6,187 matches
-
Unele cu rădăcinile și altele cu sămânța lor.” Calendarul mai cuprinde: diferite date statist ice; bilanțul secolului al XIX‐ lea; Lista monetară și a efectelor care au curs în țară; rețete practice; articole - „Raporturile dintre contribuabili și personalul însărcinat cu perceperea contribuțiunilor” ; „Din viața perceptorilor” etc. ‐; snoave, glume, anecdote; lucrări literare, precum : „Răzbunarea” - proză și „Nestatornice” - versuri - ambele de Ioan M. Bejan - Galați. Dar iată și fotografiile câtorva funcționari financiari ai anului 1916: Mai întâi Emil Costinescu, născut la Iași în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ideilor are loc numai În măsura În care cele două repertorii au o parte comună, marcată prin suprapunerea cercurilor ariei corespunzătoare. Pe măsură Însă ce procesul continuă să se desfășoare În sistemele dotate cu memorie și cu aprehensiune statistică, cum este inteligența umană, perceperea semnelor, mereu identice, Începe să modifice foarte Încet repertoriul receptorului, cu tendința ca el să ajungă să fie din ce În ce mai bine Înglobat În repertoriul emițătorului căruia Îi este subordonat. Ansamblul acțiunilor de comunicare ia așadar un caracter cumulativ prin influența progresivă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
partea comună a celor două repertorii, această comunitate nefiind Însă niciodată absolut riguroasă. Se admite, prin definiție, că percepțiile receptorului concordă deci, cel puțin parțial, cu percepțiile emițătorului, În momentul În care acesta și-a constituit mesajul. Rezultă că pentru perceperea mesajului este necesar ca repertoriul emițătorului și receptorului să fie comun, cel puțin parțial. Aceasta nu implică Însă neaparat ca emițătorul să semene fizic cu receptorul (un emițător se poate adresa la receptori diferiți, fiecare suprapunându-și parțial repertoriul cu
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
arome de bază, adică dulcele, săratul, acrul și amarul (Velle, 1987). Hyde și Feller (1981) le-au dat să guste diferite arome la 48 de participanți de ambele sexe, în special suc de lămâie pentru gustul acru și cafeină pentru perceperea amarului. În general, femeile au apreciat concentrațiile de cafeină și de acid citric ca fiind mai intense decât bărbații. Sensibilitatea gustativă mai mare a femeilor ar putea avea o explicație evoluționistă. Într-adevăr, aceasta ar putea depinde de interesul femeilor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
în toate secrețiile lor corporale. Mirosul androstendionului seamănă ușor cu moscul. S-a constatat că saliva femeilor care au mirosit androstendionul conținea un nivel de cortizol mai mare decât cea a femeilor care mirosiseră drojdie de bere. Într-adevăr, după perceperea mirosului de transpirație, nivelul cortizolului urca în 15 minute și rămânea prezent mai mult de o oră în salivă. În plus, cercetătorii au remarcat de asemenea la aceste femei un apetit sexual mai însemnat, o îmbunătățire a stării de spirit
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
De Simone au descoperit o importantă interacțiune între sexe. Mai concret, ei și-au dat seama că subiecții masculini tolerează mai bine durerea când sunt testați de o femeie. Deși cercetările arată că există diferențe între bărbați și femei în perceperea durerii 1, femeile sunt susceptibile să fie mai prost tratate decât bărbații pentru durerile și simptomele lor... Într-adevăr, există prejudecăți care îi fac pe cei ce prescriu tratamente să reducă la minim medicația dată femeilor cel puțin până când obțin
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
existența este o fenomenalitate dinamică, primară, reprezentarea minimală mijlocită de simțuri. Realitatea nemijlocită a percepției intră Însă În starea conceptuală a existentei doar prin apariția limbajului semnificant care permite diferențierea și interpretarea precisă a obiectului existent. Doar conștiința face posibilă perceperea reflexivă a existenței și a formelor sale, prin raporturi de construcție și obiectivare a limbajului desemnând realitatea obiectivă. Orice ontologie, În științele naturii sau zona științelor sociale, este un produs al minții umane. Prin urmare, a Încerca să explicăm cum
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În comportament sau În atitudini către poziția grupului (a majorității membrilor grupului), ca rezultat al presiunii implicite a grupului. Confuzia reprezintă incapacitatea de a gândi limpede; subiectul În general este dezorientat În spațiu și timp. Constanta perceptuală se referă la perceperea obiectelor ca având forma și mărime constante indiferent de unghiul din care sunt privite. Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei proprii și a mediului
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
stare de tensiune delirantă în care insul prezintă o dispoziție inefabilă de anticipare a unei transformări angoasante; - dispoziția delirantă caracterizată după Conrad, prin "anastrofă" trăire delirantă în care bolnavul se simte ca fiind "în centrul lumii" (poziție geocentrică), în sensul perceperii fenomenelor și ființelor din jur ca având o direcționare și o adresare spre sine; - intuiția delirantă este apariția bruscă a unor idei delirante și nelegate de percepție. Asocierea acestei intuiții cu interpretarea delirantă semnează verdictul instalării procesului schizofren, pentru că intuiția
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
momente de reverie. Suspiciunea unei stări psihotice este adesea întărită de existența reacțiilor infantile, stupide, bizare și o atracție către atitudini extremiste. "Semnul oglinzii" adesea evocat, reprezintă o conduită a cărei interpretare este dificilă și delicată: este vorba de o percepere anxioasă a metamorfozei corporale și a unei noi personalități născânde sau dimpotrivă reprezintă o tentativă de apărare față de angoasa patologică a depersonalizării? în ansamblu, diagnosticul diferențial este dificil, dar anumite semne permit clarificarea sa: astfel, adolescentul non psihotic își
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
destul de lung și care depinde de tipul de simptome prezentate: de ordinul unei săptămîni câteodată luni de zile la bolnavii productivi sau pseudomaniacali; adesea mai mult până la 2-4 săptămâni la bolnavii deficitari (ameliorarea incompletă în intervale atât de scurte permite perceperea unei evoluții). Ineficacitatea unei substanțe adecvate nu poate fi apreciată decât după aproximativ o săptămînă de tratament în cazul pacienților cu agitație psihomotorie și fenomene productive și 2-4 săptămâni de terapie în cazul pacienților cu simptome deficitare. 2. Tatonările unei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
față, să se confrunte cu niște probleme ale instituției scriitoricești care nu dispar prin simpla lor eludare, ci, dimpotrivă se agravează. Reacția conservatoare a „majorității luminate a neamului” se conjugă de minune cu reacția basarabenilor din această toamnă electorală. Iar perceperea tinerilor ca principal pericol pentru stabilitatea Uniunii este o imensă greșeală și o dovadă în plus că ceva iremediabil putred, băltit și-a făcut loc în această instituție. Întâlnirea cu noi înșine - cum ar spune cineva -, curajul întâlnirii cu noi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
certitudinea unei transcendențe”6, conclude Jean Beauverd, prefigurând un drum În care intimul apare ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din tensiunea scrisului. Intimitatea este, așadar, o fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările de cuvinte fixate zilnic În pagină. Însă din perceperea condiționată temporal a jurnalului provine și unul din inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea Însăși temporală, nu „obiectuală” ori spațială, ca În artele plastice. El e creat „În timp” și descifrat „În timp”. Deși mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
firește, pozițiile contrarii. Cei mai mulți autori de jurnale sunt conștienți de interpretarea ce se poate da gestului lor. Ei prevăd nu numai posibilele acuzații, dar și neajunsurile practice ale demersului În care s-au angrenat: confruntarea cu sine, pericolul exagerărilor, primejdia perceperii greșite a deciziei de a ține un jurnal. În orice caz, orgoliul autoportretizării conduce, În viziunea lui Jean Rousset, la trei variante ale uneia și aceleiași neputințe: de a-ți descrie tu Însuți personalitatea, fie și sub forma, oarecum accesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
perceput diferit prin prisma jurnalului care descrie cu o acuitate halucinantă raporturile autoarei cu lumea. „Tulburarea” peisajului narativ din Valurile sau din Spre far sunt contraponderea, În regimul fictivului, a unei imposibilități reale de a găsi punctul de focalizare În perceperea lumii. Aflată Într-un contratimp tragic, Virginia Woolf reconstituie imaginile realității din fragmente al căror sens le-a distorsionat ea Însăși, cu bună știință. E vorba aici și de un hiatus retoric, de o falsificare (firească) a unei intenționalități secrete
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
factuală (ca la Pepys, la Tolstoi, la Gide, În oarecare măsură, la Rebreanu ori Mateiu Caragiale), ci se interferează cu elemente de psihologism (la Stendhal, la Virginia Woolf, la Camil Petrescu etc.), e doar În avantajul acestui „roman”. Mărturia sinelui, perceperea propriei alterități, deconstruirea și refacerea unui model mental sunt tot atâtea escale În drumul „ficționalizării” unei realități adeseori lipsită de spectaculozitate. În final, ca o Însumare a tuturor acestor eșecuri, viața scriitorului va deveni biografia unui personaj fictiv, greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja formează istoria. Istoria unui eu, a unei vieți, a unei pasiuni. Pe lângă acestea, ca orice discurs
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
logică a relaționării diferitelor obiecte și subiecte ale cunoașterii. O astfel de relație se exprimă într-o "metanarațiune" (J.F. Lyotard), construită pentru a perpetua un număr de semnificații prin demersul epic. Narativul este inerent existenței umane, dovedindu-se esențial pentru perceperea corectă a unei evoluții și pentru ușurința cu care ne situăm în timp290. Atitudinea excesiv polemică a făcut ca povestirea istorică tradițională să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
investigație, trebuie să îi amintim în primul rând pe Jörn Rüssen și Bodo von Borries. În esență, conștiința istorică urmărește înțelegerea relației care există sau ar putea exista între trecut, prezent și viitor, mutând accentul de la studiul trecutului propriu-zis la perceperea utilității lui contemporane și a sugestiilor pe care le poate el oferi în proiecțiile de perspectivă. Bineînțeles, nu există o singură conștiință istorică nici măcar națională și ea nu poate fi impusă, ci doar propusă. Se presupune că "a fi conștient
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și a produce un număr infinit de enunțuri în limba respectivă; această importantă proprietate a fost evidențiată de Chomsky (1957, 1965) legat de caracterul înnăscut al "facultății de limbaj" și problema achiziției limbajului la copii; iv) Linearitatea privește producerea și perceperea fluxului vorbirii pe axa timpului. Continuînd distincția lui Lessing din Laocoon între poem ca acțiune progresivă ale cărei părți se petrec succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan în spațiu, Saussure a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să sistematizăm și să semantizăm componenta spațială a ordinii sociale, mai precis valoarea simbolică și diferențială a diverselor tipuri de spații și distanțe. 9.2. Proxemica. Definiție și delimitări Proxemica reprezintă în viziunea creatorului său antropologul american E.T.Hall "studiul perceperii și utilizării spațiului de către om" (1981:191), domeniu corelabil activităților comportamentale legate de teritorialitatea etologilor. De-a lungul dezvoltării sale, pro-xemica a fost numită și "topologie umană", "oriologie sau studiul frontierelor", "spațiu social ca biocomunicare" sau "microspațiu al întîlnirilor interpersonale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Artistotel, acoperă și alte forme de citare comică, exemplele abundând în opera lui Aristofan, care va parodia principiile euripidianismului (pe care implicit le-a precizat, fără să și-o fi dorit). Apropierea parodiei de retorică îi conduce pe unii la perceperea fenomenului drept o formă de imitare pe scară largă, deprinsă în procesul educativ, de care depinde și care promite succesul oratoric. Apar acum și cele dintâi segmentări, de genul acelei paratragoedia ce denumește strict parodia unei tragedii. Primele considerații teoretice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
una care presupune erudiție, inteligență și nu rămâne la stadiul de simplă metamorfoză, comisă din răzbunare sau, și mai rău, din incultură ori ignoranță. Preluarea se face păstrând distanța ironică și, în cazuri mai rare, autoironică, ceea ce ne conduce spre perceperea parodiei (în special în secolul XX) atât ca relectură ("semn distinctiv al felului în care arta este receptată în diferite epoci"13), cât și ca formă de autoreflexivitate. Cine sunt parodiștii? Cu uimire constatăm că în foarte puține cazuri aceștia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]