5,484 matches
-
Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat? Apoi, dintr-o dată, Începu să Îi fixeze pe cei de față cu o privire circulară, arătând cu mâna spre călugărul mut de lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acoperi fața cu un braț ca să nu vadă, tremurând amarnic. Vuietul unei mări În furtună Îi urcă În tâmple. Fu nevoit să se sprijine de grinda din tavan ca să se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva pași de ei. - Dezmeticește-te sau ești pierdut, ca și femeia! șuieră el, scuturându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
braț ca să nu vadă, tremurând amarnic. Vuietul unei mări În furtună Îi urcă În tâmple. Fu nevoit să se sprijine de grinda din tavan ca să se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva pași de ei. - Dezmeticește-te sau ești pierdut, ca și femeia! șuieră el, scuturându-l de un braț. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care acum Dante Îl Înțelegea, În sfârșit. O neliniște neașteptată Îl cuprinse. Să pătrunzi acel secret nu Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzu pe fiul ei deloc, sau aproape deloc. Între bonele englezoaice din primii ani și internatul colegiului iezuiților, timpul trecu mai repede decât o bătaie din aripi. Mama trimise acolo un copil smiorcăit, cu pielea rozalie și ochii umflați de plâns și într-o zi se trezi în fața unui tânăr rigid, pe bărbia căruia erau trei fire de păr și două coșuri, și care o privea de sus, ca un adevărat mic domn modelat de latină și de greaca veche, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
albe, luminițe scurte și intense și trăsăturile lui Bourrache, purpuriu, care tremura, tremura și care deodată își trase mâinile de pe gâtul meu, de parcă fusese ars cu un fier roșu, înainte de a se arunca la pământ și de a izbucni în plâns. Mi-am recăpătat suflul. Eram ud leoarcă. L-am ridicat pe Bourrache, apoi l-am ajutat să se așeze la masa cea mai apropiată. Se lăsa pe mâna mea fără să se împotrivească în vreun fel. Plângea și își trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmi plac mâinile tale mai mult decât orice. Le văd În minte deseori, când ești departe de mine și atât de obosit. Le cunosc toate liniile. Mâini dragi! (Li se Întâlnesc ochii o secundă, apoi ea Începe să plângă - un plâns fără lacrimi.) AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, suntem vrednici de milă! AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, cum aș vrea să mor! AMORY: Rosalind, Încă o seară ca acum și sunt distrus. Deja ești În starea asta de patru zile. Trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a strigat el. Ea n-a răspuns, dar buzele i s-au mișcat și ochii i s-au umplut imediat de lacrimi. - Eleanor, ai pățit ceva? - Nu, cred că nu, a răspuns ea cu voce pierită și a izbucnit În plâns. Calul meu a murit? - Doamne! Sigur că da. - Ooo! s-a văitat fata. Credeam că sar și eu. N-am știut... El a ajutat-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua lui. În felul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pe urmă Jill și cu el s-au refugiat În baie, zăvorând ușa În urma lor. - Ai venit cu mine, i-a spus el sever. Ai fost cu mine toată seara. Fata a aprobat din cap, cu un mic sughiț de plâns. Într-o secundă, Amory a deschis ușa celeilalte camere și Înăuntru și-au făcut apariția trei bărbați. Lumina electrică a inundat imediat Încăperea și Amory a rămas În picioare, clipind. - Te-ai prins Într-un joc prea periculos, tinere! Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să aibă o căsnicie fericită... ca a noastră... să... să ridicăm un pahar de whisky în sănătatea lor, Mișu e un maestru la făcut whisky... dar ăsta e cumpărat... să ridicăm un pahar... M-am emoționat! Mariana era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată și nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez? mai apucă Mariana să spună înainte s-o bușească plânsul de tot. - Da! îi răspunse Mișu. - Nu! îi răspunse Horațiu. - Da! îi răspunse prima crainică. - Nu! îi răspunse a doua crainică. - Da! strigară în glas spectatorii. - Nu! strigară câțiva telespectatori, inducându-i în eroare pe microbiștii care dormeau la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să riște. - Lasă, dragă, nu te agita. Hai, mai bine mănâncă puțin. Uite niște fasole bătută, suntem în post, te mai cureți și tu la suflet! Și la mațe! adăugă doamna doctor, fără să realizeze gafa. Pe Mariana o buși plânsul. Mai bine murea atunci! Mai bine murea atunci, înainte ca o țară întreagă să râdă de rușinea ei. Și Romeo ăla, ea crezuse că o iubește, și acum uite! Și Mișu! Să plece în America lui! Mariana nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
serios; poate că aș fi putut fi bruxellez, dar nu regret decizia de a-l refuza. Când am ajuns la București, avionul avea întârziere cam două ore și l-am găsit pe Mihai în brațele socrului meu, Tinuță, roșu de plâns. M-a îmbrățișat de parcă nu mai voia să-mi mai dea drumul, mititelul. Mai sunt câteva ore până trecem în noul an. E un sentiment cu totul aparte, această felie de viață, această trecere, care ne apropie din ce în ce mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
s-o îndurăm cu demnitate și oleacă de vin, cât să nu ne fie tare greu. Venea la clasă destul de des, se așeza pe un scaun și râdea cu poftă dacă era de râs, privea cu preocupare dacă era de plâns, simțeai că este lângă tine, chiar fără să facă sau să spună ceva. Într-o zi s-a aflat că a murit. Tocmai repetam Eunucul la Bulandra. Ajunsesem acolo după ce Tavi l-a chemat pe Besoiu, pe atunci director, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
antică. Examenul fusese un succes nebun, așa că Eunucul nostru a intrat în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne vedem de treaba noastră pe scenă, acolo unde avem și timp să-l plângem cum se cuvine. Înmormântarea lui a fost ca un film mut, o coloană imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atâtea ori, nu spune nimic, ci plânge doar, ca proasta. Anna bocește în gura mare de față cu oamenii ăștia străini care au muncit toată ziua și, ca atare, seara au și ei dreptul la liniște; în hohotul ăsta de plâns se revarsă și sufletul ei măcinat aproape de tot, care dovedește că Anna are totuși un fond bun. Doar acela care n‑are încă inima de piatră e în stare să plângă. Gura și fața Annei sunt schimonosite într‑o strâmbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atâția alții, am răspuns eu fără ezitare. De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de hohotit: „E din cauza fetei ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez, Îmi simțeam inima bătând cu putere, mai să-mi iasă din piept. Stăteam cu urechea lipită de receptor și așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi mai rămânea altceva de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine.“ — Pe tine, știi... m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât de tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]