12,324 matches
-
simt și gândesc lucrurile astea pentru că vreau să mă culc cu tine. - Adică vrei...? - Da. Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
s-ar fi uitat pe fereastră, ar fi văzut poate uluitoarea întâmplare pe care o voi povesti. Dar cei trei bărbați stăteau la masă jucând cărți. - Macao, zise căpitanul Gerard Wilburn, mulțumit de sine ca întotdeauna. În același timp, pe plaja dintre 2 Mai și Vama Veche, chiar sub faleză, Aurel Damian stătea întins pe un gigantic prosop galben, citind un roman polițist de San Antonio. În urechi avea niște căști legate printr-un cablu de un walkman. Asculta Flaming Lips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prieten. Îi plăcea. În rest, era ora 11 dimineața, soarele sus pe cer, la locul lui, 27 de grade Celsius, apa verde-albastră. Din când în când, Aurel își ridica privirea, căutând ceva interesant de văzut: un cur, o pizdă... Cum plaja era doldora de nudiști, micile plăceri îi erau satisfăcute rapid, după care citea mai departe. Se apropia de sfârșitul romanului și acesta devenea din ce în ce mai palpitant, Aurel nu observă că plaja începu să se golească. Chiar se minună când simți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căutând ceva interesant de văzut: un cur, o pizdă... Cum plaja era doldora de nudiști, micile plăceri îi erau satisfăcute rapid, după care citea mai departe. Se apropia de sfârșitul romanului și acesta devenea din ce în ce mai palpitant, Aurel nu observă că plaja începu să se golească. Chiar se minună când simți o atingere pe umăr. Era o fată în țâțele goale. - Da? zise Aurel scoțându-și căștile din urechi și înghițind în sec. - Domnule, fugiți, valul... Fata arătă înspre mare după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nimic mai mult. Avea o nevastă răutăcioasă, geloasă și isterică și un copil, o scârbă de fetiță plângăcioasă. Amândouă erau în 2 Mai, la etajul doi al unui hotel. Cică aia mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii îngroziți strigau la el să fugă, să urce, să facă ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ceva. Aurel le zâmbi și le făcu cu mâna, după care se întinse din nou pe prosop. Valul era la șaptezeci de metri de plajă. Aurel apucă colțurile de jos ale prosopului cu degetele de la picioare. Își puse geanta de plajă sub cap și colțurile de sus ale prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gazdele lor. Aurel rămase singur, citind. După ce termină cartea, se ridică de pe prosop, îl împături și îl băgă în portbagaj. Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă și se urcă la volan. Conduse încet pe drumul de pământ care dădea în șosea. Apoi semnaliză la stânga și porni, cu patruzeci de kilometri la oră, dar definitiv, către Bulgaria. ianuarie 2005 SFÂRȘIT DE ZI Muzica: David Bowie - I’m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era deci Ronaldinho. - Nu, nu aș putea, recunoscu Luca. Ai perfectă dreptate. - Da, vezi? Știam eu... - Mhm. Ne-am ridicat de la masă sub pretextul că e cam târziu și trebuie să mergem la culcare, să prindem a doua zi niște plajă. În taxiul care ne ducea înapoi în 2 Mai, Luca începu să râdă. - Ai înțeles acum de ce te-am luat acolo? - Da, am zis râzând și eu. Pentru că oamenii de la masa aia vor fi la rândul lor Cărmăzan, Nicolaescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privea făcând laba sau futând și lingând diverse tipe. Distracție mare, pe care o repetară în fiecare vineri. În restul săptămânii, futându-se cuminți acasă. Într-o noapte, Shuoke se trezi transpirat. Avusese un vis: se făcea ca era pe o plajă aparent infinită, gol. În jurul lui roiau copii, bătrânii, tot soiul de oameni, goi și ei. Suki era și ea pe-acolo, în apă, îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Shuoke găsi un baston și începu să deseneze cu el cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încă posibilă în pustiul lipsit de viață, lipsit de viața mea și de orice amintire despre mine. Amintesc primele impresii înregistrate, care sunt cele care contează. Astăzi am ajuns până la terasa sub care se zărește, mai jos, o fâșie de plajă pustie și marea cenușie. Scaunele de plastic cu spătarele înalte și curbate, în formă de coș, ca să apere de vânt, erau așezate în semicerc: păreau să sugereze o lume în care specia umană a dispărut, iar lucrurile nu știu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parcurgeau pagina ca ochii peștilor în adâncuri, dar și ca ochii cuiva vizitând un acvariu, care urmărește mișcările unui pește dintr-o vitrină luminată). Acum, în jurul tău nu se mai află camera institutului, bibliotecile, profesorul: ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât întârzii să-ți dai seama de o prezență lângă tine. Cu coada ochiului o descoperi pe Ludmila. E acolo, așezată pe o grămadă de volume in-folio, ascultând concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l pună în contact cu scriitorul inaccesibil, ar fi fost vorba să-i propună, ca fundal pentru episoadele culminante ale viitorului său roman, Într-o rețea de linii ce se leagă, o insulă în Oceanul Indian, „care se detașează cu plajele ei de culoarea argilei pe întinderea de cobalt“. Propunerea era făcută în numele unei întreprinderi milaneze de investiții imobiliare, în vederea lansării unei oferte de parcelare a insulei, cu un sat de bungalouri de vânzare, în rate și prin corespondență. Obligațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se simte cuprins de un sentiment de admirație. Nu doar de admirație: și de invidie; căci simte cât de limitată și superficială e munca lui în comparație cu ceea ce caută scriitorul chinuit. Pe terasa unei vile, în fundul văii, o tânără femeie face plajă citind o carte. Cei doi scriitori o privesc prin ochean. „Cât e de absorbită, cu răsuflarea tăiată! Cu ce gesturi febrile întoarce paginile!“ - se gândește scriitorul chinuit - „Sigur că citește un roman de mare efect, ca cele ale scriitorului productiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unde-și făceau ele veacul. Și cu adevărat nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert - dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Îi puse căluș la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]