1,594 matches
-
Treptat, cuminți picturi de un naturalism academic sunt îmbogățite, în urma unor perioade petrecute la Paris și Berlin, de o paletă post-impresionistă și de inflexiuni simboliste. Importanța lui Munch nu este legată de succesul cu care și-a însușit anume tehnici picturale "moderne". Și nici de abilitatea lui de a rotunji o imagine într-un produs finisat, ireproșabil. Multe dintre lucrările lui sunt de altfel pictate parcă cu o voită neglijență... Includerea pictorului norvegian în panteonul picturii moderne este strict legată de
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
de toate/ plutește în aer/ pata ei argintie răsfrânge/ sigla unor mai vechi/ și mai noi întâmplări" (Emblemă); ,rezonanțe și raze o lume/ care compune o altă ființă" (Lecția de psihologie). Culturalul, ghicit prin fine aluzii sau răsfrânt prin elemente picturale, reprezintă un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
comportamentul unora dintre compatrioții noștri frizează grotescul. Bufetul suedez organizat cu prilejul diverselor reuniuni internaționale rămîne pentru oamenii cu ștaif din România o probă de bază la concursul de dat în stambă: „La vederea meselor acoperite cu platouri sofisticate și picturale, ei demisionară cvasitotal din condiția de exponenți ai elitei, derapînd pe nesimțite în vecinătatea hegemoniei tribale. Prioritatea deferentă făcu locul meleului rugbistic. Darea de mînă se înfrăți cu darea de buznă. Doamnele se văzură dislocate de domni, tinerii luară fața
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
Zafiri este, cu certitudine, o prezență cuceritoare în lumea muzicii culte. Talentul deosebit, vocea de o limpezime impecabilă, tenacitatea excepțională în a-și educa darul natural, sunt dublate în cazul ei nu doar de o grație fizică de-a dreptul picturală, ci și, sau mai ales, de ușurința cu care abordează un foarte larg repertoriu, de la operă la operetă, de la vocal-simfonic la... blues și jazz. Chiar această extraordinară mobilitate muzicală a făcut posibil cel mai nou (și neașteptat) succes al solistei
Agenda2004-45-04-cult () [Corola-journal/Journalistic/283016_a_284345]
-
care derivă dintr-un deosebit simț al spațiului plastic, dublat de acuitatea trăirilor exprimate cu o sinceritate fără limită. (Black magic women, Remember Amsterdam, Gilette, Peisaj, Tricyclop etc.) Calitatea vizuală a lucrărilor sale, atât în varianta lor grafică, cât și picturală, mă face să consider că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai articulate viziuni de factură erotică, oferită de arta românească în ultimul pătrar de veac. Ambii creatori, de altfel, manifestă o evidentă bucurie în fața subiectelor cu caracter "frivol", ceea ce
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
ca René Girard ne prevenise, într-un eseu, că, pentru a înțelege demersul lui Mel Gibson "trebuie să ne eliberăm de snobismele moderniste și postmoderniste și să înțelegem filmul ca pe o prelungire și depășire a marelui realism literar și pictural". De acord; am așteptat cu nerăbdare să văd cum demontează Mel Gibson mecanismul violenței umane, utilizînd ceea ce același filosof numește "versantul antropologic al descripției evanghelice". Ca să nu ratez întîlnirea cu filmul, am refuzat să-l văd în vreuna din copiile
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
totul la un ochi umflat, la un chip desfigurat, la o carne decupată în romburi sîngerii; prin mutarea accentelor, calvarul nu mai e tragic, e cascadoric! Degeaba figura interpretului principal (Jim Caviezel) evocă expresiv, în unele momente, o întreagă tradiție picturală - pentru că, în rest, actorul nu există! Nici privirea, nici replicile, nici magnetismul sau aura lui nu susțin personajul. Dacă va fi cineva nominalizat la Oscaruri, acela nu va fi cu siguranță actorul, ci machiorul lui (Keith Vanderlaan, semnatarul capitolului de
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
altă dovadă, tot de netăgăduit, anume faptul că în "romanul sportiv" fusese inserat un articol publicat de Petru Comarnescu anterior, așijderea sub un pseudonim, dar sub unul asupra căruia nu mai există nici o îndoială - Radu Veniamin. Acest articol, intitulat Balcicul pictural, constituia chiar debutul tînărului în presa "mare", produs în gazeta ieșeană "Lumea. Bazar săptămînal"10. Identificarea articolului menționat în corpul "romanului sportiv" nu numai că rezolvă definitiv problema paternității Tragicei vieți..., dar, mai mult, dezvăluie și o "implicare" a autorului
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Rareori acești tineri citesc (romanul lui Proust sau Les Faux monnayeurs al lui André Gide) și numai în cazul Vaniei Sokanian interioritatea este dezvăluită și prin reproducerea "impresiilor" ei notate la Balcic (împrumutate, precum s-a văzut, din articolul Balcicul pictural). Complexitatea, despre care se afirma în prefață că definește romanul adevărat, nu e în nici un chip atributul tinerilor din preajma Vaniei Sokanian. Neîndoielnic, ca și "reportajul" sportiv, ca și romanul "lumii hipodroamelor", "romanul generației" rămîne în Tragica viață... doar schițat. Ca
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Muzeelor Franței ilustrează un adevăr mult mai complex. Spirit boem, participant activ la evenimentele Comunei din Paris, Courbet a fost mai mult un rebel din punct de vedere social și politic decât artistic. N-a dorit niciodată să schimbe limbajul pictural, ci doar să-l transforme, să-l adapteze la condițiile unei lumi cu un set diferit de valori. A dorit, așa cum el însuși declara, să-și dezvolte propria individualitate - " rațională și independentă " - pornind de la " înțelepciunea acumulată a tradiției. " Explicite sau
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
La fel de bine fotografiat, Sibiul, cu porțile lui suprapuse, cu acoperișuri și detalii de fier forjat. Și cu tot atîtea povești, începînd cu "prefața" primarului, Klaus Johannis, continuînd, apoi cu mărturia lui Emil Hurezeanu despre ei, oamenii sub turnuri, cu perspectivele picturale ale lui Mircea Stănescu, dedublările lui Codrescu și.... La ce să te oprești mai întîi? La poeți (Adela Greceanu), la sociologi (Vintilă Mihăilescu), la Cioran-ul Irinei Mavrodin, la iubirile Martei Petreu (de fapt, ale lui Blaga)? La Cerc? Sau la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
caractere și nu doar individualități... Tabloul a fost în schimb trimis la Galeria Națională din Londra într-o manifestare „rivală”. Intitulată „Leonardo da Vinci, pictor la curtea milaneză”, expoziția, considerată un eveniment nerepetabil, include mai mult de jumătate din producția picturală a artistului, oferind vizitatorilor ocazia să compare cele două variante ale „Fecioarei dintre stânci” sau portretul Ceciliei Gallerani cu cel al unei tinere femei supranumit „La belle ferronière”, pictat de maestru la sfârșitul secolului. „Doamna cu hermină”, una dintre puținele
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
să fi lăsat un mesaj legat de situația ei precară într-o comunitate care asocia statutul ei de văduvă cu însăși imaginea vulnerabilității și al unei expuneri la bunul plac al celorlalți. În acest caz, am avea și o ilustrare picturală a unui statut neprivilegiat într-o lume ostilă femeii (și cu atât mai mult văduvei), dar și o interpelare, indirectă, un strigăt de ajutor, izvorât din nevoia unei compasiuni de nedobândit în lumea contemporană ei, ce ajunge la noi tocmai
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
este că tot accentul se pune pe ceea ce este creat și nu pe creație", adaugă autorul. Demonstrația să cuprinde totodată inedite elemente de studiu al mentalităților, de istorie și teorie literară, printre care o scurtă prezentare a tratării literare și picturale a naturii, de la demonizarea pînă la îmblînzirea să, ajungîndu-se pînă la afirmații precum "consider copacii, pădurea drept cea mai bună analogie pentru proza de ficțiune". Deși interesant, acest amestec de ficțiune autobiografica și eseu, totul într-o scriitura de un
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
găsește împlinirea cu precădere în biserică, ceea ce înseamnă că, de una singură, desprinsă din ansamblul de imagini sfințite, icoana cade din rangul pneumatic și devine un lemn colorat bun de împodobit pereții. Sub unghi teologic, o icoană înfrumusețată prin proceduri picturale e o malformație care și-a pierdut diafanitatea - puterea de a lăsa să transpară elementul transcendent. Concluzie: nu se poate vorbi de progres în arta icoanei, tocmai de aceea icoanele autentice aparțin primului mileniu creștin, cel de dinaintea Marii Schisme. Un
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
e zidit în închiderea unei priviri goale. În privința aceasta, cartea lui Daniel Arasse - Nu vedeți nimic. Descrieri - este o lecție de umilință. Dar o umilință servită sub forma unui divertisment intelectual. Sub pretext că ne introduce în lumea unor enigme picturale, ea ne dovedește cît de neajutorați sîntem în aprecierea unui tablou. Capitolele ei ne împărtășesc într-o formă politicoasă un mesaj care, spus nepoliticos și direct, ar suna astfel: inculții nu văd nimic. Mai detaliat, ea ne spune că fiecare
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
care poate răsturna unghiul de înțelegere a temei înfățișate; 2) nimic din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul rațiunii suficiente (orice detaliu își are rostul lui în ansamblul pictural); așadar, nimic nu e de umplutură, totul e cîntărit la centimă, și de aceea chiar și fleacurile au importanța lor: un melc devine un cal troian care răstoarnă semnificația unui tablou, iar o oglindă devine o gaură de vierme prin
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
lui Eliel Saarinen. Ele au făcut obiectul cîtorva analize din cadrul sesiunii. După cum o arată și denumirea colocviului, scopul acestui dialog a fost reperarea unor identități de structurare a fantasticului, fie că vorbim de el în planul discursului literar, al celui pictural sau arhitectonic. Pe de altă parte, intenția a fost și de sesizare a separărilor, a discontinuităților între text și imagine, între imagine și construcție - sub raportul modalității lor specifice de a genera și întreține fantasticul. Pentru a ne opri la
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
a unor lucrări moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar nu muzical sau pictural. Potrivit rafinatului exeget, compoziția presupune o înaltă echilibrare organică și morală și o vedere imensă asupra universului, ea trebuind să fie înnăscută spre a nu se reduce la simpla manieră (p. 258). Ritmica Iliadei și a lui Cousin Pons diferă
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
uimit compunerile talentaților săi elevi. Dar nu numai atât: fiind un pasionat de pictură (a pictat el însuși într-o vreme, iar soția sa, Adela Petrescu este o talentată pictoriță) îi îndemna pe elevi să-și transpună într-o viziune picturală lecturile literare sau imagini din natură, precum și chipuri de oameni. Profesorul Radu Petrescu este și în această privință un "novator didactic" avant la lettre, pentru că paralelismul literatură-pictură (ut pictura poesis) a devenit o metodică didactică utilizată complementar la lectura explicativă
Radu Petrescu văzut de un elev al său by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7847_a_9172]
-
aur, de pildă, trebuie să fi fost superb... Dumnezeu însă nu este un estet. Marele Stăpân, întâi că nu torelează niciodată nici cea mai slabă concurență... Din cauza legii drastice luată împotriva oricărei plastici, împotriva artei statuare, în definitiv, ca și picturale, inclusiv a portretului, văzut ca un fetiș, poporul ales nu a putut să aibă în istoria artei o contribuție care să se asemene cât de cât cu operele Renașterii, să zicem. în schimbul imageriei ce a înzestrat Europa cu atâtea opera
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că Cendrars l-a influențat pe rivalul său, având prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
rânduri, în rame albe, cuminți, guașe și litografii de Ionesco. Amprenta picturii lui Ionesco: tensiunea dintre naivitatea expresiei și gravitatea subiectelor; tematica ionesciană, rafinată printr-o expunere repetată, pana cand scrisul s-a tocit, confruntata cu prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila sau
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
pleacă și unde se întorc să adoarmă, să moară culorile, dar și locul unde realul și idealul se întâlnesc și se separă; poate că arta însăși implică scindarea, iar deschiderea devine fereastră spre absolut. Săgeata trimite în înalt, în universul pictural al fiului care transcende tristețea tatălui, printr-un adânc elan spiritual. Tablourile lui George Țipoia îmi par că invită la reflecție în doi timpi: în prima fază ele sugerează variații pe tema continuității cu lucrările lui Alexandru Țipoia, în sensul
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]