3,143 matches
-
te-ai bucurat atâta și-atâta. Faci totul în ordine inversă și la sfârșit te bagi iarăși în pat. A doua zi, povestești celorlalți întâmplări din călătorie. Văzusem un film în care soldații plecau la război. Era mult fum pe peron și soldații se bucurau și cântau, numai femeile, rămase să privească în urma trenului, aveau niște fețe de ai fi zis că se așteaptaseră la altceva. Când plecaserăm noi, tata și cu mine, eu nu putusem vedea fața mamei. Însă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
altul. După ce femeia m-a rugat de mai multe ori s-o ajut, m-am înduioșat și i-am promis să mă urc în primul tren spre Arad, ca să prind acolo trenul care venea din capitală. Dar, în vreme ce așteptam pe peron, a răsărit lângă mine ca din pământ sectoristul nostru și s-a interesat pe un ton prietenos încotro intenționam să călătoresc. Naiba știe cum de adulmecase ce se petrece, în orice caz, eu i-am spus că trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părut că amândoi fierbem pe dinăuntru. Dar cum naiba s-o aduc în discuție pe nevastă-sa, fără să bată la ochi? Și ce naiba să inventez pe urmă, ca să salvez situația? Mai aveam fix o oră până când trenul trăgea la peron și acolo îmi era imposibil să-l mai rețin pe bărbatul vecinei. Am înghițit în sec și am spus ceva de genul: «Ieri am văzut-o pe soția dumneavoastră. Apropo, cum îi mai merge?» Ca la un semnal, bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau la ambasada americană sau când mi-a spus că voi fi internat la Columbia University Hospital. La întoarcerea din America a tușit neîntrerupt, înainte ca trenul să se oprească în gară și s-o vedem pe mama așteptând pe peron. Între timp, Ariana se ridicase și făcuse câțiva pași către pod. M-am ridicat și eu. Ea s-a apropiat de mine și m-a luat de mână. „Ascultă, Alin, boala asta de care suferi tu, ce înseamnă?” Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
poartă în Tokyo, mai nou? — Poate pentru că am călătorit mult și nu prea am mâncat ca lumea. Ți-a plăcut în expres? — E îngrozitor! Nu se poate deschide nici un geam și voiam să-mi cumpăr ceva de mâncare, de pe un peron. — Bine, dar e mâncare și în tren. — La ce te referi? La sandvișurile acelea scumpe și scârboase? Nici un cal lihnit de foame nu s-ar atinge de porcăriile alea. Mi-au plăcut întotdeauna gustările cu plătică, pe care le cumpăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
merg cu vaporul de la Aomori la Hakodate și nu pot să sufăr să călătoresc prin aer, sublinie Reiko. Am condus-o până la gara Ueno. Ea își ducea chitara, iar eu îi căram bagajul. Ne-am așezat pe o bancă de pe peron și am așteptat trenul. Reiko era îmbrăcată exact la fel ca atunci când sosise în Tokyo. — Chiar crezi că Asahikawa nu e un oraș prea rău? mă întrebă Reiko. — E frumos. O să-ți fac o vizită în curând. — Zău? Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uit niciodată. — S-ar putea să nu ne mai întâlnim, dar oriunde voi fi, îmi voi aminti de tine și de Naoko. Am privit-o în ochi. Erau plini de lacrimi. Am sărutat-o fără să realizez că suntem pe peron și că cei din jur rămăseseră cu ochii pironiți pe noi. Nici nu-mi mai păsa, de fapt, de asemenea lucruri. Noi doi trăiam și nu trebuia să ne gândim decât la viață. — Îți doresc să fii fericit, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac. Inspiri-Expiri. Miros de combinat chimic. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săptămână. Dar ar putea ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
proces-verbal! Numele! - Parșival. - Pronumele....” L XLI Până la urmă am acceptat invitația Adelinei la Constanța. Eram tentat să văd litoralul iarna. Mă ademenise și gândul că ai ei urmau să fie plecați la o nuntă în județ. M-a așteptat pe peron, îmbrăcată în alb și fără tălpi de 20 de centimetri - nu mai ținuse neapărat să semene cu farul din port. Ochii îi străluceau de o lumină vineție. O secundă am avut senzația că sunt un cotlet scăldat în mujdei. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă aștepte în gară la București. Era acolo, pe peron, speriată și radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori și pieptul bombat - de parcă făcusem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mersul cu autoturismul prin București era mai plăcut, fiindcă traficul nu era atât de aglomerat ca azi, numărul mașinilor fiind mult mai mic. Era o plăcere să mergi cu autoturismul. Au ajuns la Gara de Nord. Acceleratul București Constanța era deja pe peron. Și-au luat rămas bun, Teofana a urcat în vagon la locul ei, și-a aranjat bagajul și a ieșit la fereastră să mai discute cu părinții. Când trenul s-a pus în mișcare și-au făcut semne cu mâna
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vom reuși să pacificăm satele, inclusiv Amara voastră. Atunci vei putea merge fără primejdii. Așa, dragul meu! Vasăzică, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea! Le strânse mâinile foarte mișcat. Fața lui durdulie era palidă. Emoția îi schimbase vocea. Coborî pe peron grav, aproape întunecat. Maiorul Tănăsescu, comandantul trupelor, mustăcios și sprîncenos, cu privirea tăioasă și glasul aspru, se prezentă raportând că, conform ordinelor primite atât direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefectului. ― Ce trupe aveți, domnule maior? întrebă Baloleanu. ― Un batalion cu efectiv de război și o baterie cu șase tunuri! zise ofițerul. Prefectul mulțumi rece și se uită împrejur. În afară de câțiva ofițeri, un grup compact de refugiați ocupa și aici peronul. Socotind că este în interesul popularității sale personale și a partidului său, se apropie de ei: ― Domnilor, am venit să restabilim ordinea și vom restabili-o fără întîrziere! Aveți deci toată încrederea și ajutați-mă și dumneavoastră prin puțină răbdare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în care luase loc el cu primul-procuror era precedată de o companie de soldați cu armele încărcate și cartușierele pline de gloanțe, Baloleanu își simțea inima sfârâind. Îi veni în minte Melania, plânsă și îngrijorată, cum a lăsat-o pe peronul Gării de Nord. Măcar de n-ar fi o prevestire! Cu țăranii ăștia, cuprinși de nebunie colectivă, nu poți fi sigur de nimic. Sunt așa de mulți, că nici o armată nu i-ar putea stăpâni. Ce-ar fi să se pomenească înconjurați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore lui Titu. ― Dacă o să mă primiți, bucuros totdeauna! răspunse tânărul Herdelea, îmbrățișîndu-l în aceeași privire cu Olga. Pe urmă trenul porni atât de ușor că nici nu se simți. Din aceeași fereastră, Olga și Grigore surâdeau celor rămași pe peron, repetând cu toții ca un refren: ― La revedere!... La revedere!... La revedere! Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii... Valea Mare―Muscel decembrie 1930―septembrie 1932 1 Dar, Gogule, dacă e serios, atunci tu ești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Povestea narghilelei — Mersi și buon jurne ! Muzicantul, de prin părțile noastre, își ia rămas-bun de la publicul trenului ce leagă aeroportul Charles de Gaulle de Paris, după ce a cîntat un amestec de melodii dintr-un folclor parizian de metrou. Apoi, de pe peron, rîzînd și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dl. Molotov dorește să mă vadă. La ora 4 fără un sfert am fost primit la Kremlin cu același ceremonial ca la vizita cea dintâi pe care o făcusem acum un an d-lui Molotov. Un ofițer mă aștepta pe peron, se prezintă, îmi strânge mâna, mă întovărășește până în apartamentul de primire. Sunt introdus în biroul cel lung, cu ușa deschisă, a vicepreședintelui Consiliului Comisarilor Poporului. Molotov vine spre mine, pare obosit, îmi întinde mâna cu un gest simplu și liniștit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]