13,371 matches
-
părțile prezentate direct. În cuvintele lui Viswanathan: În timp ce subiectivitatea naratorilor este foarte vizibilă în părțile narative, aceștia [naratorii la persoana întîi periferici] funcționează în scene asemenea unor perfecte casetofoane cu înregistrare"483. Pe lîngă acest lucru, naratorii la persoana întîi periferici sînt adeseori atît de preocupați de funcția lor de narator, încît "își uită rolul" și temporar nu mai vorbesc "ca personaj", ci ca un narator auctorial care nu este legat nici de un limbaj personal definit, nici de un anumit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
anumit punct de vedere 484. Cele două tendințe discutate aici, emanciparea pasajelor lungi de dialog și a prezentării scenice de sub restricția inerentă în această situație narativă și schimbarea stilului narativ, pot fi considerate o auctorializare a naratorului la persoana întîi periferic, fenomen care, în plus, poate fi observat ocazional și la naratorul autobiografic la persoana întîi. Această auctorializare a naratorului la persoana întîi oferă, într-un sens, un corespondent al reflectorizării naratorului auctorial. Ceea ce ambele fenomene au în comun pare să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
accentul prezentării este mutat exclusiv asupra eului care trăiește. Mă voi ocupa de acest proces în relație cu noua descriere a cercului tipologic. Probabil ar fi mai potrivit să vorbim despre un fel de reflectorizare a naratorului la persoana întîi periferic la Joseph Conrad, cu toate că aici procesul este mai degrabă tematic decît structural, apărînd mai ales în acele narațiuni în care o relație foarte ciudată există sau crește între naratorul la persoana întîi periferic și erou. Criticii care s-au ocupat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de reflectorizare a naratorului la persoana întîi periferic la Joseph Conrad, cu toate că aici procesul este mai degrabă tematic decît structural, apărînd mai ales în acele narațiuni în care o relație foarte ciudată există sau crește între naratorul la persoana întîi periferic și erou. Criticii care s-au ocupat de opera lui Conrad au creat termenul de "parteneriat neprevăzut" pentru această relație. În decursul eforturilor sale de a proba și înțelege viața eroului, naratorul descoperă o afinitate internă între el însuși și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opere ale lui Conrad scrise în forma persoanei întîi, de exemplu în The Secret Sharer. În narațiunile la persoana întîi, motivul capătă o anumită semnificație structurală, pe lîngă implicațiile sale tematice. "Parteneriatul neprevăzut" restructurează o situație narativă la persoana întîi periferică tinzînd spre mediere, spre empatie personală. Naratorul la persoana întîi pare el însuși obligat să empatizeze cu situația eroului, ceea ce poate duce la acceptarea prin delegare a destinului eroului de către naratorul la persoana întîi, așa cum se poate vedea la Marlow
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate duce la acceptarea prin delegare a destinului eroului de către naratorul la persoana întîi, așa cum se poate vedea la Marlow în romanul Heart of Darkness, și chiar mai mult în Lord Jim. În acest fel, atitudinea naratorului la persoana întîi periferic față de erou se apropie de acea relație caracteristică eului narator și celui care trăiește din romanul cvasi-autobiografic la persoana întîi. În cazul cel din urmă, "parteneriatul" este dat existențial, ceea ce nu împiedică relația dintre eul narator și cel care trăiește
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trăiește să devină problematică. O cauză ar putea fi refuzul eului narator de "a accepta" eul care trăiește, cum se întîmplă, de exemplu, în romanul Eu nu sînt Stiller al lui Max Frisch. Forma tipică de narațiune la persoana întîi periferică cu empatie predominantă ("parteneriat neprevăzut") între naratorul la persoana întîi și personajul principal este, prin urmare, localizată mai aproape de narațiunea cvasiautobiografică la persoana întîi pe cercul tipologic decît narațiunea periferică la persoana întîi cu funcție predominantă de intermediere. 7.2
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Max Frisch. Forma tipică de narațiune la persoana întîi periferică cu empatie predominantă ("parteneriat neprevăzut") între naratorul la persoana întîi și personajul principal este, prin urmare, localizată mai aproape de narațiunea cvasiautobiografică la persoana întîi pe cercul tipologic decît narațiunea periferică la persoana întîi cu funcție predominantă de intermediere. 7.2.3. De la narațiunea la persoana întîi cvasiautobiografică la monologul interior Un duh liniștitor acum apasă Pe conturul trupului meu, atît de larg pare Vidul dintre mine și acele zile Care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
situații narative sînt similare în măsura variabilă a detaliului ce poate caracteriza procesul narativ. Dacă ar fi construită o scală pentru a reprezenta acest aspect, aceasta s-ar întinde de la prezentarea detaliată (în vecinătatea zonei de legătură cu situația narativă periferică la persoana întîi) pînă la suprimarea aproape completă a procesului narativ din momentul tranziției către monologul interior. Mai importante sînt însă deosebirile dintre aceste două situații narative. În situația narativă la persoana întîi, actul narativ este o formă de continuare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca martor ocular, 120, 152, 297, 302 ca narator în ramă, 296, ca persoană care dă citire unei povestiri, 296 colocvial, 329 cvasiautobiografic, 30, 78, 122, 127, 147, 149, 180, 297, 301, 307-309, 311-312, 322, 328 deschematizare a rolului, 315 periferic, 101, 178, 201, 296-297, 302-307 și narator auctorial, 317 și narațiune la persoana a treia, 156-157, 295-338 și punct de vedere, 313-320 și rememorare, 316, 318 și situație narativă personală, 328-340 și stil indirect liber, 320-328 narator, corporalitate, 147, 150
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de C. Ralea și L. Bratu, Polirom, 2001, 5. 152 Pentru a facilita o privire de ansamblu asupra acestor considerații fundamentale, nu voi discuta aici posibilitatea transpunerii unei narațiuni la persoana întîi într-una cu un narator la persoana întîi periferic care s-ar referi la personajul central la persoana a treia (vezi romanul lui Samuel Butler The Way of All Flesh, r. Și tu vei fi țărînă). 153 James Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man r
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
De asemenea, acesta spune că a trebuit să corecteze textul din punct de vedere stilistic, pentru a evita orice fel de inconvenient. Prin această explicație personajul editorului se apropie în spațiul cercului tipologic de locul rezervat naratorului la persoana întîi periferic, cu care are în comun nivelul narativ, precum și pe cel existențial. Pe de altă parte, editorii și naratorii-în-ramă care nu au niciun contact personal cu eroii din poveștile lor nu pot fi plasați în sectorul dintre situația narativă auctorială și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
der deutschen Literatur der Gegenwart, Tübingen 1966, 34-153. 481 Scholes și Kellogg, The Nature of Narrative, 261-262. L. Hönnighausen, în lucrarea "Maske und Perspektive. Weltanschauliche Voraussetzungen des perspektivischen Erzählens", GRM, N.F. 26 (1976), 294, vede rolul naratorului la persoana întîi periferic în relație cu plăcerea autorilor de la sfîrșitul secolului trecut de a-și ascunde personalitatea, de a se deghiza: " În afară de măștile teatrale ale lui Wilde și Nietzsche, există o atitudine de discreție ostentativă și de normalitate burgheză în operele lui Pater
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rămîne indiferent față de actele pe care le induce sau legitimează, și le induce legitimîndu-le pe lîngă conștiința lor. Excitare mentală, incitare la gest. Dar cine ar mai îndrăzni să definească zona psihismului prin conștiința intelectuală? Sistemul informație-conștiință nu este la fel de periferic pentru o mentalitate ca și sistemul percepție-conștiință pentru un individ? Accesul la raționament verbal este fără îndoială corelat cu faptele, cu descoperirile logice, cu noile raporturi între lucrurile deja cunoscute pe care noi le aflăm prin intermediul lecturilor noastre, și este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1906 și 1945), această măsură se aplică domeniului cinematografiei (1909); reformulată în 1961, ea se află încă în vigoare. Cînd are efecte diminuate în zona cinematografiei (1975), legislația se înăsprește în domeniul radiodifuziunii; contestată și aici (prin posturile de radio periferice), ea se abate, prin intermediul monopolului, asupra televiziunii (unde Le Chagrin et la Pitié a lui Marcel Ophüls, deși primise avizul de difuzare în cinematografe, este interzis). Cum eficacitatea acustică a mediilor concurente sau succesive este cuantificată după atenția pe care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
149 18.4.3. Volume și debite respiratorii 150 18.4.4. Lucrul mecanic respirator 152 18.5. Efectul ventilator alveolar al aerului vehiculat 152 18.6. Controlul ventilației 155 18.6.1. Chemoreceptorii centrali 155 18.6.2. Chemoreceptorii periferici 156 18.6.3. Receptorii pulmonari 157 18.6.4. Receptorii de iritație din căile aeriene 158 18.6.5. Alți receptori implicați în controlul ventilației 159 18.6.6. Centrii nervoși 159 18.6.7. Efectorii 162 18.6
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul neted vascular). Inervația simpatică provine din plexul hepatic pentru artera hepatică și din nervii splahnici pentru ramurile intrahepatice ale venei porte. Circulația în porțiunile periferice ale ficatului este lentă (sludge) și numai o porțiune din organ este perfuzată activ. Când presiunea venoasă sistemică crește, ramurile venei porte sunt dilatate pasiv și cantitatea de sânge prezentă în ficat crește; congestia venoasă hepatică poate fi foarte mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
r); . Factorul major care determină vâscozitatea sângelui este hematocritul, dar influența sa este redusă în vasele mici datorită prezenței unui strat plasmatic extern fără celule, fapt ce duce și la o aparentă scădere a hematocritului la periferie. Unitatea de rezistență periferică (URP) corespunde unui debit de 1 ml/s cu o cădere de presiune de 1 mm Hg. Pentru adultul normal rezistența periferică totală este ~1 URP (0,2 4 URP), în timp ce rezistența pulmonară este mult mai mică, de numai ~0
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
extern fără celule, fapt ce duce și la o aparentă scădere a hematocritului la periferie. Unitatea de rezistență periferică (URP) corespunde unui debit de 1 ml/s cu o cădere de presiune de 1 mm Hg. Pentru adultul normal rezistența periferică totală este ~1 URP (0,2 4 URP), în timp ce rezistența pulmonară este mult mai mică, de numai ~0,14 URP. Curgerea cu debit constant printr-un tub lung cu pereți netezi este laminară și are un profil de viteză parabolic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
valoari pentru debitul sanguin și presiunea arterială, conform legii lui Ohm. 13.1. Caractere și factori determinanți ai presiunii arteriale Ventriculul stâng trebuie să pompeze sânge sub presiune mare, pentru a asigura perfuzia tisulară adecvată (debitul sanguin), împotriva unei rezistențe periferice mari. Este frecvent folosit termenul de "tensiune" arterială pentru a desemna presiunea arterială, adică presiunea sângelui în arterele circulației sistemice. Pomparea ritmică determină variații ale presiunii arteriale conform cu fazele ciclului cardiac (fig. 40), astfel că apare un puls presional determinat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
complianței vasculare. Arterele mari (aorta și ramurile sale) și arterele cu diametru mai mare de câțiva mm sunt numit artere de conducere, ca semnificație hemodinamică opusă față de arterele mici (de rezistență) și arteriole, ce contribuie mult mai mult la rezistența periferică totală. Arterele de conducere au un perete de tip elastic (țesut conjunctiv bine reprezentat), în timp ce țesutul muscular neted este prin comparație mai bine reprezentat în peretele arterelor mici, numite și artere musculare, tocmai din acest motiv. Complianța arterelor de conducere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
considerate normale sunt de 90 mmHg minima și 120 mm Hg maxima (pentru variația datorată vârstei se aplică corecții: ). Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci (debitul cardiac), vasculari (rezistență periferică, distensibilitate) și sanguini (volemie, vâscozitate). Așa cum am văzut anterior, debitul cardiac este la rândul lui condiționat de frecvența cardiacă și debitul sistolic, iar acesta depinde de forța de contracție ventriculară, adică de contractilitatea miocardică, presarcină (volum telediastolic) și postsarcină (rezistența
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
distensibilitate) și sanguini (volemie, vâscozitate). Așa cum am văzut anterior, debitul cardiac este la rândul lui condiționat de frecvența cardiacă și debitul sistolic, iar acesta depinde de forța de contracție ventriculară, adică de contractilitatea miocardică, presarcină (volum telediastolic) și postsarcină (rezistența periferică). 13.2. Controlul nervos al presiunii arteriale Prin mecanisme nervoase reflexe este asigurată ajustarea rapidă a factorilor ce influențează presiunea arterială, adică debitul cardiac, determinat de frecvența și forța contracțiilor (inclusiv o mai bună umplere ventriculară prin redistribuirea volumului pe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
reflexe este asigurată ajustarea rapidă a factorilor ce influențează presiunea arterială, adică debitul cardiac, determinat de frecvența și forța contracțiilor (inclusiv o mai bună umplere ventriculară prin redistribuirea volumului pe sectoare, adică mobilizarea sângelui din diversele rezervoare) și respectiv rezistența periferică (inclusiv redistribuții majore de debit). Rapiditatea acestor mecanisme este evidentă în următorul exemplu: presiunea arterială normală poate fi restabilită de la jumătatea sa în 5 15 s și de la dublul său în 10 40 s. 13.2.1. Inervația vaselor sanguine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sinapsă în lanțul ganglionar paravertebral, iar fibrele postganglionare formează nervi simpatici pentru viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc. Simpatectomia determină o presiune arterială scăzută, mai ales datorită vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce contracția mușchiului neted vascular prin stimularea α adrenoceptorilor), precum și doi co-transmițători majori vasoconstrictori, ATP și neuropeptidul Y (NPY). Constricția arteriolară prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]