64,416 matches
-
Telefil De Sfintele Sărbători, toate programele t.v. s-au simțit obligate să ofere filme cu subiecte biblice. Personajul principal al celor mai multe a fost, firește, Iisus. Dintre peliculele care-l aveau ca protagonist, unele erau celebre, altele, nu. Problema e alta: persistența vechii mentalități comuniste care transformă sărbătorile (înainte, cele politice, astăzi, cele religioase) în cele mai plicticoase perioade
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
lui continuă a se deversa în mediul ce aparține formal "libertății". O doză de "stalinism" persistă evident și după dramatica "exorcizare" din decembrie. Dovezile abundă: "Mulți activiști în posturi de conducere. Confuzie de valori morale. Revoluția o falsă revoluție". Un personaj de la Radiodifuziune (unde se pătrunde, în 1993, cu legitimație de intrare, "ca pe vremuri") îl cenzurează implacabil pe autor: "Îmi răsfoiește textul. Nemulțumit că India e «pictată» în culori prea sumbre, ar vrea (măcar) să am o încheiere luminoasă, optimistă
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
e «pictată» în culori prea sumbre, ar vrea (măcar) să am o încheiere luminoasă, optimistă, ce-ar fi, îmi zice, să alegeți cîteva pasaje noi? Rămîn stupid. Am sentimentul că mă răfuiesc cu tartorii cenzurii ceaușiste". Alt și mai înalt personaj se burzuluiește la... Cioran și Eliade: "Ancuța s-a întors mîhnită acasă de la serviciu. C. Pavlovici, care girează postul de șef al secției culturale, a fost chemat la televiziune de Răzvan care l-a întrebat «de ce culoare» e redacția culturală
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
mai vechi în limba română, traducătoarea mărturisind „plăcerea de a ne apropia în acest mod direct și modest de marile cărți ale secolului." Se bucură cartea aceasta de o traducere profesionistă cum puține apar. Maurice Nadeau a fost, timp îndelungat, personaj de prim-plan al vieții literare din Franța. Gazetar, cronicar la Combat, L’Observateur, La Quinzaine littéraire, Les Lettres Nouvelles. Critic și istoric literar, editor și descoperitor de mari nume. Lui îi aparține prima istorie a suprarealismului, el a fost
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
E valoarea amintirii o simplă chestiune de timp? Tentația primă a fost să văd în Să fie binecuvîntați o carte de amintiri literare. Cuprinsul sugerează lucrul acesta, titlurile capitolelor sînt nume de autori, „monștri sacri" cel mai adesea, dar și personaje din ceea ce Nadeau numește zona secundă a literaturii. Oricum, toți prinși în viața literară, cu o singură, neașteptată, excepție. Pe scurt, s-ar zice, o carte a cărei valoare o aduce, odată cu trecerea timpului, suma detaliilor ce compun atmosfera unei
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea a îmbrăcat-o. Umilință ce se dovedește a fi „scuza de a exista". Printre ceilalți se strecoară un personaj neașteptat, excepția de care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Suceava, a dispărut. Cu soclu cu tot. Bustul a fost pus acolo după 1989, firește, căci înainte de 1989 Chelariu era bun doar ca funcționar la serviciul de ecarisaj al Capitalei (M. Preda s-a folosit de el ca de un personaj secundar în Cel mai iubit dintre pămînteni), nicidecum ca scriitor. Singurul caz constatat de autorul articolului (dar și de noi) de bust postcomunist demolat în postcomunism rămîne acela al lui Traian Chelariu. Or fi știind ceva colegii dlui Bratu, celebrul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Breban cădea și mai înainte, dar se răscumpăra de fiecare dată, cum o face și acum, prin forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin Preda, am mai spus-o, creatorul cel mai puternic de personaje din proza noastră postbelică. Să amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în 1998
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
acum, prin forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin Preda, am mai spus-o, creatorul cel mai puternic de personaje din proza noastră postbelică. Să amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în 1998. Vor urma și altele, după cum prozatorul a anunțat, configurându-se astfel, de pe acum, o reprezentare
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
ales pe prestigiu, pe prestigii Ce energii, ce invenții sociale și financiare, ce insolență socială, ce junglă, în sfârșit o junglă, mustoasă, colorată, plină de culori și de țipete, cu reguli ascunse, teribile în tot haosul aparent..." În Clujul post-decembrist, personajele din Voința de putere navighează cu predilecție între mediile presei și Universitate, cu frecvente escale în baruri, în restaurante, în berării, în localurile de mare clasă sau de tot modeste, unde nu atât mănâncă și beau (fac și asta), cât
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
sau de tot modeste, unde nu atât mănâncă și beau (fac și asta), cât vorbesc fără istovire. Viața concretă, atâta câtă pătrunde în roman, mai multă decât pătrunsese în Ziua și noaptea, cum spuneam, este cu lăcomie comentată de aceste personaje verbioase, o materie care parcă nu are alt sens decât să genereze teorii. Cu tot balastul teoretizant, căci de un balast este vorba, atmosfera Clujului acelui moment se încheagă din aspecte caracteristice. Lumea universitară din marele oraș transilvan, și cu
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
activați lăuntric de voința de putere. Ajungem în acest punct la ceea ce oricui i se impune drept tema esențială a scrierii de care ne ocupăm, proclamată din titlu și mai apoi mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
primilor se recrutează învingătorii, cuceritorii, marii ambițioși, iar din a celorlalți înfrânții, aserviții, supușii. Unii pe alții se caută, unii altora își sunt necesari, asociați în temeiul unor raporturi de complinire. Reapar astfel, și în acest roman, cuplurile brebaniene de personaje, personajele cuplate, mai bine zis, sau personajele care alcătuiesc perechi (nu sunt neapărat de sex diferit și de aceea termenul "cuplu", folosit de autor, nu este cel mai propriu). Reapar deci personajele-perechi, prinse unele de altele potrivit acelorași criterii ale
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
se recrutează învingătorii, cuceritorii, marii ambițioși, iar din a celorlalți înfrânții, aserviții, supușii. Unii pe alții se caută, unii altora își sunt necesari, asociați în temeiul unor raporturi de complinire. Reapar astfel, și în acest roman, cuplurile brebaniene de personaje, personajele cuplate, mai bine zis, sau personajele care alcătuiesc perechi (nu sunt neapărat de sex diferit și de aceea termenul "cuplu", folosit de autor, nu este cel mai propriu). Reapar deci personajele-perechi, prinse unele de altele potrivit acelorași criterii ale dominării
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
iar din a celorlalți înfrânții, aserviții, supușii. Unii pe alții se caută, unii altora își sunt necesari, asociați în temeiul unor raporturi de complinire. Reapar astfel, și în acest roman, cuplurile brebaniene de personaje, personajele cuplate, mai bine zis, sau personajele care alcătuiesc perechi (nu sunt neapărat de sex diferit și de aceea termenul "cuplu", folosit de autor, nu este cel mai propriu). Reapar deci personajele-perechi, prinse unele de altele potrivit acelorași criterii ale dominării și supunerii acceptate. Le întâlnisem și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
spunem că revine asupra unei problematici complexe, pe care simte că nu a epuizat-o și care este a întregii lui opere. Revine la aceasta, e adevărat, dar o face pe alte căi de acces. Și încă mai important: creează personaje noi, dintre care cel puțin unul, la care mai încolo am să mă refer, este memorabil. Proiectată la scara societății, voința de putere ar fi efectul însumării unor energii, acel factor care catalizează procesele sociale, dinamismul social. La scara individului
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
se "realizeze", să se afirme în mediul său și s-o ia, pe cât se poate, înaintea celorlalți. Să ajungă cât mai repede în vârf, să se îmbogățească, să conducă, să mânuiască pârghii politice și așa mai departe. Sunt în roman personaje, ca profesorul Martinetti, în care voința de putere a lucrat eficient și cu efecte vizibile. Profesorul este o figură de prim-plan a Clujului cultural, un maestru care oficiază înconjurat de discipoli, bogat pe deasupra și influent, proprietar de gazetă, o
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
acesta, cântărind tot timpul consecințele fiecărui gest, verificând cu minuție soliditatea fiecărei porțiuni de teren cucerite, eroul riscă altceva: să se înfunde în mediocritate. Ar putea cel mult să facă o frumoasă carieră banală. Aceasta până când intră în scenă celălalt personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în aparență Mârzea, el fiind acela despre care am spus mai înainte că este o prezență memorabilă a romanului. Poate fi așezat în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în aparență Mârzea, el fiind acela despre care am spus mai înainte că este o prezență memorabilă a romanului. Poate fi așezat în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, înconjurat, ca și ele, de o aură stranie. Spre deosebire de măsuratul și câteodată indecisul Dumitrașcu, Mârzea știe precis ce urmărește și este mobilizat în demersurile sale de un proiect maximal: puterea înseamnă "creație și nu simplă chivernisire" și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
altul pe nesimțite, sub presiunile insidioase ale lui Mârzea, despre care se poate spune că ajunge să locuiască sufletește în el. Între primul Amedeu și cel de după împrietenirea cu Mârzea există și continuitate și ruptură, ca și în cazul altor personaje brebaniene care la un moment dat "deviază", se înscriu pe altă spirală de evoluție decât aceea inițial întrevăzută, fără a-și pierde totuși consistența tipologică. Și-a atins Mârzea ținta propusă, a făcut din Dumitrașcu un învingător, un om cu
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
ar fi găsit că e perfect justificat tonul ceremonios al domnului în uniforma cu nasturi strălucitori de metal și obrajii rubiconzi, de parcă ar fi fost una dintre "pieile roșii" din aventurile lui Winetu. Tăcea intimidat de gravitatea cu care mărețul personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu aceea, misterioasă, a preotului deschizând tabernaculul de pe altar, împodobit cu torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de aur. Paznicul Palatului scociorâse
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
băiatul se refugia în parfumul tinerei femei lângă care se strângea pe micul taburet. Pastorul din portret îl fixa cu o și mai mare severitate. Încerca să nu se uite spre el, dar privirile îi erau irezistibil atrase de fiorosul personaj. Exclamă aproape fericit atunci când bunica lui decretă plecarea. Despărțirea dintre cele două bătrâne doamne fu tot atât de abundent stropită cu lacrimi ca și revederea. Ca să se consoleze, își promiteau să se revadă peste trei zile, când ginerele-oftalmolog fixase - după ce-și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
alcătuit din mici texte foiletonistice tip Cațavencu sau din microeseuri despre societate (nu despre individ care nu există cu adevărat în această carte). Că nu este vorba despre un roman propriu-zis o sugerează și felul în care autorul își manevrează personajul: în aproape toată cartea el este cel care narează, după ce și-a precizat identitatea dintru început. Numai că, brusc, în ultimul capitol, personajul este pus la loc în sertarul lui, devenind un individ despre care se vorbește la persoana a
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
Că nu este vorba despre un roman propriu-zis o sugerează și felul în care autorul își manevrează personajul: în aproape toată cartea el este cel care narează, după ce și-a precizat identitatea dintru început. Numai că, brusc, în ultimul capitol, personajul este pus la loc în sertarul lui, devenind un individ despre care se vorbește la persoana a treia. Rolul naratorului va fi preluat, prin detașare, de autorul însuși, care se va apropia de cititor și îi va șopti: deși am
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]