24,603 matches
-
îi ardea căile respiratorii. Avea nevoie de apa. Era întuneric, nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție, să-și dea seama dacă mai e cineva prezent în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dreptate: din mașină coboară doar o siluetă. Mai greu atunci când se luptă cu lungimile narațiunii și pasajelor descriptive, Mihaela Alexa dovedește în schimb abilitate în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înțeleptele lor sfaturi și veți deveni nepoți de mare valoare... Să scrii cărți este o bucurie; să le citești o încântare. Cartea - puntea de legătură dintre scriitor și cititor... Iubirea se cade a fi curată precum apa izvorului născut din pieptul muntelui! Privirea țintă înainte spre atingerea unui ideal, nu exclude întoarcerea în trecut „din vreme-n vreme”vorba poetului. În întreaga lor viață unii întreabă, alții răspund... Ciudat e că pe unii îi interesează doar întrebările, pe alții doar răspunsurile
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sufletul întreg. "Dar ce am azi?" își zice viitorul tată al geniului ce mi se întâmplă de nu pot să leg două idei? Mă răvășește bestia?" Marina, în schimb, pare să spere în energia de la vegetale; a se vedea ritmul pieptului și pletele sale negre ca smoala în care se odihnește lumina cernită prin draperii. Energia vegetalelor, continuă Carrascal, demult au dat boboci de flori... Vă plac florile? îl întreabă Leonsia. Cum poți studia botanica fără ele? Marina, ferindu-și ochii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticioasă, pe de o parte, partea de sus în apele științei, pe de altă parte, Marina inductiva, prin misterioasa lege a contrastelor, brănuita-brunetă, vis făcut carne cu ceva dintr-un arbust viu în a sa încarnare de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bine... da... totul e problema de a înțelege... Vei ajunge să mă faci să cred în el și lansând un "taci!" vocii interioare care îi zice: "Îți moare știința... ce stai, Avito?..." culege materia în brațe și o strânge la piept. Lăsați-mă, pentru Dumnezeu, lăsați-mă... lăsați-mă... fratele meu... Cine? Fructuoso? Cel mai bine ar fi să terminați imediat, Avito! Ai vrea să spui să încep imediat, Marina. Cum vrei. Da, să încep îndată, cum vreți. Și acum vin
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
replică: "Taci!taci!taci!" și rămâne cu Apolodoro, fără să-l confirme sau să-l rectifice după roadele pe care le poate da. * Visul Marinei se face mai profund, coboară în realitățile eterne. Se simte izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu îngerii". Cu îngerul său se visează ea strângându-l la piept, ca și cum ar vrea, întorcându-se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu îngerii". Cu îngerul său se visează ea strângându-l la piept, ca și cum ar vrea, întorcându-se la el, să doarmă acolo cu el departe de lume. Avito nu face decât s-o întrebe: "Ce faci?, ai lapte suficient?, te simți slăbită?" Și nefiind satisfăcut cu asigurările pe care i le dă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă gâtlejul, apoi își vede soțul prin umorul amar care îi purifică ochii limpezindu-i. Ai nefericirea să te fi născut cretină și nu ești în stare.... Abia se aude, ca un scâncet de animal rănit, aceste cuvinte
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tata? Se înnourează fruntea Marinei, dacă ar vedea asta Avito... Cu remușcarea unei ascunse crime, îngrozită în fața apariției invizibile a destinului, se ridică repede și lasă copilul pentru a continua visând. Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe să-i sâcâie pieptul Marinei, însă, of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit deja cu don Fulgencio despre el. Embrionul trece prin toate fazele prin care a trecut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vindeci. Și de ce nu îl vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume de săruturi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar. Cu copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se lasă, se lasă numai pentru ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale sugând la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se lasă, se lasă numai pentru ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale sugând la invizibilul piept. Îi vin atunci mamei, care o contemplă ca pe un sprijin, dorinți fierbinți de săruturi date acestei flori a visurilor sale; dar se abține pentru a nu o trezi; cum doarme! Cum doarme! Cum doarme mai mult decât poate! Pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
e lumea! Ce de lucruri trec prin câmp, și ce de lucruri trec pe stradă! Mașini, care, cai, câini, cu scheletele lor pe sub carne, bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă ușa, s-a oprit la intrarea în ... sanctuar. Asta era
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și liniștită a căminului. Lumina marca cu luminos tiv contururile feței în plumbuita pictură de vitraliu; gura sa întredeschisă părea că se roagă în liniște, în timp ce pieptul înclinat se ridica și cobora în ritm lent. Apolodoro se pierdu în viziune. Și acum iese Clarita să-i deschidă poarta, cu un surâs nefabricat, cu ochi jucăuși. Ce ochi! Ce ochi, atât de convingători, atât de sugestivi, atât de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îl împinge înapoi. Inima începe să-i zvâcnească în cap, o apucă pe Clarita și o îmbrățișează bine, lăsându-se și ea. Sunt cuceritor, hotărât, masculin." Mă iubești? Deja o știi, dar lasă-mă... lasă-mă... Și strângând-o la piept, cu o voce sufocată: Deja o știi, nu; mă iubești? Ei îi scapă un "da". Da, nimic mai mult? Dar, ce vrei să-ți spun? Dar lasă-mă... lasă-mă... Apolodoro o privește în ochi și ea îi închide pentru că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
crezut că dă să vină tata!" Și el: Nu a ieșit experimentul, n-a ieșit; asta nu e ce este nevoie; trebuie să-l repet." Când vine don Epifanio, își cheamă fata de-o parte, care vine în grabă cu pieptul plin de dorințe fierbinți, și-i spune: Iată, fata mea, acestea sunt lucrurile voastre; dar să știi că suntem la capăt de tot; tu vei vedea, zic, dar nu ești la vârsta jocurilor, deși tu crezi alt lucru. Gândește-te
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]