1,558 matches
-
o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un nor. Cei doi au aprins o torță și, la picioarele mele, am văzut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile urmau să se odihnească direct În pământul gol, doar cu hainele pe care le aveau pe ei. Unindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cum zicea un confrate: "Este cu neputință, toată lumea știe că "ea" a dispărut din Occident". Da, toată lumea știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DA, A SPUS BĂTRÂNUL, URCAȚI. E AER BUN SUS. Au găsit terasa goală, și cu trei scaune. Dintr-o parte, atât cât putea să cuprindă privirea, nu se vedeau decât terase care se sprijineau, undeva, de o formă întunecoasă și pietroasă în care au recunoscut prima colină a orașului. De cealaltă parte, pe deasupra câtorva străzi și a portului invizibil, privirea se pierdea într-un orizont în care cerul și marea se amestecau într-o fremătare nedeslușită. Dincolo de ceea ce ei știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prin instrumentele conectate cu părțile vitale ale celor trei exploratori, de creșterea rapidă a pulsului lor.) Foarte aproape! Continuau înaintarea. În fața lor apăru ceva, mult deasupracapetelor. Dallas respira sacadat din cauza însuflețirii și a trudei. Decepție... nu era decât un agregat pietros erodat și grotesc. Previziunea lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am depășit obiectivul? întrebă Kane cercetând aspectul rocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: „Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider.“ Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros, spre el: Jangolița se așeză și ea la masă. - Ce-au ăia? o iscodi popa. De la ce s-au luat? - ’Ce nea Milică că i-a luat careva divideul ăla de vroia să vă arate pozele cu papa care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
corsetul să explodeze, să lumineze dragoste, așa cum a luminat ciuperca morții pe 6 august 1945 la ora 815 la Hiroshima. Și în clipa în care mai trecea un tren, se auzeau din depărtări străbătute și șoselele și forezele prin munții pietroși ai minerilor și zăpezi foșnind pe crestele, pe care stăteau înțelepți vulturii, la gurile peșterilor rătăceau sfinți și foarte departe trenul de la ora 23:57, de pe traseul Arad, Radna-Săvârșin, Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lucru... Bani or să fie mai puțini, poate nici jumătate... Casele costă dublu acolo! - Faci cum vrei. Eu nu vin! - Mâine ne plimbăm. Te mai gândești... Am fost in Yakima. Am cules cireșe: și de-acelea roșii, aproape vinete, pietroase, și din cele gălbui cu pete roșii - pe acolo li se zice Rainier. La duș, am oprit la un restaurant frumos, cu vedere directă asupra unei cascade de vreo 60 m înălțime. Neam întors urcând muntele Rainier. La un moment
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare, pe nisipul întunecat la culoare și amestecat cu pietre. Mă simt cumva stingher privind spre stânga, spre mare. Țărmul este pietros, negricios și din loc în loc cu mici zone de plajă, pline cu oameni, întinși pe nisip, sau în apă. Iar eu, cu pantaloni lungi, cămașă (aceeași cu care am fost și anul trecut), pălăria cu boruri largi (la fel, cea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vreo 30 de km. Mă simt minunat la începutul acestei noi zile, admir din tren marea în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori, oare de ce sunt atât de binecuvântat de Dumnezeu? De ce îmi acordă atâtea bucurii în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de lux și persoane îmbrăcate luxos. Un pol al progresului material, al banilor, o atracție turistică atât în golful plin cu iahturi ce- ți iau ochii, sau urcând printre clădiri la care nu mai știi ce să admiri. Solul orașului, pietros, este ca un șvaițer, plin de garaje subterane, chiar și gara fiind în subteran. Mă pregătesc pentru o nouă zi și mă rog Domnului să-mi ia durerea de la picior, căci ieri devenise aproape de nesuportat, asemănătoare unui cârcel. Acum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima florii bate cel dintâi puls al fructului. nimic în lumea asta mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai un lapsus și limba Îți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Trezește-te și ia-o pe drumul de Întors Înapoi prin ceață și prin Întuneric... Capitolul 2tc " Capitolul 5" Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea În lume TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND"TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND" —...Trezește-te, Traiane! Hai, trezește-te! Știi că somnul se ia! Hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai decis să faci această călătorie... O prudență elementară ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de frumusețea de cartolină a peisajului și vibrația emoțională, când recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent de golul speriat din el. Pietroasă, aspră-i Ithaca,/ dar ca mamă bună crește feciori voinici/ și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume. * Ea știe că e prea târziu ca să-l mai poată Întoarce din drum. Dar nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrei să rămâi În mașină! Ce faci.. ce faci, Traian?... SFÂRȘIT apr. 1985 - iul. 1989, ian. 2001 - iun. 2003, ian.-mai 2007 Cuprins Notă asupra ediției Partea Întâi: Ithaca se apropie Capitolul 1. Transfugul Capitolul 2. Nimic mai dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea pe lume Capitolul 3. Ulise pare suspicios Capitolul 4. Callypso nu vrea să uite Capitolul 5. Dosar „Savantul” Capitolul 6. Povestea lui Ulise nimeni nu are s-o audă Capitolul 7. Dosar „Savantul” Capitolul 8. Callypso oropsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Pe lângă alte Îndeletniciri, cea mai mare grijă a părinților a rămas munca pământului. „Rămân tulburat de Încrederea cu care rostesc apăsat cuvintele, umplându-le lacom cu viață adevărată și cu speranța cu care, În fiecare primăvară, Înfig hârlețul În pământul pietros, răsturnând brazda cu fața la soare și mângâind-o cu ochii lor păgâni de iubire” (Dinu Săraru - Clipa). Am urmat școala generală În localitatea În care am venit pe lume. În această perioadă am Început să scriu primele poeme (vers alb), Îndrăgostită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]