2,323 matches
-
al modelarii procesului folosind rețelele neuronale, cele patru cerințe se consideră a fi ponderi într-o rețea neuronală ce pot avea diverse valori: Pentru baterea unui cui din prima lovitură este necesar ca: specialistul IT să țină cuiul de la mijloc, perpendicular pe perete (astfel încât acesta să nu sară și ciocanul să nu îi zdrobească degetele), să lovească floarea cuiului perpendicular și cu o forță potrivită (astfel încât cuiul să nu se îndoaie). Este destul de greu să credem că va reuși din prima
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
pot avea diverse valori: Pentru baterea unui cui din prima lovitură este necesar ca: specialistul IT să țină cuiul de la mijloc, perpendicular pe perete (astfel încât acesta să nu sară și ciocanul să nu îi zdrobească degetele), să lovească floarea cuiului perpendicular și cu o forță potrivită (astfel încât cuiul să nu se îndoaie). Este destul de greu să credem că va reuși din prima încercare, atâta vreme cât a văzut cum se bat cuie doar la televizor. Valorile ponderilor pentru că procesul de batere al unui
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
D=1. Înainte de a-și propune să bată cuiul, rețeaua neuronală nu există, astfel încât A=0, B=0, C=0, D=0. Specialistul IT crede că va avea succes dacă A=2 (ține cuiul de lângă floare), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=1 (forță de lovire este potrivită). Din păcate pentru el, degetele îi vor spune că nu a avut dreptate. Analizează situația și își modifică în consecință stilul de lucru: A=1 (ține
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
bată cuiul, rețeaua neuronală nu există, astfel încât A=0, B=0, C=0, D=0. Specialistul IT crede că va avea succes dacă A=2 (ține cuiul de lângă floare), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=1 (forță de lovire este potrivită). Din păcate pentru el, degetele îi vor spune că nu a avut dreptate. Analizează situația și își modifică în consecință stilul de lucru: A=1 (ține cuiul de la mijloc), B=1 (cuiul este
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
D=1 (forță de lovire este potrivită). Din păcate pentru el, degetele îi vor spune că nu a avut dreptate. Analizează situația și își modifică în consecință stilul de lucru: A=1 (ține cuiul de la mijloc), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=2 (forță de lovire este puternică). Nici de această dată nu reușește deoarece cuiul se îndoaie. Reanalizează situația, folosindu-se de experiență și cunoștințele dobândite până atunci și ajunge la concluzia că
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
Din păcate pentru el, degetele îi vor spune că nu a avut dreptate. Analizează situația și își modifică în consecință stilul de lucru: A=1 (ține cuiul de la mijloc), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=2 (forță de lovire este puternică). Nici de această dată nu reușește deoarece cuiul se îndoaie. Reanalizează situația, folosindu-se de experiență și cunoștințele dobândite până atunci și ajunge la concluzia că s-ar putea să aibă succes dacă
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
dată nu reușește deoarece cuiul se îndoaie. Reanalizează situația, folosindu-se de experiență și cunoștințele dobândite până atunci și ajunge la concluzia că s-ar putea să aibă succes dacă: A=1 (ține cuiul de la mijloc), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=1 (forță de lovire este potrivită). Spre marea lui bucurie reușește. În urma acestei experiențe s-a ales cu râma digitală pe perete și cu o rețea neuronală nou-nouță care îi va da
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
Reanalizează situația, folosindu-se de experiență și cunoștințele dobândite până atunci și ajunge la concluzia că s-ar putea să aibă succes dacă: A=1 (ține cuiul de la mijloc), B=1 (cuiul este perpendicular pe suprafața peretelui), C=1 (lovește perpendicular), D=1 (forță de lovire este potrivită). Spre marea lui bucurie reușește. În urma acestei experiențe s-a ales cu râma digitală pe perete și cu o rețea neuronală nou-nouță care îi va da pe viitor posibilitatea să bată cuie fără
Introducere în rețele neuronale (neurale) () [Corola-website/Science/324567_a_325896]
-
În matematică, sistemul de coordonate carteziene este folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
etichetată "x", și axa verticală este notată cu "y". Într-un sistem de coordonate tridimensional se adaugă o altă axă, de regulă notată cu "z", furnizând a treia dimensiune de măsurare a spațiului. Axele sunt de regulă definite ca fiind perpendiculare una pe cealaltă. (Primele sisteme permiteau și axe oblice, adică axe care nu se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
Sistemul de coordonate carteziene în trei dimensiuni furnizează cele trei dimensiuni fizice ale spațiului — lungime, lățime și înălțimile. În figurile 4 și 5 sunt arătate două moduri obișnuite de reprezentare a acestuia. Cele trei axe carteziene care definesc sistemul sunt perpendiculare două câte două. Coordonatele relevante sunt de forma "(x,y,z)". De exemplu, figura 4 arată două puncte trasate într-un sistem cartezian tridimensional: "P"(3;0;5) și "Q"(−5;−5;7). Coordonatele "x"-, "y"-, și "z" ale unui
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
o direcție fixă, trece printr-un punct variabil ce descrie o curbă plană închisă, numită "curbă directoare". În coordonate carteziene, ecuația oricărui cilindru este dată de ecuația: Această ecuație descrie un cilindru generalizat omogen, cilindrul eliptic, care are ca secțiune perpendiculară pe generatoare o elipsă. Dacă a = b, atunci cilindrul devine unul particular, cilindrul circular. În fine, într-un un caz de generalizare mai avansată, se poate descrie un cilindru generalizat pentru care suprafața cuadratică poate fi orice fel de curbă
Cilindru (geometrie) () [Corola-website/Science/310885_a_312214]
-
o membrană elastică, de care este legat solidar un ac al cărui vârf se sprijină pe cilindrul de ceară. Cilindrul este rotit cu viteză constantă de un mecanism acționat de un arc de oțel. Prin vibrația membranei, acul se deplasează perpendicular pe cilindrul din ceară, în care sapă un șanț elicoidal cu adâncimi diferite în funcție de intensitatea sunetului. Redarea se realizează prin deplasarea acului prin șanțul gravat pe cilindru. Membrana oscilează urmărind diferitele adâncimi ale șanțului și produce vibrații ale aerului, similare
Fonograf () [Corola-website/Science/312303_a_313632]
-
Forța de portanță sau portanța este suma tuturor forțelor generate de mișcarea fluidului în jurul unui corp, proiectată într-un plan perpendicular pe direcția principală de curgere a fluidului în care este cufundat corpul. Cea mai menționată (și cea mai directă) aplicație a portanței este aripa unui avion. Totuși există multe alte aplicații la fel de des întâlnite, deși poate nu tocmai evidente, cum
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse. Deși explicația exactă și completă este destul de dificil de înțeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte mică a obiectului este "normală" la suprafață. Direcția normală se schimbă de-a lungul profilului deoarece acesta are o suprafață curbată. Pentru a obține forța mecanică
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
fiind în relație directă cu viteza locală, rezultă de asemenea că ea va varia de-a lungul suprafeței închise. Însumând toate presiunile locale normale și înmulțind apoi cu suprafața exterioară totală a corpului va rezulta o forță. Componenta acestei forțe perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului este numită "forța portantă", iar componenta de-a lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
fiecare cu piloriza sa), care se bifurcă la rândul lor în alte două ramuri, etc. Ramificația monopodială se întâlnește la majoritatea plantelor și se caracterizează prin faptul că axa rădăcinii principale continuă să se alungească, iar pe această axă apar, (perpendicular sau oblic), ramificații de ordinul I, apoi pe aceste de ordinul II, etc, ramificații numite "radicele" sau "rădăcini laterale". Radicelele se formează de regulă în dreptul fasciculelor lemnoase, fiind dispuse în "ortostihuri" (șiruri longitudinale). În funcție de raportul care există între rădăcina principală
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
cea dinspre apus este Ulița de Sus. Casele sunt dispuse de o parte și de alta pe cele două ulițe lungi și numai pe o parte pe ulițele scurte. Legătura dintre ulițe se face prin patru căi de acces dispuse perpendicular pe ulițe, numite "troiane". În mod obișnuit o casă cu grădină (plaț) ocupă . Pârâul străbate satul prin mijloc, trecerea peste apă se face pe trei poduri de beton și două punți pietonale. Casele construite în jurul anului 1900 erau din bârne
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
de căldură, adeseori permițând motorului să furnizeze o putere mai mare cu aceleași schimbătoare de căldură. Regeneratorul este în mod obișnuit constituit dintr-o cantitate de fire metalice, de preferință cu porozitate scăzută pentru reducerea spațiului neutilizat, cu axa plasată perpendicular pe direcția fluxului de gaz, formând o umplutură de plase. Regeneratorul este situat în circuitul gazului între cele două schimbătoare de căldură. În timpul vehiculării gazului între schimbătorul de căldură cald și cel rece, 90% din energia sa termică este temporar
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
primit ca membru asociat, iar în 1935 ca membru definitiv al „Tinerimii artistice”. În 1945 se stabilește definitiv la Oradea, unde va realiza cea mai mare parte a lucrărilor sale. "„Un bloc de piatră se înalță în fața mea. Silueta lui perpendiculară așteaptă mută să o desfac din indiferența paralelelor, să-i frîng planurile și vibrațiile pasiunilor și suferințelor omenești, în valuri de lumină care să pătrundă în ochii tăi”." 1928-1930 - Monumentul Eroilor Aerului în colaborare cu Lidia Kotzebue. 1932 - "Reliefurile portalului
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
În prezent „Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic” intenționează să reamplaseze monumentele într-un context apropiat de cel originar. Statuile înalte de 3,5 m, aflate la o distanță de 50 m una de cealaltă, la capetele opuse ale unei axe perpendiculare pe aleea Centrală a parcului, reprezintă două nuduri de tineri. Una din ele, cea realizată de sculptorul Frederic Storck, descrie un bărbat tânăr, având o atitudine încordată și cu capul aplecat în față, cu umărul drept răsucit, mâna stângă o
Statuile Giganții () [Corola-website/Science/307973_a_309302]
-
formula 35 este distanța față de centrul traiectoriei circulare și formula 71 este vectorul unitate îndreptat în direcție radială spre exterior. Aceasta înseamnă că forța centripetă neechilibrată simțită de orice corp este întotdeauna îndreptată spre centrul de curbură al traiectoriei. Asemenea forțe acționează perpendicular pe vectorul viteză asociat cu mișcarea unui corp, și deci nu modifică modulul vitezei obiectului, ci doar direcția acesteia. Forța neechilibrată ce accelerează un corp poate fi rezolvată într-o componentă perpendiculară pe traiectorie și una tangentă la traiectorie. Astfel
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
centrul de curbură al traiectoriei. Asemenea forțe acționează perpendicular pe vectorul viteză asociat cu mișcarea unui corp, și deci nu modifică modulul vitezei obiectului, ci doar direcția acesteia. Forța neechilibrată ce accelerează un corp poate fi rezolvată într-o componentă perpendiculară pe traiectorie și una tangentă la traiectorie. Astfel se obține forța tangențială ce accelerează obiectul fie mărindu-i viteza, fie micșorându-i-o, și forța radială (centripetă), care îi modifică direcția. Există forțe care depind de sistemul de referință, adică
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
corpului negru, putem atribui temperatură și entropie unui fascicol polarizat de raze. Radiația corpului negru este "complet nepolarizată". Aceasta inseamnă că (i)Valoarea medie in timp a (pătratului) proiecției câmpului electric E = (E,E,E) pe orice direcție din planul perpendicular pe direcția de propagare este independentă de direcția aleasă și (ii)Dacă E(t), E(t) sunt proiecțiile câmpului electric pe două direcții (numite x,y) reciproc ortogonale în acest plan, "corelația" temporală între ele este nulă. Fără să intrăm
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]