2,737 matches
-
scobarul. Apele poluate ale pârâului Suha Stulpicani limitează răspândirea în aval de Frasin a salmonidelor. Pescuitul recreativ cel mai fructuos este cel cu lingurița. La lipan se pescuiește cu musca artificială, prin biciuit. În zona aval de Fundu Moldovei se pescuiește la pești albi cu momeli naturale. Mijloacele naturale de protejare a fondurilor piscicole urmăresc asigurarea dezvoltării și înmulțirii speciilor existente prin reglementarea pescuitului productiv și sportiv (recreativ). În acest sens este de amintit combaterea braconajului inclusiv controlul practicării pescuitului sportiv
PESCUITUL RECREATIV COMPONENT? IMPORTANT? A AGROTURISMULUI by Petru IVANOF () [Corola-publishinghouse/Science/83112_a_84437]
-
enumerate apar numai după ce omul devine o ființă elaborată, cu nevoi de satisfăcut, cu întrebări cărora le caută răspunsul în raport cu sine, cu natura și cu ceilalți oameni. Economia naturală presupune o deplină integrare a omului în natură. Omul primitiv vânează, pescuiește și culege fructe, în mod firesc, așa cum aceste lucruri sunt duse la capăt de maimuțe și în ziua de azi. Economia naturală este o economie a legăturii directe cu natura și o economie a dependenței totale de natură. Animalul-om
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
265 Philip Kotler-co., Principiile marketingului, Editura Teora, București, 1998, p. 22. 266 "1. Independența sau caracterul natural al economiei, autarhia. Fiecare își obține bunurile necesare prin forțe proprii. Astfel, vânătorul se ocupă majoritatea timpului cu vânatul, dar mai trebuie să pescuiască, să facă oale și să cultive pământul pentru a obține alte bunuri. De aceea, el nu vânează cine știe ce, același lucru fiind valabil și pentru ceilalți. 2. Schimbul descentralizat. Fiecare persoană le consideră pe celelalte trei "cumpărători" potențiali, care formează o
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
21 al Evangheliei după Ioan. „(Isus) s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu și alți doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Ei i-au zis: Venim și noi cu tine. Au ieșit și s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic” (In 21, 2-3). Să considerăm aceste versete ca și imagine a omului care se află
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
li se cunoaște și, poate, nici măcar ei nu și-l cunosc; dar și aceștia sunt iubiți de Isus. Acum ne întrebăm: ce fac? Aici textul trebuie luat în considerație cu mare atenție. „Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc”. Un pic ciudat acest mod de a se exprima deoarece, dacă sunt cu adevărat un grup, Petru ar fi trebuit să spună: „Să mergem să pescuim”. Spunând: „Mă duc să pescuiesc”, și așteptând răspunsul: „Mergem și noi cu tine” (răspuns
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
luat în considerație cu mare atenție. „Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc”. Un pic ciudat acest mod de a se exprima deoarece, dacă sunt cu adevărat un grup, Petru ar fi trebuit să spună: „Să mergem să pescuim”. Spunând: „Mă duc să pescuiesc”, și așteptând răspunsul: „Mergem și noi cu tine” (răspuns care cu siguranță l-a îmbucurat mult), se vede că începe să recâștige, în mod gradual, o influență pe care o pierduse. Ne aflăm în momentul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
atenție. „Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc”. Un pic ciudat acest mod de a se exprima deoarece, dacă sunt cu adevărat un grup, Petru ar fi trebuit să spună: „Să mergem să pescuim”. Spunând: „Mă duc să pescuiesc”, și așteptând răspunsul: „Mergem și noi cu tine” (răspuns care cu siguranță l-a îmbucurat mult), se vede că începe să recâștige, în mod gradual, o influență pe care o pierduse. Ne aflăm în momentul dificil al reconstruirii comunității. Dar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
se vede că începe să recâștige, în mod gradual, o influență pe care o pierduse. Ne aflăm în momentul dificil al reconstruirii comunității. Dar de ce povestește Ioan aceste lucruri? Nu este nimic ieșit din comun faptul că pescarii merg să pescuiască. Motivul este foarte simplu: în această acțiune de a merge la pescuit, deoarece le este foame, se află dinamismul constant al omului care întotdeauna dorește să realizeze ceva, care are întotdeauna un oarecare proiect. Noi suntem producători instinctivi de proiecte
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
cunoaștem ne dăm seama că este un cuptor de dorințe. Câteodată explodează și atunci se văd încurcături de lucruri, aspirații, acuzații, resentimente, amărăciuni, dușmănii, speranțe. Adesea nu ne dăm seama deoarece totul este acoperit de vălul cotidianului. Să mergem să pescuim, ne ocupăm de pescuit, și când reintrăm în noi înșine ne dăm seama de imensa și periculoasa bogăție pe care o purtăm înăuntru și care, mai mult, constituie valoarea vieții umane. De aici derivă imediat o consecință: pentru a fi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
observație: nereușita arată omului diferența dintre infinitatea dorințelor sale și posibilitatea de a le realiza. Pescuirea lipsită de rod creează în discipoli sensul amar al faptului că nu ajunge să spui că mergi la pescuit pentru a și reuși să pescuiești. Există o diferență între puterea dorințelor și realizarea lor efectivă. Câte visuri ale tinerilor sunt castele în vânt pentru însăși diferența ce există între ceea ce noi vrem să fim în viață și ceea ce apoi se realizează. Vrem să fim ca
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mod de viață; de ce aștept ceea ce aștept? Care sunt dorințele care mă conduc în lucrurile cele mai importante ale vieții?” - Îmi cunosc bine aceste dorințe? Este întrebarea pe care apostolii încep să și-o adreseze în momentul în care nu pescuiesc nimic. Este cu adevărat lucrul cel mai important pe care îl facem? Suntem cu adevărat chemați să fim pescari la fel ca mai înainte sau încercăm să evităm adevărata chemare? Poate doresc lucruri pe care nu le pot avea. Amintiți
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
atunci? Îmi plăceau enorm cărțile și revistele de știință popularizată, desenam foarte bine, meșteream orice, lucram grădina (chiar și de foame!), învățam stenografie, astrologie, prestidigitație, retrăiam Aventurile submarinului Dox, ciopleam jucării, eram pasionat de chimie, exploram mărginimea orașului și câmpul, pescuiam, recitam din Topârceanu și Minulescu la fetișcane și, imediat după război, cercetam munițiile unor trenuri militare arse în preajma depoului CFR. Prudent de când mă știu, m-am jucat cu explozibile ca un artificier profesionist, fiindcă le cunoșteam șpilul. O curiozitate nemiloasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de Tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai și oi, și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuși relatând instrucții navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
sprijin un exemplu de discurs didactic: T31 Și astfel la Rivier s-au putut observa superbe păsări albe timp de 15 zile. Erau foarte mari, numeroase, înzestrate cu un cioc mare, galben-roșu pe care [Ø] îl strecurau în apă ca să pescuiască, înaintînd prin mlăștiniș. ACESTE "spatule" au putut fi văzute de către toți cei care au luat-o pe promenadele amenajate pentru public; acestea sînt specii rare pe coastele noastre. Această întrebuințare este foarte frecventă în relatările ziaristice scurte, fapt care permite
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o putere ș-o taină, pe care Lipan nu era în stare să le deslege. Venea la dânsa ca la apa cea bună...» Crâsnicul lui Sadoveanu Aici, la Măgura, pe Fundu Aței, de-a lungul pârâului Radu, venea Sadoveanu să pescuiască păstrăvi. Aici, între două cârlige, a aflat de la bătrâni povestea Vitoriei Lipan. Întâmplarea este reală, un fapt divers tragic, doar inefabilul s-a prins în crâsnicul conului Mihai și a zburat spre nemurire. Și parcă au trecut veacuri de-atunci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
deplasată imaginea. Câte lacrimi se vărsau zilnic acolo! Dacă ar fi putut fi adunate, s ar fi umplut un lac de mărime mijlocie. Ce fel de pești ar fi trăit într-un asemenea lac și cine ar fi îndrăznit să pescuiască sau să înoate în el? Ar fi fost și pești, s-ar fi găsit și pescari, și înotători. Am început al treilea ciclu de radioterapie, combinat cu tratamentul cu citostatice, în doze mărite. La sfârșitul lui august, lucrurile arătau astfel
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
nu-și iese din matcă. Ca și Bahluiul Iașului, și această apă străbate un oraș. Ar fi cam singura similitudine între ele. În rest... În rest, Corrèze are pește (care nu miroase a toate cele și pe care nu-l pescuiește oricine, oricând și oriunde), este zăgăzuit cu maluri zidite din piatră solidă, are o lim- pezime de cristal, nimeni nu aruncă nimic în el (nici măcar copiii, în joacă). Mai mult: este habitat ideal pentru rațele sălbatice, care viețuiesc și se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să aduni: trei pietricele de creme- ne, o frunză de alun, o floare de sânziană, să descoperi o inscripție veche situată pe un zid, să găsești cinci animale carnivore dintr-un grup mai divers de mostre lucrate în ceramică, să pescuiești cât mai multe rățuște din cauciuc dintr-un bazin cu apă, într-un timp limitat, și altele încă, toate deosebit de amuzante, chiar și pentru moșnegi ca mine. Numai că eu, care nu am fost chiar coa-da cozilor, am reușit să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de Tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai și oi, și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuși relatând instrucții navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
întâmplare se menține și ea. E aici ceva din dezordinea ordonată promovată de Jean Moréas, ceva din tablourile lui van Gogh, "peste câmpuri galbene ce coborau ca o singură frunză desprinsă,/ inima mea perforată zvâcnea din ce în ce mai rar;/ din turle clopotarii pescuiau vârsta evului mediu/ cu boabe stacojii de chihlimbar". Și sunetul este redus la o imagine picturală, se produce aceeași închidere între ramele unui tablou care nu mai permite mișcarea, dezlănțuirea vitală. Sunet și mișcare se supun deopotrivă alunecării în formă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sirene de fabrici, ceasuri care sună,/ tălpile mele calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit,/ dormind pe hârtie/ pădurea și-a trimis Geniul la stele". Omul nu mai trăiește decât prin text, n-a mai rămas decât iluzia unei posibile salvări. Utilizarea ekphrasisului se dovedește a fi o punte de legătură dintre generația albatrosistă și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
drepturi de oameni liberi din domeniul domnesc se baza pe tradiția pastorală. Aceste „republici pastorale” nu au drepturi scrise și stăpânesc în devălmă șie locurile de pășunat și fânețele, precum și munții, cu păduri și ape, în care puteau vâna și pescui. Plăteau dări numai domniei, fără să fie impuse prin autoritatea statului. Neavând privilegii și drepturi recunoscute prin acte, „nu aveau moșia de uric și de ohabă” asemenea boierilor sau mănăstirilor, vrâncenii au fost dăruiți de Constantin Ipsilanti boierului Rosetti, iar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
noroc, pentru că, deși Își dorește să prindă peștele cel mare, prinde tot timpul numai „fâțe”. Pentru a nu se demoraliza din cauza neputinței impuse prin destin, atunci când vede „ca e lată rău”, Își ia cu el de acasă un acvariu, ca să pescuiască peștii care „au mai fost prinși o data”. Să nu se uite că el repetă gestul ancestral. Din pricina neputinței, se simte un ratat, un damnat, de aceea Încearcă, strigându-se pe sine, să se găsească, să se reidentifice pe sine insusi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Înțelegere superioară, dată de experiența de viață, eroul exprimă un șantaj sentimental („dacă mă sinucid?”), cu jovialitate și comprehensiune, pentru imprudența chitului, tânăr, „fără experiență", cuțitul sugerând o variantă, o cale de ieșire din această situație limită: „sunt primul pescar pescuit de el”. In finalul tabloului, Iona devine visător și se simte ispitit să construiască „o bancă de lemn În mijlocul mării”, pe ea să se odihnească „pescarușii... și vântul. „Construcția grandioasă", singurul lucru bun făcut În viața lui, ar fi „această
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Peștele, motivul fundamental, Întârzie să apară și Iona, prin joc, Încearcă să contrafacă destinul, Înscenând realul. Din acvariul adus de acasă, vânează câte o „fâță”, imitând gestul ancestral, aruncândul În năvod. Acvariul este un model redus al universului pervertit. Neputând pescui peștele mitic, Iona ia În derâdere propiul destin. Un pește uriaș, ieșit din hăul apelor, Îl Înghite, arătându-i fața nevăzută a lumii, un spațiu visceral, unde totul nu este altceva, decât o „veșnică mistuire”, o luptă necontenită unde „peștele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]