4,234 matches
-
MINERVA, revistă apărută la Bistrița, bilunar, între 1 august 1891 și 15 decembrie 1894. Proprietar, editor și redactor responsabil este George Curteanu. M. își întrerupe apariția din cauza „persecuțiilor și a piedicilor” pe care le întâmpina redactorul, provocate de atitudinea manifestată în problema națională. Publicația își propune să reflecte viața socială și culturală a românilor din întreaga Transilvanie și acordă o atenție deosebită poeziei populare. Apar, totodată, note și
MINERVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288156_a_289485]
-
cu care Sf. Ambrozie din Milano (338-397) l-a pedepsit canonic pe împăratul Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
manifest teologic robust în direcția înnoirii conștiinței comunitare ortodoxe, ne arată importanța reflecției de adâncime asupra Bisericii, înțeleasă ca eveniment, și nu neapărat ca instituție. Nimic nu știrbește adevărul cuvintelor părintelui Benedict Ghiuș (1904-1990), care spunea cândva: „Cea mai mare persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia slujitorilor ei”. Dacă ne întrebăm în care parte a lumii nevăzute dorim să ne gestionăm posteritatea, atunci vom putea găsi răspunsul în revitalizarea substanței liturgice a vieții creștine, printr-o depășire noetică a ritualismului decorativ. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-R. Patapievici omite discutarea raportului dintre cadrele modernității și vitalitatea unei credințe născute într-o geografie prea puțin europeană este greu de înțeles. În fond, creștinismul apostolic a înflorit în vremuri de remarcabilă ostilitate politică, așa cum în secolul XX numeroase persecuții n-au inhibat viața comunităților de creștini orientali. Creștinismul răsăritean, așadar, reprezintă un caz special de tradiție religioasă imună sau chiar ostilă față de seducțiile modernității. El împărtășește ceva din destinul religiei islamice, care percepe în Babilonul lumii contemporane o invitație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cochilia. Câți ortodocși din Finlanda sau Estonia au habar despre soarta creștinilor din Etiopia sau Eritrea; câți europeni continentali urmăresc sinaxarul sfinților britanici - pentru a nu-i pomeni pe mucenicii din gulagul comunist sau pe martirii Extremului Orient (în China, persecuțiile continuă și astăzi)? Deși educați, numeroși credincioși își imaginează esența ortodoxiei după chipul și asemănarea tradiției lor locale. De aici toate dificultățile menținerii și perpetuării unei perspective universale asupra ortodoxiei, acasă și în diaspora. Numai prin dispariția orizontului universalității și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mecanisme de apărare. După cum subliniază Segal în Introducere în opera Melaniei Klein (1964/1980), diverse mecanisme de apărare acționează în direcția protejării nou-născutului, mai întâi împotriva fricii de moarte venind din interior și apoi - când pulsiunea morții este deviată - împotriva persecuțiilor din exterior și din interior. Contribuția Melaniei Klein în domeniul mecanismelor de apărare se înscrie în cadrul teoriei relațiilor de obiect. Opera sa a fost continuată de Fairbairn (1952/1974) și mai ales de Kernberg (1975), care acordă clivajului un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că relațiile obiectuale există de la început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în ea însăși”. Numeroși pacienți copii sau adulți, incapabili să suporte suferința produsă de culpabilitatea în legătură cu ambivalența care-i domină, pot astfel regresa în mod tranzitoriu sau ireversibil către moduri de clivaj mai primitive, având ca variante extreme angoasele de persecuție, de confuzie sau dezintegrare. Astfel de pacienți ne dau sentimentul că clivajul le permite să se replieze în ultimele „redute” ale unei „supraviețuiri psihice” a minima. Contrainvestiretc "Contrainvestire" Definițietc "Definiție" Energie psihică a eului care se opune tendinței spre descărcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suportă o anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest caz, subiectul percepe la celălalt ceea ce nu poate recunoaște în el însuși. El revendică acel lucru perceput și cade în delirul de persecuție. Explicarea fobiei prin proiectarea în real a pericolului pulsional datează din 1915 (1915c/1968). Prin deplasarea unei încărcături libidinale inconștiente asupra unei reprezentări conștiente substitutive legate de precedenta, proiecția împiedică întoarcerea aspectului refulat și focalizează angoasa asupra unui obiect extern
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
său consacrat nevrozei obsesionale, Freud (1909b/1979) citează în mai multe rânduri mecanismul raționalizării în legătură cu cazul „omului cu șobolani”. El semnalează, pe de altă parte, că specialiștii au încercat să explice dezvoltarea megalomaniei prin acest mecanism, pornind de la delirul de persecuție. Pentru a-și explica credința că e persecutat, bolnavul formulează ipoteza că este un personaj important. Freud recuză însă această explicație, originea megalomaniei fiind, în opinia lui, încă necunoscută. Nunberg (1935/1957) evidențiază frecvența raționalizării în schizofrenie, bolnavul neputând suporta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
literele și dreptul la Moscova și, în cele din urmă, la Iași, unde și-a luat și licența. Întors în Rusia, funcționează un timp ca agronom și profesor. Desfășurând o intensă activitate în sprijinul ideii naționale, a avut de suferit persecuții din partea autorităților rusești. În 1917 este ales secretar al Sfatului Țării, iar în 1918, deputat de Bălți în Parlamentul României, păstrându-și mandatul pe durata a opt legislaturi. Încă din 1913-1914, B. colabora, sub pseudonimul Nică Românaș, cu versuri originale
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
paraziți și, ca urmare, Sociologia s-a desființat. Ulterior, a fost desființată și Facultatea de Filosofie. De altfel, se uită, și poate e bine să reamintim, că foarte devreme În timpul domniei sale, Ceaușescu a avut un dinte Împotriva acestei facultăți, de la persecuția unor studenți vinovați de delicte imaginare În septembrie 1965. Nu Înainte, deci, ci după Congresul al IX-lea din iulie 1965, a avut loc o represiune teribilă la Facultatea de Filosofie. Îmi amintesc că la deschiderea anului universitar din 1970
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care el Însuși, cel puțin din punct de vedere religios, ar fi trebuit să aibă o oarecare simpatie pentru minorități. După știința mea, nu este ortodox, familia lui face parte din una dintre sectele neoprotestante. Tocmai pentru că știe ce Înseamnă persecuția celuilalt, Vadim Tudor ar fi trebuit să-și modereze limbajul, dar el a adoptat acest limbaj, crezând sau necrezând În el, În 1977-1978, În perioada Săptămânii, și a urmat linia respectivă din motive de oportunism politic, de resentiment În raport cu unii
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
componentă foarte puternică de anti-antisemitism. Până și Stalin, În perioada antifascismului militant al Uniunii Sovietice, și chiar Înainte, a făcut afirmații foarte dure la adresa antisemitismului. Știm mai bine astăzi cu ce s-a ocupat Stalin din punctul de vedere al persecuției evreilor după 1945-1946; sună ironic și paradoxal, dar e real că Într-un interviu dat unei agenții evreiești de presă din Statele Unite, pe când Hitler urca la putere, poate chiar În 1933, Întrebat fiind ce este și cum Îl privește, Stalin
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
au dobândit un asemenea privilegiu) unde, primind pământ, evreii și-au exercitat, alături de români, profesiunea de agricultori. Aici veniseră din Galiția, dar și din celelalte ținuturi ale Poloniei. Din Ungaria, de asemenea, însă într-un număr cu mult mai redus. Persecuțiile poloneze din secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt bine cunoscute, antisemitismul acelui timp proliferat de cneji și de multe familii de nobili, nefiind decât un episod din suita acelora de tristă amintire. În „durata lungă” a istoriei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
31, apud Lazăr Rosenbaum, l.c. Elias Canetti, Die gerettete Zunge, Geschichte einer Jugend, München, 1977 (trad. în lb. română de E. Viorel, Cluj-Napoca, 1984). S-a creat astfel o situație asemănătoare cu a armenilor. Să mai spunem că în urma marilor persecuții căzăcești sub conducerea hatmanului Bogdan, evreii ucrainieni și lehi au fost cei ce și-au căutat adăpost în sudul Poloniei și în Moldova. Refugiul în Moldova le-a oferit mai multă siguranță. Aceleași cauze motivează migrația în masă desfășurată în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lectura analitică, armele posedă, în plus, o polaritate masculină și constituie simboluri falice, deoarece reproduc erecția și penetrarea. În vis, ele indică: - fie necesitatea de a se bate și valorizează acțiunea directă, curajul, munca; - fie situațiile conflictuale; - fie sentimentul de persecuție: persoana este sau se simte hărțuită ori atacată. Arc, săgeată Armă sacră, atribut a numeroși zei și eroi, arcul funcționează pe baza unui simbolism ternar: - arcul în sine arată concentrarea, răbdarea, precizia; - săgeata reprezintă tensiunea, direcția, elanul; - ținta constituie obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subiect, spatele reprezintă cuvintele sau acțiunile secrete, ascunse ori ipocrite. Ceea ce este făcut pe la spate este perceput ca o trădare («a lucra pe cineva pe la spate», «a pune cuiva ceva în spate». Astfel, visul este adesea revelator pentru sentimentele de persecuție și de lipsă de încredere în cei din jur. Evocă situațiile conflictuale și opozițiile («a întoarce spatele cuiva», «a-și ridica pe cineva în cap» În plus, la fel ca și cotul sau umerii, spatele este locul unde se adună
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
baze mai sănătoase. Diavol, demon În inconștientul colectiv, diavolul este reprezentarea cea mai redutabilă, absolută a răului. În vis, el arată care sunt temerile profunde ale subiectului și dezvăluie fie opozițiile și atacurile suferite în realitate, fie un sentiment de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
expune părerea asupra logion-ului În Scrisoarea 42, către Marcella, redactată, la Roma, În 385. Marcella Îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor, au păcătuit Împotriva Sfântului Duh. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de Încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, pentru el, păcatul Împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul Împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care stă În picioare este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Duh. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de Încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, pentru el, păcatul Împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul Împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care stă În picioare este următorul: lapsi-i din timpul persecuțiilor n-au afirmat că Isus a săvârșit miracole prin puterea lui Beelzebub, ci au negat, ca Petru, că ei ar fi creștini, acceptând să aducă sacrificii zeilor păgâni și Împăratului. E o mare diferență, după Ieronim, Între „a nu te
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Bisericii Întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește Împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, Împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea În perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Amrbozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur. Augustin În fine, Augustin comentează logion-ul, pe care-l consideră cel mai dificil pasaj din Scriptură, În trei texte de genuri diferite
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumnezeu, și blasfemul iudeilor Împotriva lui Isus, pe care nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, negându-I minunile, totuși evidente. Novațian (preot roman din sec. al III-lea) este autorul primului tratat despre Sfânta Treime. După valul de persecuții anticreștine din vremea Împăratului Deciu (249) Novațian Încarnează atitudinea rigoristă față de lapsi, adică față de cei care au căzut În păcatul apostaziei, Închinându-se la zeii păgâni. Novațian și susținătorii săi nu recunoșteau valoarea pocăinței apostaților, cerând, pentru ei, un nou
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Charlier, Draguet”. Parcurgând bună parte din mărturiile semnificative despre acest episod, Începând, firește, cu mărturiile „inculpaților” și terminând cu cele ale istoricilor, nu pot să nu remarc un lucru straniu: nimeni nu apare ca vinovat de situația de cenzură și persecuție. Există doi termeni, neutri și foarte ambigui, În fond, care provoacă spaimă și aprehensiune: Roma și Vaticanul. Dar nimeni nu Îndrăznește să identifice vreo persoană „de la Roma” sau „de la Vatican”. Cf. Etienne Fouilloux, La collection „Sources chrétiennes”. Editer les Pères
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]