2,526 matches
-
MACABEUS: A vrut-o, a vrut-o... (Îi pune lui PARASCHIV, în mâini, un uriaș cârlig de fier.) Na! Ascunde-te după scară... PARASCHIV: Nu! Nu! MACABEUS: Taci! (Moment de așteptare; încet, extrem de încet și amenințător, se deschide chepengul; în pivniță pătrunde un con de lumină.) MACABEUS (Șoptit.): Ce-a făcut? PARASCHIV (Șoptit, îngrozit.): L-a deschis... MACABEUS: E singur? PARASCHIV: Nu știu. MACABEUS: Îl vezi? PARASCHIV: Nu știu. MACABEUS: Uită-te. PARASCHIV: Nu se vede. MACABEUS: Ține bara. Când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca și cum ar dirija, se întoarce, se așează lângă BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă ține tot așa... o să avem inundații. DOAMNA CU VOAL: Tot așa toarnă? BĂRBATUL CU ZIARUL: Tot. BĂTRÎNUL CU BASTON: La mine e deja apă-n pivniță. DOAMNA CU VOAL: Și la mine e umed. (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte repetitiv, obsedant.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Aplecându-se discret către cei doi și schițând un gest către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Dumnealui așteaptă și el? BĂTRÎNUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unsuroasă.): Vreți o bucățică de halva? BĂRBATUL CU ZIARUL: Halva? N-am mai mâncat halva de nu știu când. BĂTRÎNUL CU BASTON: E-a-ntâia... (Molfăind.) Da’ văd că le toarnă bine... BĂRBATUL CU ZIARUL (Molfăind.): O s-avem apă-n pivniță, să vedeți... Or să dea fântânile p-afară... DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu o aude și n-o vede, nici el, pe DOAMNA CU VIOLONCELUL; lingându-și degetele.): Bună. (Pauză. DOAMNA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Era o pată albastră pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
goală, cu linoleum pe jos, cu pereți cojiți. Într-un colț e o pianină care trebuie că a stat pe fundul unei ape ultimii cincizeci de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Avea așa o priză bună la tineri. — Iubea tinerii și tinerii îl iubeau, remarcă părintele Keeley, cu ochii încă plini de lacrimi. — Acesta este epitaful care ar trebui scris pe piatra lui de mormânt, zise Jones. Lucra cu tinerii în pivniță la mine. Ar fi trebuit să-l vedeți cum a aranjat pivnița asta pentru ei - niște copii oarecare veniți de pe toate cărările vieții. — Copii care în viața de toate zilele n-ar avea nimic serios de făcut și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
iubeau, remarcă părintele Keeley, cu ochii încă plini de lacrimi. — Acesta este epitaful care ar trebui scris pe piatra lui de mormânt, zise Jones. Lucra cu tinerii în pivniță la mine. Ar fi trebuit să-l vedeți cum a aranjat pivnița asta pentru ei - niște copii oarecare veniți de pe toate cărările vieții. — Copii care în viața de toate zilele n-ar avea nimic serios de făcut și s-ar băga în tot felul de buclucuri, preciză părintele Keeley. — A fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu o aluzie la faptul că știa cum să vindece cancerul. Doctorii americani au râs de el, susținea Szombathy, ori de câte ori încercase să le spună cum. Atâta despre Szombathy. Cât despre camera în care m-am trezit după bătaia primită: era pivnița care fusese amenajată pentru Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Szombathy, ori de câte ori încercase să le spună cum. Atâta despre Szombathy. Cât despre camera în care m-am trezit după bătaia primită: era pivnița care fusese amenajată pentru Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Epstein. Jones ne-a luat pe Resi și pe mine în limuzina lui, m-a dus la un spital unde mi s-au făcut niște radiografii. Mi-au fixat cu bandaj trei coaste rupte. După aceea am fost dus în pivnița lui Jones și pus la pat. — De ce aici? am întrebat — Aici ești la adăpost, a răspuns Resi. — La adăpost de cine? m-am mirat eu. — De evrei, a zis ea. Fuehrer-ul negru al Harlemului, șoferul lui Jones, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
foarte activi cât am dormit, am zis eu. — Și cu ce-am greșit? întrebă Kraft. Am plănuit ceva spre răul tău? — Ascultă, George, am început eu, de ce să-ți legi soarta de-a noastră? De ce să vii și tu în pivnița asta cu gândaci negri? Tu n-ai dușmani. N-ai decât să rămâi cu noi, George, și-o să ți-i faci dușmani pe toți dușmanii mei, până la unu. Mi-a pus mâna pe umăr și m-a privit adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Wirtanen. Hm? CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘAPTE „VECHEA REGULĂ DE AUR...“ L-am părăsit pe Wirtanen. Dar nici n-am apucat să fac câțiva pași, când mi-am dat seama că singurul loc unde îmi doream să fiu era înapoi în pivnița lui Jones, cu amanta mea și cu prietenul meu cel mai bun. Știam acum cine erau, dar asta nu schimba faptul că erau tot ce-mi mai rămăsese. M-am întors pe același drum pe unde fugisem și am pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații de satisfacție descoperind în pivniță figurile noastre dulci, de-o răutate melodramatică. Au început să scoată tot felul de exclamații ca niște copii în jurul pomului de Crăciun. Vreo zece-doisprezece, toți tineri, neprihăniți, cu obrajii ca merele ne-au înconjurat pe Resi, pe Kraft-Potapov și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
laudă! Înseamnă că bătrânul încă mai are viață în el! Și unde există viață - Există viață. CAPITOLUL TREIZECI ȘI NOUĂ RESI NOTH se înclină și iese... — Singurul meu regret, i-a spus dr. Jones agentului F.B.I. acolo pe scara de la pivniță, este că n-am decât o viață s-o dau țării. — Vedem noi dacă nu mai putem să-ți dezgropăm și alte regrete, a zis agentul F.B.I. În clipa aceea membrii Gărzii de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru n-a vrut să plece și l-au prins apele într-o casă, bodegă, ceva cu pivniță. Mai este Cherhanaua și zice că ar sta acolo. Alții spun că l-ar fi lăsat dinadins, că știa nu știu ce lucruri grele despre unul altul care era mare în ceceu. Stătuse în pușcărie, sau în lagăr cu ăla. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
praful depunându-se pe CD-player și cărămida falsă desprinzându-se de pe pereți e cu totul altceva. E singurătatea mare. Am făcut ouăle ochiuri, am curățat vasele, am aflat că e nevoie de detergent și că e bine să ai în pivniță borcane de zacusă administrate de taică-tu. Credeam că, obișnuit cu singurătatea mică, singurătatea mare va fi o experiență interesantă, dar n-a fost deloc așa. Am ajuns aproape să sufăr fizic, mi se dereglase capul, mi-era groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât scările, cu tava în mâini. Kristine nu se mișca. Degetele încordate îi strângeau o tavă nevăzută. Se uita în gol și nu părea că mă aude. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
violent decât aș fi vrut. — Tu ești surdă, Kristine, n-auzi? Mișcă-te! A tresărit cu groază și s-a precipitat în adăpost. Câteva înjurături și blesteme au rămas să se dizolve în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se mai termină, of. În acea seară, o bombă a explodat în stradă și ne-a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Țara cât este de mare? Cât un munte cu cărare? Cât un munte și-o câmpie? Cât un deal cu pomi și vie? Țara-s munții-n horă prinși, Cu argint pe frunte ninși, Dealurile-n valuri line Și cu pivnițele pline; Sunt câmpiile cu grâu, Pe la brâu cu-albastru râu. Și e mare Că ne are Pe noi toți: Strămoși U Ursul umblă furios, Mormăind în sus și-n jos. -Ce-ai, măi urse - frățioare? Ce te doare? Oare vrei Miere
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
de aur sau măcar le conținea. Era mai mult decât o proprietate care-și scotea banii din multiplele utilizări pe care le avea: primele trei etaje reprezentau căminul luxos pe care-l împărțea cu Jake, în timp ce ultimele două nivele și pivnița adăposteau înfloritoarea și din ce în ce mai lucrativa afacere La Gunoi! Perspectiva mai populistă pe care Tarquin o propusese și pe care Jake i-o schițase lui Alice se dovedise a fi un succes uriaș. Puține persoane celebre - sau, mai curând, oamenii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca Într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau Întotdeauna Îndesate). Speram ca până la urmă să reușesc să-l convertesc pe Ducu la o lume care să-i redea tinerețea pe care el Însuși, cu felul său de a fi, și-o furase. Nu cred că am avut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]