2,058 matches
-
numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Studena, Studina (< sl. studenŭ, „rece“), Studinița. Rodna Este numele unui sat din județul Bistrița Năsăud și, în forme compuse, al unor munți din Carpații Maramureșului (Munții Rodnei), în care se află parcul național omonim, al unui deal din Culmea Prisnel (Piscul Rodnei). În ungurește numele este Radna (vechiul Rodna), iar în săsește, Rodnă. Atestările, începînd cu anul 1241, au variantele: Rudana, Rodona, Rudna, Rodna, Rodnya, Radnabánya, Rodŭna, Rothna-Bànya. Popular, numele se rostește și Rogna, Rocna, iar locuitorii, rodneni, rogneni, rocneni. Transformarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Muncel, Muscel, Săcel etc. Vasile Frățilă, care a cercetat în amănunte toponimia zonei Tîrnavelor, în care se află localitatea Sîncel, precizează că vechea vatră a satului este situată în apropierea a două vîrfuri (denumite Kicui și Kisc, deci Picui și Pisc, în pronunția dialectală) care poartă nume sinonime cu toponimul de care ne ocupăm. Acesta a numit, probabil, inițial forma de relief de la care a fost ulterior transferat la sat și, din cauza omonimiei, numele așezării s-a menținut, iar cel al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ne ocupăm. Acesta a numit, probabil, inițial forma de relief de la care a fost ulterior transferat la sat și, din cauza omonimiei, numele așezării s-a menținut, iar cel al ridicăturii de teren s-a schimbat (poate chiar în Picui sau Pisc). Apelativul sîncel, sîmcel nu a fost atestat, din cîte știm, pînă în prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre toponimele omonime). Existența în dialectul aromîn a unui apelativ tămpă, „vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren (de la acestea au putut fi denumite, prin transfer, celelalte categorii de topice), și anume un apelativ romînesc străvechi, tămpă, tîmpă, provenit dintr-un radical preroman, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Banatului). Ținînd seama că pe teritoriul romînesc există numeroase toponime formate de la sau cu apelativul corb (Corbeasca, Corbanca, Corbeanca, Corbeni, Corbești, Corbi, Corbu, Corbu Nou, Corbu Vechi, Corbulețu, Dealu Corbului, Malu Corbului, Movila Corbului, Ostrovu Corbului, Pădurea Corbului, Piatra Corbului, Piscul Corbului, Plaiu Corbului, Poiana Corbului, Rîpa Corbului, Valea Corbului, Vîrfu Corbului etc.), unii cercetători au avansat ipoteza existenței, în prealabil, a unui nume romînesc comun sau propriu (de persoană), dezvoltat din tema corb și tradus de slavi ca Vrancea. Este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a. 1921) și despre gepizi (1922), de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel puțin 300”. O atenție
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
A avut o fiică pe nume Maria Micle Mălinescu, nu din căsătoria cu Eduard Gruber. Cursul vieții sale se întrerupe pe data de 29 septembrie 1937, la Iași, pe când se afla la locuința sa de vară din podgoria Bucium, colina Piscul Socolei. De numele Virginiei Micle este legată și soarta arhivei lui Ion Creangă. După moartea marelui povestitor, Tinca Vartic, femeia cu care a convețuit, ființă simplă și fără multă știință de carte, nu a fost conștientă de imensa valoare a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii abia alăptați
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit pornirea idolatră/ Cu o voință crâncenă și rece/ Căci somnul tău nu trebuia să-nece/ Sufletul meu, de piscuri mari de piatră." M-am sculat din pat și am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam că și Baudelaire făcea lucru-ăsta. M-am văzut mic, negricios, cu fața îngustă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ajungi la izvoare, răspunse decurionul - și se înfioră amintindu-și -, ai nevoie de tot atâtea săptămâni câte îți trebuie ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit-o mereu, așa cum niciodată n-am avut-o. Voi avea prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de Înspăimântător va fi traseul acela alpin, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine Însumi, pentru spiritul și puritatea mea, pentru liberul meu arbitru, ce nu se pleacă În fața nulității infatuate. Să mă iubească pentru că simte că În jurul meu respiră alt aer, acel aer pe care Îl respiră doar păsările mari poposite pe piscurile izolate, de unde li se deschide vasta perspectivă a unor spații largi, imense, ce le domină prin singurătatea și orgoliul lor. Să mă iubească numai pentru bucuria că eu exist, că am șansa să exist cu acest egocentrism turbat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă privește Întrebător: când vom pleca? Va avea oare răbdarea necesară ca să nu izbucnească odată? Niciodată În această perioadă nu mi-am pierdut speranța. Te aștept să vii, să pornim din nou pe cărările de munte, spre cerul albastru al piscurilor Înalte. Te aștept mereu și te voi aștepta până când, singur, te vei Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pronunțate ale caracterului meu, adică m-a făcut să văd, să simt că iubesc drumurile și oamenii. Fata Închisă Între zidurile apăsătoare ale orașului a urcat pe munte și a iubit cerul albastru, a urcat pe munte și a iubit piscurile, a urcat pe munte și a iubit oamenii Întâlniți În cale. A fost o metamorfoză, o descoperire a adevăratului meu fond sufletesc, ce fusese zdrobit de Împrejurările tragice ale vieții pe patinoar. Și dacă azi am reușit să elimin Încet-Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi aleg? Am preferat să fiu așa mai departe, ca „ciutura“ ta de fântână. De ce plec razna pe munte, despărțindu-mă de toți? Pentru că acolo, În vârf, este un nu știu ce care mă cheamă atât de puternic, Încât trăiesc pentru acel pisc și strâng tot ce am În mine pentru a ajunge repede, cât mai repede. Iubesc lumina difuză a răsăritului și amurgul Înflăcărat, iubesc verdele ascuțit al brazilor, cărările de munte al căror capăt atinge cerul și, În sfârșit, iubesc acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fericire, atâta dragoste? Nici o femeie nu l-ar putea Înțelege ca mine... Nici o femeie nu l-ar putea iubi ca mine... dar de unde să știe el asta? Era ca și când aș avea În față cea mai minunată cărare, cu capătul În piscul fericirii, iar eu sunt legată cu funii de oțel de un pom și surghiunită să văd cărarea, să zăresc și piscul, dar să nu pot rupe frânghia. Timpul se Încolăcise În jurul meu și nu mă lăsa să plec spre fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar de unde să știe el asta? Era ca și când aș avea În față cea mai minunată cărare, cu capătul În piscul fericirii, iar eu sunt legată cu funii de oțel de un pom și surghiunită să văd cărarea, să zăresc și piscul, dar să nu pot rupe frânghia. Timpul se Încolăcise În jurul meu și nu mă lăsa să plec spre fericire. A Încetat cântecul și a adormit. Îl priveam, ca să nu-mi dispară din minte statura lui robustă și frumusețea Întipărită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela drag. Și se va așterne uitarea... buretele cu care Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubire. Dar, niciodată, ea nu va prefera să accepte galanteriile unui tânăr, În locul profundității sentimentelor pe care i le inspiră omul mai În vârstă. Frumos e muntele! Urci toată ziua printre stânci și brazi, pentru ca să poți cuprinde cerul albastru al piscurilor, și panorama Împrejurimilor lăsate jos, parcă la celălalt capăt al pământului. Se lasă seara... Întindem corturile. Umblăm după lemne să aprindem focul. Sunt o ratată. Nu știu de ce nu am inspirație, ce dracu’, doar Îl iubeam parcă pe Dan, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depărtării. Cerul, numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul piscurilor abrupte. Cenușiul drumului bătut nu i-a Îndemnat niciodată să-l cunoască. Deodată, ochii aceia n-au mai fost ciudat de albaștri, ci nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iar W. simțea o satisfacție care nu provenea numai de la piatra norocoasă: găsea în jocul ăsta o atmosferă de fairplay, era împreună cu alți oaspeți, mulți dintre ei englezi sau scoțieni, care jucau numai de dragul jocului. Se simțea eliberat, înconjurat de piscurile înzăpezite, stând pe gheața de joc și, când ridica piatra și o punea jos cu delicatețe și se lăsa mânat până în clipa când obiectul apucat scăpa din captivitatea degetelor, atunci nimeni nu se afla acolo care să hotărască pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri vieneze și eu. În cele douăzeci de ore cât a ținut escapada noastră, nu țin minte despre ce anume au vorbit tovarășii mei. Totuși, la intervale prindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]