primirea Divinei Euharistii; însă nu
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
pericolul morții, iar sacerdotului sau sacerdoților le lipsește timpul pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte; 2° există o gravă necesitate, adică atunci când, ținând cont de numărul penitenților, nu sunt sacerdoți disponibili pentru a administra sacramentul penitenței fiecărui penitent în parte într-un timp corespunzător astfel încât, fără vina lor, ar fi constrânși să rămână pentru mult timp lipsiți de harul sacramental sau de primirea Divinei Euharistii; însă nu trebuie considerată necesitate suficientă cea în care confesorii nu pot fi
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
ar fi constrânși să rămână pentru mult timp lipsiți de harul sacramental sau de primirea Divinei Euharistii; însă nu trebuie considerată necesitate suficientă cea în care confesorii nu pot fi disponibili numai din cauza venirii împreună a unui mare număr de penitenți, cum se poate întâmpla într-o mare solemnitate sau pelerinaj. § 3. (960 § 2) Este de competența Episcopului eparhial să stabilească dacă există această gravă necesitate, împreunându-și părerile cu Patriarhii și cu Episcopii eparhiali ai altor Biserici sui iuris, care
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
cu putere executivă de conducere, poate conferi oricărui preot facultatea despre care este vorba în can. 723, § 2 conform normei tipicelor sau statutelor. Can. 725 - (976) Oricare sacerdot poate da dezlegare în mod valid și licit pentru orice păcat oricărui penitent care se află în pericol de moarte, chiar dacă este prezent un alt sacerdot care este înzestrat cu facultatea de a administra sacramentul penitenței. Can. 726 - § 1. (974 § 1) Facultatea de a administra sacramentul penitenței nu va fi revocată decât pentru
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
dacă se mărturisește un bolnav care nu poate ieși din casă sau un logodnic pentru celebrarea căsătoriei; 2° (2°) dacă, după judecata prudentă a confesorului, facultatea de dezlegare nu poate fi cerută de la autoritatea competentă fără o gravă incomodare a penitentului sau fără pericolul violării sigiliului sacramental; 3° (3°) în afara limitelor teritoriului în care își exercită puterea autoritatea care rezervă. Can. 730 - (= 977) Dezlegarea complicelui la păcatul împotriva castității este invalidă, cu excepția pericolului morții. Can. 731 - (= 982) Cel care se mărturisește
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
împotriva castității, nu va fi dezlegat decât dacă înainte și-a retras în mod formal denunțarea falsă și este dispus să repare daunele, dacă există. Can. 732 - § 1. (cf 981) În funcție de calitatea, gravitatea și numărul păcatelor, ținând seama de condiția penitentului și de dispoziția sa pentru a se converti, confesorul va administra medicamentul potrivit bolii, impunând operele de penitență corespunzătoare. § 2. (cf 978) Sacerdotul își va aminti că a fost constituit de Dumnezeu ministru al justiției și milei divine; ca părinte
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]