9,309 matches
-
o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ghiveci par să nu fi fost udate de câteva zile; dar poate că tu le-ai ales în mod special dintre cele ce nu aveau nevoie de prea multă grijă. De altfel, în camerele astea nu sunt urme de câini, pisici sau păsări: ești o femeie ce tinde să nu-și multiplice obligațiile; asta ar putea să însemne egoism, dar și concentrare în alte zone mai puțin superficiale, faptul că nu ai nevoie de substitute simbolice pentru pornirea naturală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru două servicii secrete în luptă între ele are acest inconvenient: amândouă încearcă mereu să te șantajeze. Încerci să te ridici și tu și te trezești. Înfășurat în sulurile tipărite de mașină: începutul romanului se întinde pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt ouă, cucurigu-rigu, nu mai e covrigu’... La Pintiliasa în curte nu poți să intri, nu te lasă, nu a primit nici cu uratul și i-au aruncat cu bulgări și s-au pișat toți pe stâlpul porții. - Are o pisică neagră care merge pe tăciuni. - Are-un câine chel ca șobolanul, care doarme-n pat cu ea... Când era mic, îl ținea legat și în saci de plastic până la subsuoară, de i se rupea carnea pe el, săracul, zicea Mălăchioaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umbră sau ca o ființă invizibilă, și nu doar Într-o noapte Sebastián Mendoza se trezi tresărind, Încredințat că dușmanul lui de moarte stătea cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea, ca o pisică, prin Întuneric. Se străduia să nu plîngă, fără să reușească, și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă conducea ținându-mă de cot pentru exercițiu și, când am dat colțul, puțin mai încolo de ușa deschisă a biroului, bum, uite-o pe Brandy Alexander, șezând glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe viu. Fotograful de modă din mintea mea, strigând: Dă-mi magie, păpușico. Flash. Dă-mi stupoare. Flash. Logopeda zise: — Brandy, poți ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
departe de podiumurile de la Paris. Să fie blocată în mijlocul unui nicăieri e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea asta. Pisica e înăuntru. Când mă uit la ea, pisica se uită înapoi la mine, așa cum se uită câinii și unele mașini când oamenii zic că zâmbesc. Chiar în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să mă externez și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în mijlocul unui nicăieri e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea asta. Pisica e înăuntru. Când mă uit la ea, pisica se uită înapoi la mine, așa cum se uită câinii și unele mașini când oamenii zic că zâmbesc. Chiar în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să mă externez și să-i fac o vizită. Casa lui Evie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te rog, să stau la ea și să am grijă de casă? Când a venit să mă ia, în carnețel am scris: ăla-i topul meu? să știi că mi-l lărgești. — O să trebuiască doar să dai de mâncare la pisică, zice Evie. nu-mi place să stau singură așa departe de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice: — Dacă ții o pușcă sub pat nu-i ca și când ai locui singură. Scriu: cunosc fete care zic asta despre vibratoarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rămas din hainele mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e creierul, Sofonda. Domnișoara Peters stă toată ziua cu unghiile ei de porțelan înfipte în telefonul cu disc rotativ discutând cu un agent sau un distribuitor, vânzând, vânzând, vânzând. Cineva ciocănea la ușa logopedei, așa că eu scoteam un scheunat de pisică și mă loveam cu palma peste coapsă. Surorile Rhea, îmi spunea Brandy, ar fi moartă fără ele. Când o găsiseră, prințesa regină absolută avea o talie mare, care făcea playback la serile pentru amatori, în spectacolele unde pot cânta toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia să se gîndească la atîtea, încît nu simțea deloc nevoia cailor. Nici a cîinilor și nici a pisicilor. Nu, n-am avut niciodată de-a face cu caii. Nici nu-mi plac, vă spun sincer." Basarab Cantacuzino nu-l luă în seamă. Își șterse încă o dată stropii de transpirație de la rădăcina nasului cu vîrful degetelor, încă o dată observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui. A ieșit cu grijă din ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea mai mare, sunetele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de pisică. "Ah, da, a fost o alegere bună cînd te-am trimis la Vladia. Dar să lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar întoarce să servească la mese, să zugrăvească, să programeze computere. La următoarea oprire, Sfântul Fără-Mațe deschise ușa și o pisică țâșni pe scări și apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apoi pe culoar printre scaune. În urma ei apăru Directoarea Tăgadă, spunând: O cheamă Cora. Numele pisicii era Cora Reynolds. Nu eu i l-am dat, a spus Directoarea Tăgadă, cu bluza și fusta acoperite de o glazură de păr de pisică. Cu unul din revere umflându-i-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă silueta întunecată a altui scriitor aspirant. — Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâzgălitură pentru prietenul ei, în camera de motel în care-au stat amândoi, pe care el s-o găsească înainte de apariția lui de dimineață pe micul ecran: „NU sunt grasă”. Cu toții am lăsat câte-un mesaj în urmă. Mângâindu-și pisica, Directoarea Tăgadă ne-a spus că scrisese întregii ei agenții, spunându-le: „Găsiți-vă alte obiecte pe care să le futeți”. Noaptea trecută a lăsat mesajul pe fiecare birou, să-l vadă toți în dimineața asta. Chiar și domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]