1,791 matches
-
prețios. În acest sens esplicarea d-nului Maiorescu mi se găsește în nici o carte, căci după citatul lui Trendelenburg se vede că el însuși admite în silogisme hipotetice numai doi termini (faptul pur și simplu al subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit în mod embrionar. Adăogim spre mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
carte, căci după citatul lui Trendelenburg se vede că el însuși admite în silogisme hipotetice numai doi termini (faptul pur și simplu al subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit în mod embrionar. Adăogim spre mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol din Cercetările logice, din care d. Maiorescu ar fi plagiat pe "este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rubricile diferite fac din publicația citată o lucrare de interes major: prezentarea diversă a personalităților, a însăși activității „Academiei bârlădene” de la un număr la altul, prezentări de cărți, comentarii și foto, 246 cuvinte despre moralitate și imoralitate, despre „copie și plagiat”, aniversări a unor instituții și personalități, comentarii despre dezvoltarea localităților, aprecieri ale unor consacrați despre opera mai tinerilor ori colegilor(acad. Constantin Ciopraga și prof.Theodor Codreanu - despre poetul prof. Petruș Andrei), referiri la documente vechi și interesul lor pentru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
serioasă, propusă în poeticile occidentale actuale, sau de transpunere, formă de hipertextualitate de o importanță considerabilă pentru postmoderni, în raport cu parodia canonică: ea se bazează pe două operații preluare și transformare (ambele necesare, altfel am avea de a face cu un plagiat) vizibile în cazul unor autori ca Michel Tournier sau José Saramago. În contrapartidă, trebuie adusă în discuție aici contribuția lui Genette, care vorbește despre dezvoltarea parodiei în două regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie. Totuși, Antichitatea e prima care stabilește importanta linie de demarcație în lipsa căreia astăzi nici nu am mai putea lua în discuție fenomenul de care ne ocupăm: între imitație și plagiat care ar fi, la drept vorbind, diferența? În descendență genette-iană, suntem tentați să credem că orice tip de citare este vădit, transparent parodic (fiindcă pune față în față două discursuri). Anticii pun primii întrebarea cu privire la autenticitatea parodiilor, postmodernii le vor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în privința sonetelor, epigramelor sau elogiilor ce-ți lipsesc de început de carte, și care trebuie să fie scrise de oameni cu greutate și cu titluri, poate fi lecuit dându-ți dumneata singur osteneala să le faci". Îi recomandă nu un plagiat, nu o pastișă, ci o parodie căci, dincolo de a se angaja într-o critică a celorlalte opere, parodia rezistă în fața publicului mulțumită elementelor de creație pe baza unor modele pre-existente, bucurându-se, cum am văzut, ca o condiție sine qua
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu încearcă să escamoteze
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în literatură nu există nici o operă care să nu adopte măcar o parte din limbajul textelor precedente, care să nu intre într-un dialog activ cu ele. Oricât de tentantă, afirmația nu are în schimb mereu acoperire în practică, unde plagiatul reprezintă adesea un precedent periculos. Din acest motiv, o distincție precum cea făcută de Mihail Bahtin între stilizarea (înțeleasă ca parodie pură, nedublată de ironie) și parodia ironică se impunea pentru a explica și în ce mod se raportează parodistul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
procedee specifice, a distanței ideologice și artistice între "copie" și "original". A vorbi deschis despre "denudarea" procedeului folosit în parodie nu mai miră astăzi pe nimeni căci, în lipsa deconspirării mijloacelor utilizate, în lipsa exhibării regiei interioare, orice roman parodic riscă acuza plagiatului. Parodia se găsește într-un proces de continuă și dinamică redefinire, hipertextul zilelor noastre fiind pus în postura redimensionării o dată cu apariția unor forme noi de literatură. Experimentele literare care au făcut posibilă existența poeziei sau a prozei digitale nu exclud
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lieu d'une confusion fort onèreuse, parce qu'on lui fait désigner tantôt la déformation ludique, tantôt la transposition burlesque d'un texte, tantôt l'imitation d'un style", în op. cit., p. 39. 59 Echivalentul termenului în limba română desemnează plagiatul. 60 "Le pastiche est l'imitation en régime ludique, dont la fonction dominante est le pur divertissement; la charge est le regime satirique, dont la fonction dominante est la dérision; la forgerie est l'imitation en régime sérieux, dont la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
șeful de stat colaborează cu intelectualitatea și se folosește de ea pentru a disemina propaganda. După "Tezele din iulie" își arată din ce în ce mai mult indiferența și disprețul. Ceaușescu, la o întâlnire din 1980 cu activul de partid al Uniunii Scriitorilor, aprobă plagiatul ca procedeu literar și îi acuză pe scriitori de nedreptate și răzbunare personală în cazul lui Eugen Barbu. "El a ținut să pună la punct pe scriitori, afirmând că nu sunt cu nimic mai presus de un simplu învățător de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de la "Săptămâna" par de acum a avea caracter personal. Jurnalista, dacă poate ignora jignirile, nu poate trece cu vederea practicile lor. "Printre "moravurile" sui generis introduse în viața literară din România de grupul celor 20 și ceva sau al neoproletcultiștilor, plagiatul asigurat de impunitate ocupă un loc central. De la o psihologie a plagiatului s-a trecut la un soi de sociologie a plagiatului, instalată de către grup ca "metodă de creație" locală"146. Iertarea plagiatului lui Eugen Barbu în volumul III al
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ignora jignirile, nu poate trece cu vederea practicile lor. "Printre "moravurile" sui generis introduse în viața literară din România de grupul celor 20 și ceva sau al neoproletcultiștilor, plagiatul asigurat de impunitate ocupă un loc central. De la o psihologie a plagiatului s-a trecut la un soi de sociologie a plagiatului, instalată de către grup ca "metodă de creație" locală"146. Iertarea plagiatului lui Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, numit de colegi colaj, permite perpetuarea metodei în rândurile scriitorilor
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
moravurile" sui generis introduse în viața literară din România de grupul celor 20 și ceva sau al neoproletcultiștilor, plagiatul asigurat de impunitate ocupă un loc central. De la o psihologie a plagiatului s-a trecut la un soi de sociologie a plagiatului, instalată de către grup ca "metodă de creație" locală"146. Iertarea plagiatului lui Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, numit de colegi colaj, permite perpetuarea metodei în rândurile scriitorilor. Mirarea e cu atât mai mare cu cât, un poet
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
celor 20 și ceva sau al neoproletcultiștilor, plagiatul asigurat de impunitate ocupă un loc central. De la o psihologie a plagiatului s-a trecut la un soi de sociologie a plagiatului, instalată de către grup ca "metodă de creație" locală"146. Iertarea plagiatului lui Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, numit de colegi colaj, permite perpetuarea metodei în rândurile scriitorilor. Mirarea e cu atât mai mare cu cât, un poet considerat talentat, Ion Gheorghe, adoptă procedeul. Dar nu poetul o interesează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Barbu în volumul III al romanului Incognito, numit de colegi colaj, permite perpetuarea metodei în rândurile scriitorilor. Mirarea e cu atât mai mare cu cât, un poet considerat talentat, Ion Gheorghe, adoptă procedeul. Dar nu poetul o interesează, ci "sociologia plagiatului așa cum poate fi surprinsă la primii săi apărători"147: vinovați sunt cei care descoperă plagiatul, indignați numai cei cărora le place scandalul, iar tehnica nu poate fi folosită în volume, dar în reviste se acceptă. George Pruteanu își asumă riscurile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
rândurile scriitorilor. Mirarea e cu atât mai mare cu cât, un poet considerat talentat, Ion Gheorghe, adoptă procedeul. Dar nu poetul o interesează, ci "sociologia plagiatului așa cum poate fi surprinsă la primii săi apărători"147: vinovați sunt cei care descoperă plagiatul, indignați numai cei cărora le place scandalul, iar tehnica nu poate fi folosită în volume, dar în reviste se acceptă. George Pruteanu își asumă riscurile maniheismului derivat din atitudinea pro sau contra a autoarei și împarte personajele din Unde scurte
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un anumit spirit, acela al valorii profesionale și deopotrivă al onestității morale"250. Un asemenea exemplu de supraveghere a muncii artiștilor din România se găsește în cronica din 2 martie 1979. Autoarea remarcă hotărârea Uniunii Scriitorilor de a dezavua procedeul plagiatului folosit de Eugen Barbu în volumul III din romanul Incognito: "nu știm de câtă publicitate se va bucura această hotărâre presupunem că nu de multă sau chiar de niciuna și de aceea i-o facem noi. Deoarece fără ea, întreaga
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dezonorată. [...] Din moment ce descalificarea lui este imediată, cazul nu pune niciun fel de problemă. În nicio literatură din lume însă, nici măcar în țările comuniste, nu s-a întâmplat, nu s-ar fi putut întâmpla ceea ce s-a petrecut la noi de îndată ce plagiatul a fost constatat: și anume, să se treacă la omagierea plagiatorului și la apologia plagiatului în sine"251. Este lesne de înțeles de ce revistele "Săptămâna" și "Luceafărul", prin Eugen Barbu, Artur Silvestri, Cornel Vadim Tudor (lista este redusă la cele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
literatură din lume însă, nici măcar în țările comuniste, nu s-a întâmplat, nu s-ar fi putut întâmpla ceea ce s-a petrecut la noi de îndată ce plagiatul a fost constatat: și anume, să se treacă la omagierea plagiatorului și la apologia plagiatului în sine"251. Este lesne de înțeles de ce revistele "Săptămâna" și "Luceafărul", prin Eugen Barbu, Artur Silvestri, Cornel Vadim Tudor (lista este redusă la cele mai importante nume) organizează permanent ofensive menite să defăimeze. Un alt timp de complementaritate privește
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Dar nu preoții dețin puterea anilor 50', nu ei sunt dictatorii societății, nu ei adoptă legi împotriva intelectualității și nici nu au competența de a interzice sau cenzura o carte. Un scandal și mai mare este stârnit odată cu acuza de plagiat în volumul trei al romanului Incognito la care Eugen Barbu și apărătorii săi ripostează, numind procedeul folosit colaj. Consiliul Uniunii Scriitorilor dezaprobă în plenara din 21 februarie 1979 procedeul folosit, criticii reacționează în conformitate, iar Eugen Barbu folosește drept argument
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
noi"341. Interpretarea presupune trecerea, deplasarea mesajului codificat la un mesaj enunțat într-un cod ce poartă sensul. Este un act de cunoaștere. Laboratorul de creație al emisiunilor poate fi reconstituit din filele jurnalelor. Cronica din 30 aprilie 1982, dedicată plagiatului practicat de gruparea din jurul lui Eugen Barbu, este dublată de nota din Jurnal: "Fac o cronică despre "sociologia plagiatului". Îl atac numai pe Artur Silvestri care i-a luat cu angajamente ridicole apărarea lui Ion Gheorghe dar și a lui
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un act de cunoaștere. Laboratorul de creație al emisiunilor poate fi reconstituit din filele jurnalelor. Cronica din 30 aprilie 1982, dedicată plagiatului practicat de gruparea din jurul lui Eugen Barbu, este dublată de nota din Jurnal: "Fac o cronică despre "sociologia plagiatului". Îl atac numai pe Artur Silvestri care i-a luat cu angajamente ridicole apărarea lui Ion Gheorghe dar și a lui Lăncrănjan și Săraru. Din nou Grupul!"342. Se știe deja că Monica Lovinescu înseriază aproximativ o zecime din emisiuni
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Epistola a XVII -a a Sfântului Chiril există și într-o traducere mai veche, atribuită lui Marius Mercator și păstrată printre actele latine ale Sinodului al V-lea Ecumenic. Din acest motiv, multă vreme, Dionisie Exiguul a fost acuzat de plagiat. Însă, cunoscându-se condițiile de lucru și căutările călugărilor sciți la Roma, în vremea Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a XLV-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru că nu se subscrie legilor evolutive ale literaturii. Ceea ce este benefic este reproducerea situațiilor care au stat la baza creării unor capodopere. Ideea exprimată aici coincide cu modul în care clasicii au privit modelele trecutului. Nu aservire, nu copiere, nu plagiat, care duce inevitabil la epigonism, ci prelucrare fertilă a cauzelor generatoare de valori, analiza minuțioasă a acestora și extragerea unor reguli ce pot servi drept ghidaj pentru literatura viitoare. În acest sens, viziunea diacronică trebuie înlocuită cu una sincronică prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]