22,633 matches
-
lui Stalin s-au scris și, fără dubiu, se vor mai scrie. Ceea ce deosebește biografiile în conținutul lor (și, indirect, modul in care sunt citite) este o întrebare simplă: care este intenția care stă la baza oricărui efort biografice? De pildă, ceea ce-i aseamănă pe Lev Troțki și Paul Johnson este calitatea lor de biografi ai lui Stalin, însă mult mai important decât aceasta banală constatare este motivul fiecăruia de a-si însuși această calitate. Dacă Troțki a urmărit prin cartea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de partid. O altă concretizare a fricii a fost atenția tot mai mare pentru aparatul propriu de securitate. În ciuda faptului că asupra lui Stalin nu s-a înregistrat nicio încercare de asasinat, frica unui tiran a căpătat proporții patologice: de pildă, pentru deplasarea la Potsdam (iulie 1945), Beria a organizat un "dispozitiv paranoic de securitate", cel mai minuțios din istorie: în afară de gardă personală ce numără 900 de oameni, deplasarea cu trenul format din 11 vagoane era supravegheată de 11 avioane de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unui șef de stat trebuie să fie diferit de cel aplicat unui desperado însetat de sânge. Dacă în aceste cazuri-limită soluțiile se impun cumva de la sine, mult mai dificil e să-i "anihilezi" pe cei care terorizează fără violență. De pildă, invazia de arătări pline de bani care-și plimbă nesimțirea, aroganța, prostul gust și setea de notorietate pe la televiziuni și prin presă. Dacă în urmă cu zece-doisprezece ani era ușor să detectezi prostul gust și să-l izolezi, astăzi el
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
Constantin Țoiu Voi traduce pentru cititori una din fabulele mai puțin cunoscute ale marelui clasic. Nu din criză de subiect, - ca vara... Franțuzul din secolul 17 este, de altfel, scriitorul european moralist cel mai mult apreciat, de pildă, de ideologii realismului socialist de altădată ca, în general, de tot ce este bisericesc, de absolutismul monarhic de totdeauna, de cenzura oficială, - un rol de seamă jucându-l aici și cenzura exercitată de capul nostru asupra propriei noastre lucrări, cum
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
plan drepturile civile, uitîndu-și de îndatoririle religioase. Biserica Ortodoxă nu și-ar fi permis o asemenea atitudine de o agresivitate socială fără precedent, dacă nu s-ar fi bucurat de un tratament preferențial din partea statului și în alte împrejurări. De pildă în afacerea retrocedării bisericilor greco-catolice, în care dreptul a fost lăsat pe seama înțelegerii, deși înțelegerea nu prea funcționează. Un alt exemplu a fost cel cu deschiderea dosarelor preoților care au colaborat cu Securitatea, dosare care și azi sunt la adăpost
Crucea contondentă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10564_a_11889]
-
celor doi, evident diferită, (Cain, lucrător al pământului, a adus o jertfă de bucate din roadele lui, ale pământului, Abel, pastor, adus o jertfă din oile întâi născute), nu este privită în același fel de către Dumnezeu. De aici, din această pildă a unei inegalități de tip moral, (să nu vă imaginați că aș vrea să reinventez comunismul!), mai întâi mâhnirea, apoi frământarea (în ziua de astăzi, frustrarea etc.), si, în ultimă instanță, omorul. Prima crimă din istoria omului și, cred eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
religiei/atrăgea masele largi ale țărănimii/muncitoare pe calea bisericii/și abonamentele erau tot religioase...” (cf. Cultul liber, p. 39). A se observă că sintagma “abonamente religioase” nu caracterizează limbajul stalinist (pseudo-revolut...), ci cel al glo balismului ecumenist, unde, spre pildă, la bisericile scientologice și umaniste, se intră pe bază de... ABONAMENT!!! ...De la înălțimea “Porții Raiului” (“Sus la poarta Raiului” - metaforă incipitului de volum, însemnând perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
publice la diferite ziare sau edituri unele cărți, și atunci ei se considera deja niște clasici în viață... D.C.: Ce bine spus. Apreciez răspunsul asta, si scurt și cu bătaie lungă. Dacă ar fi să vă întoarceți în timp, de pildă, ce v-ar place să faceți diferit? C.P.: Dacă m-aș întoarce în aceleași timpuri, aș face din nou la fel. Mi-aș asigura, în primul rând, traiul. Deci, aș face medicină ca să am o situație materială bună, iar în timpul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
i se cruțe cărțile, fiind vorba de cele 6000 de volume în care-și întrupase esență vieții Patimile lui Vasile Voiculescu și destinul său tragic - de martir al dreptei credințe mărturisitoare în spațiul românesc - stau sub semnul emoției înălțătoare a pildei morale - de ucenic al lui Hristos. În ultimii ani, am întâlnit o mulțime de oameni pe care puteam foarte bine să nu-i întâlnesc... Numele multor israelieni sunt celebre fără ca respectivii să aibă habar de asta și ei rămân, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele proces al conotației și să facă, uneori, din această îndepărtare, “subiect” pentru avansările poetice. Ori să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rămîne virtual. Ca-n cărțile care se opresc după ce-și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor vechi, de amănunte, observații, stil. Iată, de pildă, în tot minimalismul ei fără cusur, o caracterizare de personaj: "îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-ajuns. Suficient pentru
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii I, finalul capitolului X). E una din acele pagini antologice ale confesiunilor lovinesciene, ce merită pusă în rama unei selecții definitorii. Ecouri ale ei pot fi identificate și sub alte forme, ca de pildă: În prăbușirea universală, arta întreține încă iluzia singurei forțe capabile să reziste măcinării timpului, iluzie salutară, tonică, prin care artistul nu împerechează două cuvinte, fără credința irațională de a le fi proiectat să-și continue himeneul artistic în infinitul timpului
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Și am rămas pe gânduri... Nu mă simțeam prea bine. Un tânăr medic care primește plicul pentru primul chiuretaj (clandestin) m-ar înțelege... Dar, curând, prin forța împrejurărilor, aveam să mă întâlnesc cu alte... plicuri. La șantierul din Constanța, de pildă, se consumau prea multe cauciucuri la kilometru de piatră transportată. Aurel, tatăl vitreg, șeful, mi-a spus, într-o zi: Băiete, te însărcinez să vezi... să afli... cine ia "șperțul". De la cariera noastră transportam cu camioane și remorci blocuri enorme
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
aceștia, care vor regreta mai târziu tot ce fac acum, nenorocesc oameni - fie că sunt evrei sau nu - își bat joc de lume, ne sfidează pe toți." Și mai grav, ei sunt însetați de sânge, săvârșind crime abominabile. Iată, spre pildă, asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
în principal, de trecutul cultural diferit al celor patru personaje. Conștient de miza epica a confesiunii sale, Darie își trasează cu bună știință limitele poveștii: "...cred că ar trebui să vorbesc altfel (ș.a.) despre ceea ce s-a întîmplat, făcînd, de pildă, nu o descriere exactă, obiectivă a evenimentelor, ci spunînd, mai degrabă, o poveste (ș.a.) fie ea o poveste aproximativa sau inexacta, fiindcă numai o poveste care să ne cuprindă pe mine, pe Lili, pe Ken și pe Kyiomi m-ar
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" - spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai fi ceva de adăugat
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
deliberat exclusă: The Remains of the Day, Flaubert's Parrot, Lanark, Never Let Me Go, Waterland, Nice Work, Rates of Exchange, Possession, Restoration, The Great Fire of London, 1984, Brave New World... Joyce ironiza sentimentul (v. Eveline, din Dubliners, de pildă), dar ni-l putem imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
eventualele răspunsuri, avem impresia că de la Cluj o mulțime de speranțe se îndreaptă imperativ, salvator, spre un centru magnetic, spre un "geniu tutelar" (cum îl numește Vasile Bogrea, corelându-l cu V. Pârvan, p. 38). Însuși naționalismul ardelean (întruchipat politic, de pildă, de Iuliu Maniu) nu pare satisfăcător și se caută un adăpost mai vast, sub protecția unui naționalism mai cuprinzător, mai patetic, capabil să unească toate părțile unei țări ce trecuse în timpul primului război printr-o mare primejdie. Regionalismul (autonomia regională
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
comemorarea pașoptistului Axente Sever: "Vă rugăm, domnule rector, să sacrificați din prețiosul timp o părticică, colaborând, pentru câteva clipe măcar, în mijlocul acelora cari urmăresc cu admirație fiecare pas al domniei voastre, cari ne-am obișnuit a vedea în domnia voastră singura pildă vrednică de urmat în această țară!" (p. 300). Nicolae Iorga nu a participat atunci, pentru că în aprilie 1931 avea să formeze guvernul, din încredințare regelui, devenind prim ministru, până în iunie 1932. Onisifor Ghibu i se adresa, tot în 1931, cu
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
variațiile în rostire nu sînt supărătoare; în scris, ele atrag atenția considerabil mai mult. E interesant că tendința de sonorizare a lui s între două vocale pare să existe în româna actuală, dar ea nu funcționează automat și constrîngător. De pildă, în disertație, s este pronunțat de mulți z, lucru care nu se întîmplă de loc în aparițiile secvenței gramaticale -ise-, la mai mult ca perfect (venise, rodiseră). În acestă categorie de fapte e interesantă evoluția normelor. În 1982, Alexandru Graur
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
de apel a lui z în celelalte cuvinte - ateriza, bazin, furnizor, viteză -, în așa măsură încît ni se pare chiar ciudat să le vedem incluse în aceeași serie. Chestiunea ortografiei s/z a fost mult discutată de lingviștii români - de pildă la congresele filologilor din anii '20; nici pe atunci atitudinile specialiștilor nu erau lipsite de contradicții: de pildă, unii partizani ai renunțării la â etimologic erau pentru menținerea lui s etimologic. Ov. Densusianu - unul dintre susținătorii scrierii cu s, chiar
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
pare chiar ciudat să le vedem incluse în aceeași serie. Chestiunea ortografiei s/z a fost mult discutată de lingviștii români - de pildă la congresele filologilor din anii '20; nici pe atunci atitudinile specialiștilor nu erau lipsite de contradicții: de pildă, unii partizani ai renunțării la â etimologic erau pentru menținerea lui s etimologic. Ov. Densusianu - unul dintre susținătorii scrierii cu s, chiar în cazuri în care pronunția era z (ca în poesie) - își argumenta poziția invocînd conotațiile culturale ale cuvintelor
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
Berlin, din Londra. Douăzeci de ani care au născut o carieră, un destin formidabil, douăzeci de ani în care s-a putut ajunge la anormalități ca aceea din seara premierei în care colegi celebri, politicieni din lume, guvernul Austriei, de pildă, îi urează succes și îi trimit flori la cabină, iar din partea noastră, nimic. Pîcla ignoranței. Grea și densă. În seara premierei de la Scala din Milano cu Manon Lescaut, eu l-am recuperat pe Ion Marin. A fost darul lui Strehler
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de istoria literară, cît de cea a mentalităților. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Apoi, eul expus în Exuvii sau în Tinerețile lui Daniel Abagiu, ca și în
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]