2,472 matches
-
în care se află Rûs-ii, iar la sud cu neamul creștin V.n.nd.r., oameni slabi și sârmani, lipsiți de averi. Mirvât sunt vecini cu munții V.n.nd.r. și se întind de la aceștia până la țară pecenegilor și Marea Neagră. Geograful persan scrie despre Madjgharî că „țara lor este aproape de Marea Rûm, spre care curg două mari râuri, iar Madjgharî trăiesc între aceste două râuri, iar când vine iarnă cei care se depărtează se întorc spre acest râu și petrec iarnă acolo
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
cu preponderență ulei și vin. In ciuda posibilei prosperități agricole, cetatea era înconjurată de populații inamice de origine tracică, fiind supusă fără încetare invaziilor ce devastau teritoriul din afara zidurilor. Cu ocazia expediției spre Sciția, în anii 513-514 e.A, regele persan Darius I-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
zidurilor. Cu ocazia expediției spre Sciția, în anii 513-514 e.A, regele persan Darius I-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
-ul a supus toate cetățile grcești din Ionia (Asia Mică), dar și pe cele Helespontice. Byzantion a contribuit și el cu nave pentru traversarea armatelor persane peste strâmtoare, dinspre Asia Mică spre Tracia. Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul 504 e.A, iar mai târziu generalul persan Mardonios, în 490 e.A, cu ocazia
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ajuns în retragere pe coastele Bithiniei în fața cetății, sub conducerea lui Xenophon. Anaxibius, comandantul flotei lacedemoniene, la solicitare regelui Artaxerxes, s-a angajat să-i trecă pe greci peste strâmtoare, să le plătească ce li se datora din războiul civil persan și să le acorde alimente când vor ajunge la Byzantion. Dar la apropierea mercenarilor greci refugiați, a dispus închiderea porților cetății. Iritați de acea perfidie, mercenarii greci au doborât porțile și au intrat în oraș. Numai Xenophon a reușit să
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Franța și Anglia. Bogăția anterioară, din sec. al 16-lea și al 17-lea, datorată cuceririlor teritoriale largi și a exploatării popoarelor supuse, a permis dezvoltarea unei civilizații specifice de sincretism, fără aporturi semnificative, cu o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
o literatură inspirată din clasicii persani, cu o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de inspirație persană. Victoriile și raziilee în Europa centrală și în Persia, dar și expedițiile de pradă ale corsarilor au adus Imperiului Otoman o mulțime de meseriași care au suplinit lipsa de tehnică și de talent
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
o arhitectură originală, dezvoltată de marele arhitect Sinan (1490-1588), arhitectură care a acoperit Constantinopol-ul și marile orașe cu moschei încadrate de minarete svelte, cu ornamentații din faianță policromă, datorată artizanilor aduși din Tabriz-ul persan și cu tapițerii tot de inspirație persană. Victoriile și raziilee în Europa centrală și în Persia, dar și expedițiile de pradă ale corsarilor au adus Imperiului Otoman o mulțime de meseriași care au suplinit lipsa de tehnică și de talent a populației turce. Niciodată, însă, cultura și
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
(în limbile arabă: إمام "imam" plural ائمة "a'immah", persană: امام|امام) este o poziție de lider islamic, de multe ori de conducător al unei moschei sau unei comunități. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. Ca lider spiritual, imamul conduce rugăciunea în timpul adunărilor islamice. Membrii comunității
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
Parcă, vorba lui Orhan Pamuk, de mai târziu, cât pe ce și el Paler să se numească Roșu...! Numai că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente În picturile antichității persane, până la semnificațiile contemporane din zona orașului Istambul etc. Reies câteva (alte) aspecte rostite și scrise de prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o realitate existentă și, deci, posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
km, pe care se află o autostradă. Bahrainul a fost un antrepozit pentru comerțul între India și Arabia din secolul al V-lea î.H. Portughezii au fortificat Bahrainul în secolul al XVI-lea, dar au fost izgoniți de către șahul persan Abbas I la începutul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a devenit parte a Imperiului Otoman, condus de un șeic. În 1820, Bahrainul a început tratative cu Marea Britanie și a devenit protectorat al Marii Britanii în 1861
Bahrain () [Corola-website/Science/298074_a_299403]
-
Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallăh Shīrăzī (persana: ابومحمد مصلح الدین بن عبدالله شیرازی), cunoscut sub numele de Saʿdī (persana: سعدی), Saadī Shīrăzī sau Saadī, (n. 1210 la Șiraz, Persia - d. 1292) a fost unul dintre principalii poeți persani. , poetul filozof, este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză a literaturii persane. Mausoleul lui se află în Șiraz (Iran). Ziua Națională Saadi este celebrată în Iran pe 21 Aprilie (persana: ١ اردیبهشت) Multe aspecte ale vieții lui Saadi sunt incerte. Cercetătorii au identificat elemente autobiografice în principalele sale lucrări, Golestan si Bustan
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
lungul vieții.Saadi a decedat în anul 1292. Mausoleul lui Saadi, ce adăpostește mormântul acestuia, se afla în orașul Șiraz din Iran. Un poet și filozof de excepție, Saadi reușește să spargă tiparele lingvistice și temporale. Opera sa transcede spațiul persan și ajunge așadar în folclorul internațional sub formă de proverbe. Încercări repetate au fost întreprinse de cercetatori pentru a identifica aspecte culturale islamice, zoroastriene sau chiar sufite în opera lui Saadi. Esențial este însă faptul că umanismul său profund precum și
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
indiferent la necazurile celorlalți Nu meriți atunci sa fii numit om. Președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a citat primele două versuri ale acestui poem în discursul său de felicitare a poporului Iranian pe 20 martie 2009 cu ocazia celebrării Noului An Persan. In 2010, Banca Centrală a Iranului a început tipărirea de bancnote de 100,000 riali ce au imprimate pe verso primele două versuri din „Banii Adam”, precum și o poză a mausoleului lui Saadi din Șiraz. De asemenea, pe moneda de
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
critic literar mai recent, Annmarie Schimmel, comentează faptul că stilul artistic al lui Saadi este simplu dar elegant și justifică astfel atracția superioară pe care publicul european a resimțit-o față de opera lui Saadi în comparație cu cele ale altor poeți clasici persani. Unul dintre principalii critici iranieni care au analizat legătura lui Saadi cu sufismul a fost Badi’al-Zaman Foruzanfar. Foruzanfar a comentat despre posibila influență a maestrului Sufi Shahab al-Din Sahrawardi (sau Sohrevardi) asupra ideilor utilizate de Saadi în operele sale
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Saadi este o eroare determinată în parte de asocierea acestuia cu câțiva reprezentanți sufi cu care Saadi a avut contact, și pe de altă parte, generată de existența unor poezii mistice printre ghazalurile sale. Saadi este unul dintre primii poeți persani traduși în Europa. Poezia persană a avut, fără îndoială, o influență asupra literaturii occidentale, începând cu La Fontaine, Diderot și Voltaire, până la Hugo, Balzac, Goethe și Ralph Waldo Emerson. Golistan este considerată că ar fi constituit o influență serioasă pentru
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
în parte de asocierea acestuia cu câțiva reprezentanți sufi cu care Saadi a avut contact, și pe de altă parte, generată de existența unor poezii mistice printre ghazalurile sale. Saadi este unul dintre primii poeți persani traduși în Europa. Poezia persană a avut, fără îndoială, o influență asupra literaturii occidentale, începând cu La Fontaine, Diderot și Voltaire, până la Hugo, Balzac, Goethe și Ralph Waldo Emerson. Golistan este considerată că ar fi constituit o influență serioasă pentru Fabulele lui Jean de la Fontaine
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
este atribuită babilonienilor, în 587 î.Hr . Nu s-au găsit încă dovezi fizice care să ateste prezenta structurii din secolele al X-lea - al VI-lea. Construirea în acelaș loc a celui de-al doilea Templu a început în timpul regelui persan Cirus cel Mare. El fost reclădit și lărgit de Irod cel Mare și urmașii lui, dar acest templu a fost distrus de către generalul român (apoi împăratul) Titus în 70 e.n. După tradiția evreiască, a rămas din el un zid exterior
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților.
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfanțul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
metoda ca pur algebrică și nu face nici o mențiune cu privire la calculul numeric. Metoda lui Isaac Newton poate fi derivată de la o metodă similară, dar mai puțin precisă, metoda lui Vieta. Esența metodei Vieta lui poate fi găsită în lucrările matematicianului persan Sharaf al-Din al-Tusi, , în timp ce succesorul său Jamshīd al-Kăshī a folosit o formă a metodei lui Newton pentru a rezolva formula 5 t pentru a găsi rădăcinile lui " N". Un caz special al metodei lui Newton pentru calcularea rădăcini pătrate a fost
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
științe, matematică și filozofie, având drept rezultat faptul ca multe limbi europene au împrumutat, de asemenea, numeroase cuvinte arabe. Araba a fost și, într-o oarecare măsură, mai este încă o sursă majoră de vocabular pentru diverse limbi: berberă, kurdă, persană, swahili, urdu, hindi (în special varianta vorbită), bengali, turcă, tătară, malaeză, indoneziană etc. De pildă, cuvântul arab pentru carte, "kităb", este folosit în toate limbile amintite mai sus cu excepția limbilor malaeză și indoneziană (unde este specializat cu sensul de carte
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc de adunare), împrumutate din siriacă; "faylasūf" (filosof), "qistăs" (balanță), "qămūs" (dicționar), "kīmyă"' (chimie, alchimie), "qalam
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Totuși, însuși profetul Muhammad a îndemnat la traducerea Coranului pentru răspândirea învățăturilor sale la popoarele vorbitoare de alte limbi.În acest sens, însoțitorul său persan Salmăn Păk (Salman cel Pur) a tradus "Al-Fătiha" ("Deschizătoarea", prima sură din Coran) în limba persană (A. Fawzi, "Hayăt Muhammad" "Viața lui Muhammad", Baġdăd, 1983: 65) Deși limba arabă este în general asociată cu islamul (fiind limba de cult), trebuie si subliniat că ea este vorbită, de asemenea, de către arabii creștini, evreii mizrahi, și de către comunități
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]