1,322 matches
-
Scientific Computation" de W.J. Eckert din 1940 descriau tehnici suficient de avansate pentru a rezolva și ecuații diferențiale sau pentru a efectua înmulțiri și împărțiri cu reprezentări în virgulă mobilă, toate pe cartele perforate. Programarea calculatoarelor în era cartelelor perforate avea ca element principal centrele de calcul. Utilizatorii, de exemplu, studenți la facultățile tehnice și științifice, își depuneau temele la centrul de calcul sub formă de cartele perforate, fiecare cartelă reprezentând o linie de cod. După aceea, ei trebuiau să
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
în virgulă mobilă, toate pe cartele perforate. Programarea calculatoarelor în era cartelelor perforate avea ca element principal centrele de calcul. Utilizatorii, de exemplu, studenți la facultățile tehnice și științifice, își depuneau temele la centrul de calcul sub formă de cartele perforate, fiecare cartelă reprezentând o linie de cod. După aceea, ei trebuiau să aștepte rândul programului lor să fie prelucrat, compilat și executat. După un timp, rezultatele tipărite, marcate cu datele de identificare ale autorului, se depuneau la un ghișeu al
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
de identificare ale autorului, se depuneau la un ghișeu al centrului de calcul. În multe cazuri, aceste rezultate erau compuse doar dintr-un mesaj de eroare, privind sintaxa limbajului "etc.", obligând autorul să efectueze un nou ciclu de editare-compilare-rulare. Cartele perforate se mai utilizează încă, iar dimensiunile lor distinctive (Hollerith a gândit dimensiunea cartelelor perforate pentru ca ele să încapă în cutiile metalice în care se țineau bancnote de un dolar din acea perioadă, mai mari decât cele de astăzi) mai pot
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
multe cazuri, aceste rezultate erau compuse doar dintr-un mesaj de eroare, privind sintaxa limbajului "etc.", obligând autorul să efectueze un nou ciclu de editare-compilare-rulare. Cartele perforate se mai utilizează încă, iar dimensiunile lor distinctive (Hollerith a gândit dimensiunea cartelelor perforate pentru ca ele să încapă în cutiile metalice în care se țineau bancnote de un dolar din acea perioadă, mai mari decât cele de astăzi) mai pot fi recunoscute în formulare, date vechi și în programe din toată lumea. Până în secolul al
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
înlocuit echivalentele lor mecanice, și calculul digital a înlocuit calculul analogic. Mașini cum ar fi Z3, calculatorul Atanasoff-Berry, calculatoarele Colossus și ENIAC au fost construite manual cu ajutorul circuitelor ce conțineau relee sau tuburi electronice, și adesea foloseau cartelele sau benzile perforate ca dispozitiv de intrare și ca mediu de stocare. În această perioadă, s-au produs mai multe mașini cu capabilități din ce în ce mai vaste. La început, nu exista nimic care să semene măcar cu un calculator modern, în afara planurilor pierdute ale lui
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
moderne sunt denumite Turing-complete, adică au o capabilitate de a executa algoritmi echivalentă cu cea a mașinii Turing universale. Pentru ca o mașină de calcul să fie un calculator universal, trebuie să existe un mecanism convenabilde citire-scriere, cum ar fi banda perforată. Cunoscând modelul teoretic al "mașinii universale de calcul" a lui Alan Turing, John von Neumann a definit o arhitectură ce utilizează aceeași memorie atât pentru stocarea programelor cât și a datelor: practic toate calculatoarele moderne utilizează această arhitectură (sau una
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
mobilă. Înlocuirea sistemului zecimal folosit anterior de Babbage, și dificil de implementat cu sistemul binar a avut ca efect simplificarea construcției mașinii și creșterea fiabilității în condițiile tehnologiilor disponibile la acea dată. Programele erau introduse în calculatorul Z3 pe filme perforate. Saltul condiționat lipsea, dar în anii 1990 s-a demonstrat teoretic că Z3 era totuși o implementare de mașină Turing. Prin două cereri de patentare, în 1936, Konrad Zuse a anticipat și că instrucțiunile mașinii vor putea fi stocate în
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Aiken de la Harvard. Proiectul său a fost influențat de mașina analitică a lui Babbage, folosea aritmetică în baza 10 și avea roți de stocare și comutatoare rotitoare în plus față de releele electromagnetice. Se putea programa cu o bandă de hârtie perforată, și conținea mai multe unități de calcul ce lucrau în paralel. Versiunile ulterioare conțineau mai mult ecititoare de bandă perforată, iar mașina putea comuta între dispozitivele de intrare pe baza unei condiții. Cu toate acestea, mașina nu era chiar Turing-completă
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
avea roți de stocare și comutatoare rotitoare în plus față de releele electromagnetice. Se putea programa cu o bandă de hârtie perforată, și conținea mai multe unități de calcul ce lucrau în paralel. Versiunile ulterioare conțineau mai mult ecititoare de bandă perforată, iar mașina putea comuta între dispozitivele de intrare pe baza unei condiții. Cu toate acestea, mașina nu era chiar Turing-completă. Mark I a fost mutat la Universitatea Harvard și a început să funcționeze în mai 1944. ENIAC ("Electronic Numerical Integrator
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
peste fiecare cuvânt de memorie pe rând, și utilizarea unui set de 32 de comutatoare drept dispozitiv de intrare pentru a seta valoarea fiecărui bit al fiecărui cuvânt fie la 0, fie la 1. SSEM nu avea cititor de cartele perforate. Pentru acest calculator au fost scrise trei programe. Primul, constând din 17 instrucțiuni, a fost scris de Kilburn, și a rulat la 21 iunie 1948. A fost proiectat pentru a găsi cel mai mare divizor al numărului 2 () încercând fiecare
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
electronice, diode cu cristal, relee, de rezistoare, de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. Cântărea , și avea aproximativ pe pe ), ocupa 63 m², și consuma 150 kW. Intrările de date se făceau printr-un cititor de cartele perforate IBM și un perforator de cartele IBM reprezenta principalul dispozitiv de ieșire. Aceste cartele se puteau folosi pentru a produce separat rezultate tipărite cu ajutorul unui dispozitiv IBM cum ar fi IBM 405. ENIAC utiliza numărătoare ciclice cu zece poziții pentru
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
extrageri de radicali pe secundă. Celelalte nouă unități ale ENIAC erau "Unitatea de integrare" (care pornea și oprea mașina), "Unitatea de ciclare" (folosită pentru sincronizarea celorlalte unități), "Programatorul Master" (care controla secvențierea buclelor), "Cititorul" (care controla un cititor de cartele perforate IBM), "Imprimatorul" (care controla perforatorul de cartele), "Transmițătorul de constante", și trei "Tablouri funcționale". Ciclul de bază al mașinii era de 200 microsecunde (20 cicluri ale ceasului de 100 kHz al unității de ciclare), sau 5000 de cicluri pe secundă
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
ramificație conditională. Z3 a fost construit cu 2.000 de relee, implementând cuvinte de date pe 22 de biți și funcționa la o frecvență a ceasului de circa 5-10 Hz. Codul programelor și datele erau stocate pe film de celuloid perforat. Z3 a fost construit în Berlin în 1941. Institutul German pentru Cercetări în Domeniul Aviatic l-a utilizat pentru efectuarea de analize statistice asupra vibrațiilor aripilor. Calculatorul Z3 inițial a fost distrus în 1943 în timpul bombardamentelor aliate asupra Berlinului. O
Z3 (computer) () [Corola-website/Science/321846_a_323175]
-
patru ape. De la vest la est se trece dintr-o încăpere într-alta, începând cu tinda (pronaosul), continuând cu biserica (naosul) mai lată și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul stă ferit în spatele iconostasului, accesibil prin trei intrări rituale. Sub rotundul bolții, peste iconostas, spațiul este lăsat deschis pentru o bună comunicare sonoră. Altarul este lărgit în partea de nord, în linie cu
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
Iznik. Înălțimile cupolei, ale semi-cupolelor și ale micilor cupole adiacente sunt acoperite cu frescă cu motive geometrice și florale, în aceeași gamă coloristică plus unele elemente de roz. În colțul de nord-est se află Loggia imperială, închisă de un ecran perforat artistic și aurit. "Loggia de rugăciune a sultanului" este unită printr-o trecere la înălțime de un mic pavilion imperial atașat edificiului principal. Este vorba de un mic pavilion extern, ornamentat cu ferestre multicolore, cu uși sculptate și cu faianțe
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
IBM), în timpul căruia compania a crescut între 1914 și 1956, devenind o forță internațională. Watson a dezvoltat stilul caracteristic de management și cultura companiei IBM, transformând-o într-o organizație deosebit de eficientă, operând pe piața mașinilor de calcul cu cartele perforate. Industriaș de marcă, a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii sale, iar la moartea sa a fost denumit „cel mai mare vânzător al lumii”. Thomas Watson a fost fiul lui Thomas și Jane Fulton White Watson, și
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
În particular, criticii lui scot în evidență decorația „Vulturul cu Stea” primită de Watson la ședința ICC de la Berlin din 1937, ca dovadă a ajutorului dat de subsidiara IBM germană "Dehomag" (Deutsche Hollerith-Maschinen Gesellschaft mbH) și de mașinile cu cartele perforate comercializate de ea, regimului nazist, mai ales la tabelarea datelor din recensământuri. Cel mai recent studiu al chestiunii afirmă însă că Watson chiar credea, poate din naivitate, că a fost decorat pentru anii săi de eforturi în promovarea comerțului mondial
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
după numai doi ani. Calculatorul dispunea de un procesor Intel 8080 ce rula la 2MHz, 256 bytes de memorie, nu avea tastaură și nici monitor, ulterior fiindu-i adăugate periferice, precum și un dispozitiv de stocare, sub forma benzii de hârtie perforată și apoi floppy.
Altair 8800 () [Corola-website/Science/325355_a_326684]
-
formată din specii de plante caracteristice habitatelor uscate și stâncăriilor precum vulturica lui Teleki ("Hieracium telekianum"), care este un endemism local, vulturica onaltă ("Hieracium piloselloides"), urechelnița ("Jovibarba hirta"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), șoaldina acră ("Sedum acre"), borșișorul ("Sempervivum marmoreum"), pojarnița perforată ("Hypericum perforatum"), drobul de munte ("Cytisus hirsutus"). În timpul lunilor de vară de-a lungul fluxului de apă al celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii ("Telekia speciosa") care poate ajunge uneori la 2 m înălțime. Imaginea generală
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
al Comunei, în anul 1886. Realizarea lui a avut loc mai întâi în două etape, în 1887 și în 1898-1899. Construcția inițială a halei era formată dintr-o structură tipică halelor europene de secol XIX, din oțel nituit, suplă și perforată, acoperită în lateral cu suprafețe mari de sticlă și închideri de lemn. Intradosul acoperișului era format dintr-o astereală din lemn, aparentă, îmbinată cu lambă și uluc. Între anii 1940-1941, halei i-au fost adăugate închiderile din pereți de zidărie
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
că lucrările de construcție ale bisericii au avut loc după înmormântarea respectivă. În mormintele din apropiere s-au descoperit pietre și urme de mortar, precum și trei monede din vremea regelui ungar Matia Corvin (o monedă perforată din 1488, un denar perforat bătut între anii 1472 și 1485, precum și o altă monedă neperforată din aceeași perioadă), ceea ce indică ridicarea unui lăcaș de cult înainte de aceste înhumări. În alte morminte s-au găsit o monedă turcească din secolul al XVI-lea și o
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
demonstrat că mașinile pot funcționa pe baza sistemelor binare. Dezvoltând o idee anterioară a lui Jacques de Vaucanson, Jacquard își dotează războiul de țesut cu un ingenios mecanism care selecta diferențiat firele de urzeală după un "program" înscris pe plăcuțe perforate (inventatorul cartelelor perforate fiind Basile Bouchon). Cartela perforată este o bucată de hârtie rigidă care conține informații digitale reprezentate de prezența sau absența de găuri în poziții predefinite. În perioada 1833-1835, Charles Babbage a inventat „mașina analitică”, care se baza
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
pot funcționa pe baza sistemelor binare. Dezvoltând o idee anterioară a lui Jacques de Vaucanson, Jacquard își dotează războiul de țesut cu un ingenios mecanism care selecta diferențiat firele de urzeală după un "program" înscris pe plăcuțe perforate (inventatorul cartelelor perforate fiind Basile Bouchon). Cartela perforată este o bucată de hârtie rigidă care conține informații digitale reprezentate de prezența sau absența de găuri în poziții predefinite. În perioada 1833-1835, Charles Babbage a inventat „mașina analitică”, care se baza direct pe cartelele
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
binare. Dezvoltând o idee anterioară a lui Jacques de Vaucanson, Jacquard își dotează războiul de țesut cu un ingenios mecanism care selecta diferențiat firele de urzeală după un "program" înscris pe plăcuțe perforate (inventatorul cartelelor perforate fiind Basile Bouchon). Cartela perforată este o bucată de hârtie rigidă care conține informații digitale reprezentate de prezența sau absența de găuri în poziții predefinite. În perioada 1833-1835, Charles Babbage a inventat „mașina analitică”, care se baza direct pe cartelele perforate pentru programare ale lui
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
existat trei direcții paralele de dezvoltare a tehnologiei calculatoarelor: 1. Z3 (Zuse), 2. calculatorul Atanasoff-Berry și 3.calculatoarele Colossus și ENIAC, acestea au fost construite manual cu ajutorul circuitelor ce conțineau relee sau tuburi electronice, și adesea foloseau cartelele sau benzile perforate ca dispozitiv de intrare și ca mediu de stocare. Aceste mașini nu semănau cu calculatoarele moderne numerice. Niciun moment nu este considerat unanim a fi momentul nașterii calculatoarelor numerice. Pentru ca o mașină de calcul să fie (considerată) un calculator universal
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]