6,632 matches
-
posibil lui Takamori, în dispoziția sufletească în care se afla. — Înapoi la culcare. Îți promit că-l găsim mâine pe Napoleon. A doua zi dimineață, Takamori a trebuit să se prezinte la serviciu la ora obișnuită, dar Tomoe a obținut permisiunea de la șeful ei să meargă mai târziu. Gaston era ceva mai bine dispus decât cu o seară în urmă. Parcă anticipa bucuria de a-l avea pe Napoleon iar cu el. Fața lui de cal era toată numai zâmbete de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi venise și lui idea să desfacă sacul lui Gaston, dar nu a trecut la fapte. Acum stăteau amândoi nemișcați, cu ochii pe bagajul francezului. În alte condiții, nu le-ar fi trecut prin minte să-i desfacă sacul fără permisiune. Bietul bagaj, terfelit după cine știe câte călătorii, și-a găsit, de două săptămâni, liniștea în alcovul din camera lui Takamori. Când se trezea dimineața și se ruga pentru sănătatea lui Gaston, privirile lui Takamori se opreau pe sac. Când se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
masă și bîzÎie foarte agresiv, În timp ce Jonathan, directorul nostru executiv, se oprește din vorbit și ridică mirat dintr-o sprînceană. — Scuze, mormăi eu Întinzîndu-mă după mobil. Mă așteptam să fie iarăși avocatul și eram convinsă că va trebui să cer permisiunea să ies cîteva clipe, dar, cînd dau să răspund, văd numele Lindei pe ecran. Of, pentru numele Domnului! Slavă cerului că mi se afișează identitatea celui care mă sună. Apăs butonul care o redirecționează spre căsuța vocală și-mi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt binecuvîntată cu unul cuminte. Ne luăm la revedere, iar eu Înșfac cheia de rezervă a Lisei, dar ezit. Mai bine o sun și o anunț. În fond, nici eu n-aș vrea să intre cineva În casa mea fără permisiune, chiar dacă are cheia. O sun pe mobil, dar e Închis, așa că Îi las un mesaj. — Lisa, eu sînt. Uite, am nevoie să folosesc faxul tău. Sper că nu te superi. Promit să nu deranjez nimic prin casă și nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți. Dar longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mersul lucrurilor, i-am zis să vină cu mine dacă voia și să se stabilească la Benevento, destinația finală a călătoriei mele. Ansoald a avut grijă de toate cele. Mai întâi s-a dus la Ariberto ca să-i ceară permisiunea să ducă la Benevento pământ din Cividale, sosit în capitală odată cu zeciuiala. A invocat drept pretext dorința lui Grimoald de a se îngropa în acel pământ pentru a omagia memoria unchiului Gisulf. Regele, temându-se de ducele cel războinic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rarefiată a bisericii. — Trebuie să vă cer o favoare. Am nevoie să Întrerup serviciul pe la ora două. Era o cerere nemaiauzită. — Ei bine..., ezită Elio, Întrebându-se unde naiba avea să fie pe la două. Nu mie trebuie să-mi ceri permisiunea, ci de la minister - ca să-ți poată trimite un Înlocuitor. — Știu, insistă Antonio grăbit, căci nu avea timp să-i explice, pentru că dintr-o dată totul Îi era clar. Știu, doar că vă cer o favoare personală. Elio se Întoarse Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce era scris, insistă Emma. Iar numărul 13 Îi spuse. Firma are plăcerea de a mă informa că am fost reconfirmată pentru Încă șase luni. Emma se apropie de asistentul de sală, cuprinsă de niște presimțiri sumbre, urâte. Îi ceru permisiunea de a-și consulta căsuța electronică. — Nu ai nici un mesaj din partea firmei, Îi răspunse. Întoarce-te la postul tău. Timpul de așteptare nu trebuie să depășească două minute. Își puse din nou căștile. Ce Însemnau toate astea? Că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
crezi că faci aici? strigă Antonio. Era bucuros că golanul acela Îi dădea posibilitatea să-și descarce tensiunea pe care o simțea invadându-i capul. Trecuse deja de amiază și onorabilul Încă nu-i spusese dacă-i acorda sau nu permisiunea de a pleca. Nu e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat de toate astea! La naiba, permisul acela avea o importanță vitală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse Întorcându-se spre bunica micuței Carlotta. Aceasta Îi solicitase permisiunea de a-l săruta - și, În timp ce-l cuprinse Într-o Îmbrățișare stângace, Îi spuse vizibil marcată: — Ce emoționată sunt, onorabile, simt că leșin. La televizor nu se vede atât de bine, dar de aproape arătați mult mai tânăr. — Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuia să facă? Elio spuse că Buonocore era Îngerul său păzitor, și nu invers. Pentru o clipă Îi reveni În minte zâmbetul plin de demnitate și de bărbăție care luminase fața polițistului atunci când, În cele din urmă, Îi acordase acea permisiune nu prea ortodoxă de a-și Întrerupe serviciul - deși era o procedură Împotriva regulamentului. Mulțumesc, sunteți un adevărat bărbat, Îi spusese Buonocore. Dumnezeu să vă răsplătească pentru generozitatea dumneavoastră. Apoi, În timp ce-și strângeau mâinile, pe un ton inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asemenea prin Rebecca Wand, o minunată cercetătoare pe care am avut-o parteneră. Mulțumiri Departamentului de Studii Feministe al Universității Brandeis care m-a chemat ca profesor invitat și Muzeului de Arte Plastice din Boston, penru că mi-a dat permisiunea să fotografiez Statuia Doamnei Sennuwy. Elen Grabiner, Amy Hoffman, Renee Loth și Marla Zarrow - membrele grupului meu de creație literară - mi-au oferit trei ani de încurajări, de lectură atentă, sfaturi bune și o prietenie care m-a susținut. Colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zi dimineață, Rahela l-a căutat pe Iacob și i-a cerut să-i facă un copil Bilhei, în numele ei. Nu era o rugăminte, pentru că era dreptul Rahelei să aibă un copil cu Iacob. Nu era nevoie de o altă permisiune. Iacob a fost de acord. (De ce n-ar fi fost? Lea îl alăpta încă pe ultimul ei fiu, iar Rahela îi întorsese spatele deja de câteva luni.) Așa că în acea noapte, o noapte cu lună plină și vreme rece, Bilha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în jur, apoi din buzunarul de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
potopi sub un noian de vorbe din care ea nu reținu decît esențialul: prizonier exemplar, foarte muncitor, mereu cu nasul În cărți sau În computer, neprimind niciodată vreo vizită, Ryan fusese un client foarte confortabil. - În plus, adăugă directorul, datorită permisiunii mele, a scris și a publicat cu succes În timpul Încarcerării În stabilimentul meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui mare lucru În plus. Arestat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbet trecea peste chipul bătrînului. Aveau să priceapă curînd sensul acelei expresii. Arthus știa perfect că acea confruntare nu va avea loc niciodată. Cu nici două ceasuri În urmă, se dusese la căpătîiul lui Yvonne. Obținuse de la prietenul lui Dantec permisiunea unei scurte Întrevederi. Ținuse să se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că l-am uitat la serviciu. Ei, asta e, o să-l recuperez luni. Ridică din umeri și se cufundă iar În revistă. OK. Adevărul ăsta e, din cînd În cînd mai Împrumutăm diverse haine de la Jemima. Fără să-i cerem permisiunea. Dar, În apărarea noastră, trebuie să spun că are foarte multe, și nu prea apucă să se prindă. Plus că, așa cum spune și Lissy, e un drept uman inalienabil ca persoanele care locuiesc sub același acoperiș să poată Împrumuta haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aceea am descoperit ceva ce nu cunoscusem până atunci - am descoperit ce înseamnă un prieten adevărat, mărturisi el. Îmi leg bucuros soarta de-a ta, prietene. Nu mă interesează nimic altceva. Nimic altceva nu mă atrage câtuși de puțin. Cu permisiunea ta, vopselelor mele și mie nu ne-ar plăcea nimic mai mult decât să te putem însoți, indiferent încotro te va duce soarta. Asta... asta da prietenie, am spus eu. — Sper, a zis el. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI NOUĂ ADOLF EICHMANN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de neliniștea și nerăbdarea mea de-a mă preda cuiva, aproape indiferent cui. Arestarea mea n-a însemnat mai mult de un pat pentru restul nopții - din întâmplare, în apartamentul croitorului. În dimineața următoare cei trei m-au predat, cu permisiunea mea, oficialităților israeliene. Când cei trei au sosit la apartamentul doctorului Epstein să mă ridice, au bătut tare la ușa de la intrare. În clipa când au făcut lucrul acesta, am simțit o enormă ușurare. M-am simțit fericit. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am făcut împreună cu Greuceanu: cea mai importantă a fost că am remodelat clădirea institutului de matematică. Pe vremea aia, ține minte că vorbesc de 1959, exista deja un institut, dar Greuceanu a tras niște sfori și a obținut de la partid permisiunea să deschidă un institut special de matematică proiectivă (așa i-am zis). Era și el un oportunist - rezultatele obținute din cercetarea noastră urmau să fie folosite pentru propășirea comunismului - dar, na, fără bani și fără sediul ăla pe care noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pumn de dolari, două securi și un caiac care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe care americanii o vor conduce ei Înșiși. — Asta Înseamnă că vor fi probleme de jurisdicție? Întrebă Brunetti. — Nu, nu cred, răspunse maggiore. Voi cei din Veneția, poliția civilă, sunteți la conducerea anchetei de acolo. Dar veți avea nevoie de permisiunea sau de ajutorul americanilor pentru orice veți vrea să faceți aici. — În Vicenza? Ambrogiani râse. — Nu, nu vreau să las impresia asta. Doar aici, la bază. Atâta vreme cât sunteți În Vicenza, orașul, noi carabinierii, suntem la conducere,. Dar odată ce intrați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
investigăm problema. Ce fel de risc la adresa sănătății? Întrebă Brunetti sincer curios. — O, multe lucruri. Nu duc gunoiul afară sau pun gunoiul prea aproape de casă. Sau nu-și fac curat după animale. Sunt multe de-astea. — Și ce faceți? Avem permisiunea să, nu, avem dreptul să le intrăm În case. — Chiar dacă se opun? — Mai ales dacă se opun, zise Wolf cu un râset degajat. Ăsta-i, În general, semn sigur că locul va fi un dezastru. — Apoi ce faceți? — Inspectăm casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lângă ei. — Bună ziua, zise el, zâmbind afabil. Aș vrea să mai arunc o privire În apartament dacă e posibil. — Ați vorbit cu maiorul Butterworth despre asta, domnule? Întrebă cel cu mai multe trese. — Nu, nu astăzi. Dar mi-a dat permisiunea ieri. Îmi puteți spune de ce vreți să intrați din nou, domnule? — Carnețelul meu. Notam numele cărților lui ieri și trebuie să-l fi așezat pe bibliotecă. Nu-l aveam când am urcat În tren și acesta e ultimul loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]