37,317 matches
-
nu m-ar fi mișcat deloc; muzica însă, cea pe care o ascultam pe vremea aceea, are puterea de a readuce la viață toți morții. N-am plîns cînd a murit tata, nici mai tîrziu cînd a murit mama, am plîns astăzi gîndin- du-mă că nu mai sînt, fiindcă ascultam un refren care le plăcea". Se plînge de sterilitatea sa cronicizată, trăiește mereu, cu acuitate, bolile sale care vin, cum sînt insomnia și reumatismul, de departe, din adolescență și tinerețe
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
puterea de a readuce la viață toți morții. N-am plîns cînd a murit tata, nici mai tîrziu cînd a murit mama, am plîns astăzi gîndin- du-mă că nu mai sînt, fiindcă ascultam un refren care le plăcea". Se plînge de sterilitatea sa cronicizată, trăiește mereu, cu acuitate, bolile sale care vin, cum sînt insomnia și reumatismul, de departe, din adolescență și tinerețe. Prin aprilie 1969 nota: "Pe vremea cînd mă chinuiau cel mai rău insomniile (trecusem de douăzeci de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
septembrie același an, dezvăluia: "I-am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
pagină este extraordinară: aedul nu vede nimic, este complet pierdut în mit. Mesenii ascultă și-și reprezintă războiul troian. Regele privește și e singurul care înțelege totul: îl vede pe oaspetele său naufragiat cum își trage mantia peste cap și plânge, gândindu-se la ceea ce fusese el cândva și ce ajunsese. Se găsea la nivelul zero al aventurii sale după ce pierduse totul: camarazi, corabie, chiar și hainele de pe el, iar vreo speranță de a-și regăsi regatul, casa, familia nu se
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
găsim pe cele apărute la Cluj, Iași, Timișoara... În afară de asta, pot să vă spun că eu personal am cheltuit o groază de bani nu doar ca să cumpăr cărți românești, ci și să le duc cu mine, cu avionul. Nu mă plîng, bun, dacă nu se poate altfel fac și treaba asta, dar mă întreb totuși dacă nu s-ar putea reveni la metoda veche, cu B.C.U., care funcționa și avea avantajul că ne înțelegeam direct, nu prin intermediari. O altă
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
sosi la timp... Acest mamut cinematografic pare a fi fost conceput în primul rînd pentru ca Mel Gibson să demonstreze cît poate fi de eroic și de uman în același timp, cum știe să se bată ca un leu și să plîngă în gros plan, cum știe să facă și pe tîmplarul, și pe dădaca, și pe amorezul, și pe colonelul, și pe tatăl protector, și pe pacifistul, și pe războinicul feroce, și pe negociatorul șiret, și pe învinsul, și pe învingătorul
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
adevărate poeme în a căror aureolă învăluie realitatea așa cum albinele bandajează în ceară intrușii, pentru ca nu cumva mirosul putreziciunii să strice atmosfera aseptică a stupului. ,,Atelierul de pielărie s-a închis. în mahalaua noastră, scrie Chagall, caprele au început să plîngă. Ca să nu mai vorbim de mătușile Musia, Gutia, Șaia! Cu aripi, precum îngerii, ele zburau prin piață pe deasupra coșurilor de fructe, cu pere și cu afine. Oamenii le privesc și întreabă: Cine zboară așa?" Epica lui Chagall, impregnată permanent cu
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
secrete? Chiar dacă nu, chiar dacă semnificația lor istorică și politică nu este nici ea identică, pe plan moral, ca și în planul codului penal, ele pot fi echivalente și merită aceeași condamnare. E normal ca cei care au suferit să-și plîngă în primul rînd propriii lor morți și să încerce prin toate mijloacele să le perpetueze memoria, să-i apere de uitare și de obnubilarea conștiințelor. Dar și mai de admirat sînt aceia care, precum Vassili Grossman, după ce au luptat împotriva
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
am plecat cu circul... dar eu voiam să ne întoarcem în țară. O parte din rudele noastre au rămas acolo, lor nu le plăcea că am plecat, ele voiau ca noi să venim acasă sau să vină ele aici. Eu plîngeam mereu, doream să mă întorc. Dar acuma trăiesc în "Schweiz"... R.B.: ...în Elveția. A.V.: Da, în Elveția (rîde), știți, e primul interviu din viața mea pe care-l dau în românește, sunt foarte emoționată. Deci noi trăim în Elveția
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
românească, iar eu credeam că asta este România, asta este casa, dragostea; mama îmi arată dragostea ei prin mîncare; sarmale, mămăligă... este ceva frumos, nu? Dar ceva care are o anumită putere asupra mea. Cînd nu poate să vorbească, cînd plînge, mama se duce la bucătărie și face de mîncare. Sora mamei a murit acum o jumătate de an. Mama a mers la ea la spital cu mîncare, tanti Rita murea și noi toți... mîncam. Și pentru mine, toate lucrurile sunt
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
așteaptă de la ei, nu e prea clar. Dar ce isprăvi au făcut domniile lor până în clipa de față, se știe. Halul în care se află societatea românească de azi li se datorează, în funcție de timpul petrecut la guvernare, și lor. Ne plângeam, în 1990, că nu avem un Havel, că n-avem nici un fel de reper moral. N-am avut și nu avem. Din acest motiv, o figură sinistră precum Ion Antonescu e recuperat ca "mare patriot" și imortalizat în statui menite
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
și tot atît de urîtă care era profesoară la studenți, activistă și care se...cu studenții, pe scări, în locuri dosnice și care, tot așa, mă atacase în altă ședință. Era și ea o activistă înfocată în epoca stalinistă, care plîngea cu hohote la moartea lui Stalin și despre care se spunea, pe vremea aia, că ar fi, scuzați, o futăcioasă. Chiar!... Unul exclamase într-o zi: "Ce-or fi avînd activistele astea urîte care se f. peste tot, ca nebunele
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
cheia și a încercat să se mute, stupoare: ușa apartamentului fusese dublată de o alta, de metal, prevăzută cu yale zdravene, iar camerele ocupate - abuziv, se înțelege! - de o doamnă "revoluționară". Dar asta n-ar fi totul. Deși s-a plâns la poliție de mai bine de cinci luni, deși a depus petiții peste petiții la primărie (proprietara blocului), la Parlament, la Ministerul Culturii, ușa de metal se află la locul ei, ca o baricadă a nesimțirii, ilegalității și abuzului. Spre deosebire de
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
național. * Să nu uităm însă de faptul istoric al alegerii unui român ca președinte al Adunării Parlamentare a OSCE, dl Adrian Severin, care, fapt fără precedent, va fi susținut de președinția României a OSCE. România, care pînă mai deunăzi, se plîngea că e ignorată sau uitată în zona gri a Europei, are acum posibilitatea de a juca un rol de prim ordin în OSCE. Întrebarea e cine și cu cît aplomb va face acest lucru, dacă ținem seamă de îngrijorarea exprimată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
în act, în cazul, bunăoară, al lui Byron, un "avangardist" al romantismului, care a luptat efectiv și s-a jertfit pentru dezrobirea Greciei. Din parte-i, Sebastian Reichmann aduce unele ipostaze marțiale: "misiunea mea e să aștept bombardarea catedralei/ să plîng vitraliile și să sanctific morții" (Această colecție de ziare). Ori: "o bombă neexplodată e flautul care nu cîntă/ și macul care nu se deschide și nu ne trimite schijele lui negre" (ibidem). Însă violența d-sale e sublimată în forța
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
în marginile semantice deja rulate între Arghezi, Voiculescu și liderii poeziei anilor '70. Cumințenia de stil n-are cum să nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
Iov sau sentimentul nevinovăției pedepsitului fără vină avea toate condițiile să se instaleze în psihologia lui I.D. Sîrbu, în contextul totalitarismului". Într-o scrisoare din 1947, adresată lui Ion Maxim, "intitulată în limbaj conspirativ, ca la '48, "Frate Maxim", se plîngea de cumplita lui singurătate, ca "Iov, pe o grămadă de ruine, întrebînd cerul de ce? cu ce ți-am greșit?"". Să observăm că robustul, bonomul, spiritualul autor n-avea deloc o fibră de ascet, nici o propensiune martirică, suferința fiindu-i impusă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar ei sunt ovrei și cînd lovești un ovrei plîng toți...". Constatînd hazul și larma tot iscată de vorbele sale de duh îi veni patima autorlîcului. Era analfabet (Moses Schwarzfeld, care i-a alcătuit o primă ediție în "Biblioteca pentru toți", credea că omul lui știa să citească în limba
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Franța și în Italia "cel mai bun film străin" al anului 1999). Al 13-lea titlu al încă tînărului maestru spaniol Almodovar (n.1951) s-a dovedit cel mai norocos; publicul - fascinat de "cinema-ul sentimental" al lui Almodovar - a plîns și a rîs la acest film exuberant, despre misterul supraviețuirii... Lumea lui Almodovar, plină de tristețe dar și de alegrețe, e o lume exotică, viu colorată, cu travestiți, cu prostituate, cu feluriți dependenți și felurite dependențe, o lume bolnavă, dezaxată
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
în felul în care-și strigă disperarea existenței unui biet cartofor, un fel de "Hopa-Mitică" al lumii în care se dă peste cap să trăiască. El este nebunul-bufon, fascinat de iluzia cărților de joc și a banilor, care rîde și plînge pe scenă știind că joacă rolul perdantului. Pur și simplu mă urmărește acest Raspliuev al lui Valentin Uritescu, căruia actorul i s-a dăruit total și pînă la capăt! Din păcate, personajul cel mai static devine Krecinski însuși care, în
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
și chiar în timpul localelor. În mass-media circulă scenarii și speculații de tot felul. Dacă în acest scandal există vinovați de incitare, atunci SRI-ul ar trebui să spună cine sînt aceștia, nu să lase ca X de la guvern să se plîngă de încercări de spargere a sistemului bancar venite nu se știe de unde, iar Y din opoziție să spună că aceste scandaluri au fost posibile fiindcă sistemul bancar e mai fragil azi decît ieri.
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
vorbea despre "cultura Coca-Cola", "californizare", "imoralismul Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată, însă, că domnia sa continuă - de la Paris! -, să plângă de mila țărișoarei, inventând fapte infame și crime la fel de credibile ca și teoriile sale despre "sacru". Cred, chiar și acum, când fragmentele din jurnalul lui Cristian Bădiliță au fost renegate de către însuși autorul lor, că am făcut bine citându-le
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
pentru prozatori o admirație sinceră, copilăroasă, - cum, dom'le, să stai pe scaun și să înșiri pagini după pagini, fără chestii, fără acțibilduri, metaforèle, așa, - cu vorbe de toate zilele și p-ormă cînd le citești, să rîzi, ori să plîngi, ori să intri la idei... Cum naiba de le iese?... Iarăși, la nici un poet, la nici un artist, la nici un mînuitor al cuvintelor, n-am întîlnit atît respect pentru arta de a povesti, în scris, și atîta fascinație... Nichita, dacă se
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
copilăresc-ridicolă și păguboasă. Egofil etanș, e fericit să se știe bârfit, neînțeles, marginalizat, potopit de invective. Alterat de mania persecuției și mania contradicției, iritările și negațiile sale sunt direct proporționale cu... satisfacțiile și pozitivul existenței. Este în centrul atenției, se plânge că e ignorat, necitit, necitat, necomentat. I se premiază cărțile, se plânge că-i un veșnic outsider, neluat în seamă de nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuție opiniile de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
marginalizat, potopit de invective. Alterat de mania persecuției și mania contradicției, iritările și negațiile sale sunt direct proporționale cu... satisfacțiile și pozitivul existenței. Este în centrul atenției, se plânge că e ignorat, necitit, necitat, necomentat. I se premiază cărțile, se plânge că-i un veșnic outsider, neluat în seamă de nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuție opiniile de istoric literar. Se scrie de istoricul literar A.G., se plânge eseistul A.G.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]