1,728 matches
-
bun coleg de clasă și prieten al fiului meu: Mircea Iulian Celmare. Amândoi erau elevi ai Liceului ,,Mihai Eminescu” din Iași, la secția filologie-istorie. Fiind stigmatizat politic, În permanență prigonit, dar mai ales când copiii au fost introduși Într-o perfida complicitate la trecutul meu de fost deținut contra-revoluționar, am cerut Guvernului plecarea definitivă din țară, În anul 1985. Fiul meu, Malin, Intr-o engleza corectă, a purtat o serie de convorbiri telefonice cu domnul Eduard, atașatul cultural al Americii la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
domnul Eduard se află la capătul firului, ci un ofițer Înregistrând convorbirile la Ministerul de Interne. Mesajele telefonice conțineau toate motivele referitoare la plecare. Din acel moment, vreme de câțiva ani, eu și familia mea, am fost victimele celei mai perfide proceduri de anchetă declanșată de Securitate, prin intermediul inginerului Vasile Andronic, alias Adrian, ofițer la contrainformații. În această perioadă, la miezul unei nopți de iarnă geroasă, a murit fiul meu Malin, În Împrejurări neelucidate. Domnule redactor șef, mi-ar lua foarte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iași au omagiat la Salonul de Literatură ,,Junimea” memoria fiului meu. Editură ,,Entuziast” i-a editat volumul postum de versuri, intitulat ,,Călătorul Profund”. Oamenii care respectă valoarea m-au bucurat În aceste zile, când fiul meu a iesit din anonimatul perfid și crud În care l-au aruncat securiștii. Pentru mine a fost o zi tulburătoare. Cu toate acestea sunt un părinte distrus de un legământ pe care nu Îl pot onora. Eu vreau să aflu adevărată cauza a morții fiului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a murit cel mai bun coleg de clasă și prieten, Mircea Iulian Celmare. Amândoi erau elevi ai Liceului ,,Mihai Eminescu” din Iași la Secția filologie-istorie. Stigmatizat politic, În permanență prigonit, dar mai ales când copiii au fost introduși Într-o perfida complicitate la trecutul meu de fost deținut contrarevoluționar, am cerut guvernului plecarea definitivă din țară pentru stabilirea definitivă În Statele Unite ale Americii. Din partea mamei mă situez În arborele genealogic al profesorului Gheorghe Emil Palade, laureat al Premiului Nobel. În anul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pe lângă această, mi-a atras atenția că orice scrisoare, pentru a ajunge În Occident trebuie să treacă mai Întâi pe la el. Îmi cerea mărturii despre mine, cât mai multe, iar asupra discuțiilor o discreție totală. Mă găseam În fața celei mai perfide proceduri de anchetare. Domnul Adrian este inginer și un subtil intelectual. Făceam un mare efort de memorie pentru a nu comite inadvertente. Cunoșteam din perioada primei arestări de la oameni cu observația pertinenta, că anchetatorii au o nestăvilita curiozitate de a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pierzându-și demnitatea În fața evenimentelor politice (mă refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență carte a lui C. Noica Sentimentul românesc al ființei și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe-ntunecate O tragică osânda pădurilor de duzi” Îndoielnicul hamletian ,,a fi sau a nu fi” este predominant În scrisul sau. Duios că o căprioară și totdeauna aspru că un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cere emigrarea În SUA Hărțuielile permanente (declarații, anchete, telefoane sub supraveghere, corespondență sfâșiata etc.) Îi determină pe șotii TacuAlexandru și Ana să facă cereri de emigrare În SUA. ,,Cănd activiștii de partid și securiștii mi-au angajat copiii Într-o perfida complicitate la trecutul meu politic, am solicitat guvernului ceaușist plecarea noastră definitivă În Statele Unite ne povestește dl Tăcu. Aveam și un argument de familie: după gradul de rudenie din partea mamei, ne situăm În arborele genealogic al savantului George Emil Palade
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să facă apel. Livia e o bună diplomată. Îi permite să și descarce nervii în voie, fără nici un cuvânt. Abia după ce augustul ei soț mai face un tur al camerei, intervine: — Știi bine că legile nu reușesc să îngrădească puterea perfidă a magiei... — Prostii, o întrerupe scurt bătrânul. — N-ai dreptate, se încăpățânează ea. Prostie e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treptat de ceea ce unii ar numi o problemă gastrică. Stomacul (organ care de obicei își face simțită prezența posesorul său doar din când în când ) și-a schimbat starea, a devenit mobil, activ, fără astâmpăr. Vesey suferă cumplit, o senzație perfidă, mlăștinoasă, care imediat după ce s-a suit în machan se transformat într-o bolboroseală continuă. Nici o încordare sau exercițiu mental n-ar putea schimba inevitabilul. Este doar o chestiune de timp. Îmi pare foarte rău, îi spune lui Privett-Clampe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
averea, trăind modest într-o „căsuța”. Era mai mult o locație „de fațadă”, căci secretarul general nu stătuse nici macar câteva minute vreodată în chilia aceea; profesorul o invită pe Lăură să viziteze casă și o sună pe îngrijitoare, o marxista perfida care își permitea să închirieze cameră, îngăduind chiriașilor libertăți neobișnuite la vremea aceea. Lăură, curioasă din fire, acceptă bucuroasă invitația pentru a vedea ce obiecte prezintă interes pentru înaltul locatar. Dezamăgirea ei fu destul de mare când descoperi doar tablourile tovarășului
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
româncă decât mulți români autoexilați în lumea ideilor pure - disecă întregul arsenal de vorbe proferate de medici, cercetători și activiști. Aceste vorbe „demiurgice” desființau și delegitimau orice alegere liberă a rolului și responsabilității de părinte. Avortul este: „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, duce la „declinul mâinii de lucru”, subminează independența patriei, denaturează „împlinirea destinului femeiesc” este un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuținează patrimoniul „partidului părinte” (pp. 124-130). Comunismul nu a operat niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
după chipul celor ce o suportă sau o înfruntă. Mă mai interesase viața în condiții de lagăr, fețele terorii și, desigur, cele două pulsiuni vitale: dragostea și moartea în vremi de teroare. Scrisesem numeroase articole despre moartea psihică, o față perfidă a morții și, iată, aveam șansa să asist la o schimbare pe care o doream cu toată ființa fără să o cred posibilă pe parcursul vieții mele. Și ea mi se părea vitală pentru a simți cu adevărat cum este când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
anarhiștii care amenință încolonarea armonioasă a mașinilor oficiale de la numitul summit. Conspirația a lovit, pentru a nu știu câta oară, în biata noastră țară. Agenturili nu închid un ochi și, cum observă că ne-a scăzut vigilența, cum trimit spioni perfizi care să ne corupă tineretul. Nu râdeți, situația e gravă. Cotidianul „Adevărul“ (în ediția de luni, 24 martie), aruncă o bombă: „Mișcarea anarhistă din România este condusă din umbră de un careu internațional“. Careul ăsta e alcătuit (păstrați-vă cumpătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
doar avertizarea doamnei J.I., ci trimiterea în judecată și condamnarea acesteia! Doar pentru faptul că îndrăznise să o jignească pe „Tovarășa”! „Da, singur mi-am făcut-o!”, îmi ziceam mânios, pregătindumi formele de plecare, în timp ce o idee mi se înfigea perfid în creier: dacă J.I. și-a recunoscut faptele doar atunci când a fost convinsă că nu va fi trimisă în judecată, ci doar avertizată? M-am dus glonț la colegul meu, care m-a asigurat, însă, că cea în cauză recunoscuse
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vorba și doresc de la el doar confirmări și eventuale detalii suplimentare. Bineînțeles, nu știam nimic. Așadar, domul Nicolae Radu a început să vorbească, iar eu îl ascultam aparent liniștit, dar invadat de gânduri contradictorii, printre care se insinua tot mai perfid ideea că inculpatul minte. Idee la fel de periculoasă ca și atunci când anchetatul minte, iar anchetatorul crede că spune adevărul. Fără îndoială că, dacă nu sar fi petrecut evenimentele din decembrie 1989, nici acum nu aș ști dacă Nicolae Radu a spus
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
absent!Ă, atingându-mă cu șoldul ei moale, așa, ca și cum ar fi din întâmplare... lăsându-și sânul cald pe brațul meu subțire, suflându-mi în obraz cu o respirație ușor precipitată când înțelege că o simt, o adulmec, mă înghesui perfid în ea... O, profa vrea doar să-mi corecteze câteva greșeli... de ortografie... Dar nu se mai poate abține și-și strecoară o mână cu palma fierbinte sub bancă... și degetele mele umede le întâlnesc o clipă pe ale ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare. Fiindcă știa prea bine că, dacă voia să afle ceva despre trecutul lui Armanoush, domnul Bitter era persoana cea mai potrivită pe care s-o Întrebe, pentru că era un gulyabani, cel mai perfid dintre djinni, Însă și cel mai informat când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
intensific imaginea cu ajutorul computerului. S-ar părea că sunt niște luminițe Înăuntru, observă Harry. Luminițe mișcătoare Înăuntrul sferei... Pe ecran, Tina revenise În imagine: „Șerpii nu mă deranjează.“ „Ei bine, eu nu pot să-i suport. Niște vietăți așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P. s a născut în Ucraina și a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat adesea războaiele de ocupație. Ca să nu mai vorbim de promisiunea perfidă a „eliberării” de sub stăpânirea „păgânilor”. Creșterea conștiinței naționale a dus la reorientarea elitei spre Europa occidentală. Nu trebuie uitat faptul că generația de la 1848, care a pus bazele României moderne, s-a școlit în Vest. Spre Vest priveau ceva mai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se cer, totuși, lămurite. De pildă, L. L. W. nu are în vedere decât cu totul incidental diferențele dintre istoria secretă și istoria reală a perioadei studiate. Discursul său vizează în primul rând „independența” comuniștilor de la București, „lucrați” la modul perfid pe lângă „înalta curte” de la Moscova de către „prietenii” maghiari sau bulgari (motivați și de vechi impulsuri revendicative). Numai că în timp ce Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu se dădeau mari „patrioți”, turistul român ajuns în Ungaria, în Germania comunistă și chiar în Bulgaria constata că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
personală etc.) ar fi fost mai puțin scuzabile? Istoricul nostru nu-și pune această întrebare. În schimb, pare a aprecia moftul lui Ceaușescu de a face politică planetară (!), chiar dacă pe spatele unui popor sărăcit și controlat prin mijloacele cele mai perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în Occident”, o politică de lungă tradiție în România, constituia 124 „principala sursă a legitimității regimului comunist” (pag. 707), L. L. W. nu observă că tocmai detectarea acestui mod pervers de arondare a legitimității
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]