2,775 matches
-
dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întâlnește”. Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întâi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
editării la Gallimard a lui Urmuz de către Eugéne Ionesco. Motivul prezumat - teama de a nu îi fi contestată prioritatea în materie... De fapt, adevăratul inițiator al mișcării a fost poetul și anarhistul catolic german Hugo Ball, discipol al lui Bakunin, pianist și dramaturg la Kammerspiele din München. El a reușit să închirieze Cabaretul Voltaire din Zürich de la patronul cafenelei Meierei, Jan Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings. Cunoscută actriță de music-hall la Berlin, München și Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texte se apropie sub cerul unei melancolii senine”. Titlul articolului trimite în mod vădit și la eseul lui Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpăna vremii... A. Vieru se referă la „cerul fantastic” al „Fuchsiadei” readucîndu-l în atenție pe „modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau entuziasmate despre pianist. Gaston părea stânjenit. Stătea țeapăn, cu mâinile pe genunchi. Takamori și-a amintit de seara în care a plecat Gaston de la casa lor din Kyōdō. Era o noapte asemănătoare cu aceasta, cu o mulțime de stele argintii pe cerul senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vor, replică Elio automat, ca și câinele lui Pavlov. Italia e o țară sănătoasă, economia Își va reveni. Zero se strecură printre pensionari și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat cu un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o idee, spuse Zero. Nu acum, Îi răspunse Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cazul ăsta n-a suferit. Philippe intrase fără ca ele să-l bage măcar În seamă și fără ca el să se formalizeze. Soțul lui Gwen se deprinsese să treacă neobservat. În afară de niște ochi mari și blînzi și de niște mîini de pianist, nimic din ființa lui nu depășea banalul. Un fizic total insignifiant. La douăzeci și doi de ani, venise În vacanță la Lands’en cu prietenii și nu mai plecase niciodată, uluit el Însuși că se făcuse iubit de o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să aprofundez, să închid ochii și să mă las ghidat numai de degete, și dacă degetele mele se izbeau de ceva străin să-i spun numaidecît. Ce puteam să fac ? exploram cu ochii închiși și cu ambele mîini, ca un pianist orb, acel corp expus total, în căutarea unor cratere artificiale, a unor cicatrici ascunse, a unor accidente de natură să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va preciza nuan(ele unei terminologii pe care el o surprinde (n timpul (ntrevederii. Cît(m un exemplu (mprumutat din categoriile verbale proprii lumii medicale. "O gloaba bătrînă?" Str(în (n mediul medical, țin(r licen(iat (n sociologie (i pianist de jazz, Howard Becker (1928-) se afl( brusc transportat, prin anul 1950, (n sînul (colii de medicin( din Kansas City, pentru a participa la o cercetare colectiv( consacrat( studen(ilor (n medicin(: Boys în White [Becker, Geer, Hughes și Strauss, 1961
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
părul blond peste urechi și aruncând furtunos degetele subțiri deasupra clapelor, în vreme ce cu glasul îngîna fraza muzicală. Încercă să dea mâinilor alergarea aceea, spre a-și însuși starea de spirit a fetei, dar nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin, ca scuturarea unui brad încărcat cu chiciură, apoi totul se isprăvi într-un chițcăit ușor, și Felix avu uimirea de a constata că din direcția pianului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
1972-'75, cu toate limitele și condiționările istorice ale respectivelor căutări, ca orice întreprindere umană. 6. Rămas bun, Dipoli Debutul meu diplomatic avea loc alături de o echipă de diplomați de excepție. Între aceștia, strălucea ambasadorul Valentin Lipatti. Frate al celebrului pianist Dinu Lipatti, Valentin provenea dintr-o familie de moșieri luminați, greci împământeniți în România, fiind crescut într-un mediu de intelectuali rafinați. Făcuse studii în Franța și îmbrățișease inițial cariera universitară, având ca mentor, între alții, pe Tudor Vianu. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
muzicienii profesioniști (Lenhoff et al., 1998). Concluzie Așadar, după câte se pare, unele talente speciale au o origine biologică. Totuși, antrenamentul conduce în egală măsură la modificări considerabile. Un studiu care a utilizat tomografiile (Lenhoff et al., 1998) a comparat pianiștii și persoanele ce nu aveau nici o legătură cu muzica. Zona auditivă corespunzătoare sunetelor muzicale prezintă o creștere ce poate ajunge până la 25% în cazul pianiștilor. În plus, această creștere depinde de numărul de ani de practică, pe când zona sunetelor pure
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
la modificări considerabile. Un studiu care a utilizat tomografiile (Lenhoff et al., 1998) a comparat pianiștii și persoanele ce nu aveau nici o legătură cu muzica. Zona auditivă corespunzătoare sunetelor muzicale prezintă o creștere ce poate ajunge până la 25% în cazul pianiștilor. În plus, această creștere depinde de numărul de ani de practică, pe când zona sunetelor pure nu este modificată. Aceste rezultate dovedesc faptul că antrenamentul joacă, de asemenea, un rol primordial în „înzestrările” memoriei. Geniul ar putea proveni din combinarea dispoziției
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de învățare a labirintului. Observând comportamentul acestui micuț animal, unii cercetători au considerat că studiază mecanismele de învățare prezente la ființa umană, dar la un nivel mai puțin complicat. Este adevărat că studierea însușirii unui concert de Rahmaninov la un pianist nu este chiar atât de evidentă. Clark Hull, unul dintre liderii teoriei din anii ’40-’50, profesor la Universitatea din Yale, și-a dat imediat seama (încă de la prima sa carte, apărută în 1943, Principiile comportamentului) de necesitatea de a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Să nu ne grăbim însă, căci un anumit rol ar fi putut să-l joace și basca lui Pantelimon, doctorul fără de arginți, întinsă tuturor, chirurg, anestezist ori asistentă, înainte de vizita de dimineață, pentru a pune inelele într-însa. Chirurgii și pianiștii trăiesc prin degetele lor, spune Pantelimon, degetele trebuie să zburde precum caii sălbatici. Așa că dați inelele încoace. Unde ai văzut cal sălbatic potcovit sau împiedicat ? Nu-i așteptăm răspunsul căci, așa cum face de la o vreme, ar scoate moneda din buzunarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pare a da profesional audiență, căutând a șterge cu cât mai multă modestie respectul pe care prestigiul său il impunea. Recepția se încheie cu un scurt pro G. Călinescu gram muzical, aranjat și acesta spre a da posibilitatea unui mare pianist român foarte gustat în Franța să intervină la diplomația subțire a recepției. Cu acest prilej fu solicitată și Ioana să cânte câteva arii franceze cu acompaniamentul pianistului, și se pune întrebarea dacă invitarea ei nu pornise la sugestia lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
G. Călinescu gram muzical, aranjat și acesta spre a da posibilitatea unui mare pianist român foarte gustat în Franța să intervină la diplomația subțire a recepției. Cu acest prilej fu solicitată și Ioana să cânte câteva arii franceze cu acompaniamentul pianistului, și se pune întrebarea dacă invitarea ei nu pornise la sugestia lui Pomponescu. Adevărul este că contribuția Ioanei fu foarte reușită. Într-o rochie decoltată, abia prinsă de umeri, ce semăna cu un veșmânt grec, aducea aminte de imaginea convențională
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gesturi liniștite, ridicând în finale mâinile în sus, ca într-o tragedie antică. Cineva dintre români sugeră să se cânte ca o încheiere delicată Marseieza. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului, care-i indica un stil. Ea nu dădu marșului nici o stridență, îl execută cu o dicțiune clară, frazîndu-l ca pe o muzică de Beethoven, într-un eroic crescând. Când sfârși, rămase nemișcată, cu mâinile întinse asemeni unei statui. Rochia subțire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pleșu și nici ceilalți nu au simțit nevoia să țină în vreun fel seama de ele. Dimpotrivă, aparițiile televizate ale acestui accident genetic nefast s-au înmulțit de atunci și în compania lui apar de-acum chirurgi, scriitori sau pianiști vestiți. "Apelul" meu către lichele, scris într-un ceas de grație din noaptea de 30 decembrie 1989, a rămas o acoladă stilistică cu un iz ușor desuet, ba chiar, cu trecerea timpului, de-a dreptul deplasat și a devenit, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mușca pe cel pe care astăzi îl păzesc. Dimitrie Cantemir așa îi și descrie în Istoria ieroglifică. E și firesc să fie așa. Profesioniști fiind, ei "păzesc și protejează" pe oricine istoria le scoate în cale. În fond, și un pianist poate interpreta nespus de multe piese. Îmi place întîi când apar încadrîndu-și "obiectivul". "Apar" nu e la drept vorbind cuvântul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spațiu și electrizează atmosfera, creând un adevărat frison printre privitori, dar și un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după 12 ani, se lăfăie în Senatul României și pe ecranele televizoarelor sub privirile îngăduitoare sau indiferente ale concetățenilor. Nu numai că lumea îi suportă, dar la emisiunile de ore și ore ale lui Păunescu de la PRO TV se perindă scriitori, pianiști, medici, cântăreți... Cum se poate intra în NATO ― întreb retoric ― cu trubadurii lui Ceaușescu, cu aceste scârboșenii guralive care se distribuie în rolul de directori de conștiință? O jumătate de oră mai târziu sânt acasă: pe postul Antena 1, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se pot oglindi sute de caractere, mii de simțăminte omenești. Când un actor cunoaște însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum și fiecărei încrețituri a feței sale, abia atuncea își cunoaște averea și e artist. El mînuie persoana sa proprie ca pianistul un piano, ca violinistul vioara. De aicea se vede totodată că importanța mijloacelor e secundară alăturea cu talentul "înnăscut". Precum un virtuos în violină va cânta totuși bine c-o vioară rea, astfel au existat artiști mari cu organ slab
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei disponibili. Ar fi de preferat și mai potrivit cu starea lucrurilor dacă Poarta s-ar adresa la cele șase puteri a căror propuneri le-au respins". [19 ianuarie 1877] CONCERT ["PENTRU A FAMILIARIZA... Pentru a familiariza pe public cu persoana pianistului Moritz Rosenthal culegem următoarele date din ziarele vieneze... Foiletonistul unuia din ele, vorbind despre sezonul mort care stăpânea pe atunci lumea muzicală, spune că acela e întrerupt numai din când în când prin o adiare mai răcoritoare. O asemenea adiare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
salonul ministrului austriac d. de Ziemalkowski, unde au debutat cu succes un artist - nu mare, adecă răsărit, ci din contra mic, atât de mic încît are oarecare greutate de-a învinge distanța între talpa piciorului sau și pedalul pianului. Era pianistul Rosenthal, în vârstă numai de doisprezece ani, un elev al lui Ioseffy. Această sară i-au asigurat tânărului pianist cheltuielile de studiu pentru un an de zile. Dar micul virtuoso au și făcut furore cu executările din Liszt și Chopin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
contra mic, atât de mic încît are oarecare greutate de-a învinge distanța între talpa piciorului sau și pedalul pianului. Era pianistul Rosenthal, în vârstă numai de doisprezece ani, un elev al lui Ioseffy. Această sară i-au asigurat tânărului pianist cheltuielile de studiu pentru un an de zile. Dar micul virtuoso au și făcut furore cu executările din Liszt și Chopin, și când în fine a mai cântat cu admirabilă bravură "Campanella " de Liszt și Paganini oaspeții ministrului au început
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]