6,504 matches
-
să pară de-a dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea mult burta și o fac cam lată în șolduri, deși are talia înaltă. E posibil să o văd așa din invidie, pentru că abdomenul meu n-o să fie niciodată atât de plat, încât să mă mândresc cu el în public. Întotdeauna când vin aici dorm în patul ăsta! îmi explică ea, cu aerul că tocmai a spus cel mai firesc lucru din lume, cam greu s-o contrazici. Îmi place să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe dreapta, unde stăteau puse la perete velocipedele cu roți mari, florale, draisienne-le cu cadru plat, gen trotinetă, evocare a celor gentilomi cu joben care țopăie prin Bois de Boulogne, cavaleri ai progresului. În fața velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
celor mai mari oameni de știință. Tuturor. Nu observaserăm noi, chiar cu o lună Înainte, că În ultimul timp apăruseră cel puțin trei romane În care protagonistul căuta cu ajutorul calculatorului numele lui Dumnezeu? Belbo n-ar fi fost așa de plat. Și pe urmă, dă-o Încolo, când alegi o parolă, alegi ceva de care-ți amintești ușor, un cuvânt pe care să-ți vină să-l bați spontan, aproape din instinct. Închipuiește-ți, IHVHEA! Ar fi trebuit apoi să suprapună Notarikon-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din grămada imundă de exuvii, de lângă sobiță. Nexam! Sub nici o formă! Uite, Boss, ia banii ăștia de la mine și du-te-n stradă, la chioșc, scoate-i p'ăia din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câteva linii în sfârșit satisfăcătoare, urmate de analiza în limbajul calculatorului. ― A mers! ― Un loc de asolizare? Complet detensionată, Ripley consultă liniștită ecranul și spuse: ― După câte-mi dau eu seama, oriunde în perimetru. Determinările ne asigură că totul e plat dedesubt Absolut plat! Dallas își imagină numaidecât un strat de lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sfârșit satisfăcătoare, urmate de analiza în limbajul calculatorului. ― A mers! ― Un loc de asolizare? Complet detensionată, Ripley consultă liniștită ecranul și spuse: ― După câte-mi dau eu seama, oriunde în perimetru. Determinările ne asigură că totul e plat dedesubt Absolut plat! Dallas își imagină numaidecât un strat de lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să pierdem cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dau eu seama, oriunde în perimetru. Determinările ne asigură că totul e plat dedesubt Absolut plat! Dallas își imagină numaidecât un strat de lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să pierdem cât mai mult din interferența asta. Dacă terenul e plat cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lavă, o scoarță de curând întărită, dar înșelătoare, ascunzând un haos de metal topit. ― De acord. Dar plat, ce? Apă? Nisip? Detonează ceva, Kane. Să fim siguri. Cobor cât să pierdem cât mai mult din interferența asta. Dacă terenul e plat cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele analitice. Mai avem încă sfârâit. Cu infinite precauții, Dallas aduse remorcherul spre suprafață. ― Mai e hărmălaie, dar începe să se limpezească. Nostromo, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru, înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Și astfel, o groază de articole nu mai spun, de fapt, nimic nou, ci doar puțin altfel, întărind astfel certitu dini plate în loc să genereze îndoieli profunde. Surfingul, despre care ne-a avertizat deja McLuhan cu mulți ani înainte ca acesta să devină practică de zi cu zi a internauților de toate calibrele, a devenit mod de gîndire. El a înlocuit aprofundarea cunoașterii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ele sunt directe, dacă ajung fără releu în regiunea receptoare, indirecte, dacă nu pot ajunge decât prin intermediul unuia sau mai multor releuri (grefe migratoare). Pedicolele lor sunt deschise, dacă prezintă o față sângerândă liberă, fără raport cu pierderea de țesut (plate), închise dacă se tubulizează pedicolul (tubulate). Metoda italiană (Togliacozzi). [191] Lamboul prelevat pe fața internă a brațului, în lungul traiectului vasculo-nervos, și lăsat aderent la baza sa, este adus prin apropierea brațului, în contact cu fața, și menținut în această
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
ceața asta neagră si deasă, solidă ca smoala. Ruletistul e miza mea și-ar trebui să fie bucățica de aluat în jurul căreia ar fi posibil să crească din nou pâinea pufoasă a lumii. Altfel totul, dacă există un tot, este plat ca o lipie. Dar dacă el a existat, și a existat - iată pariul meu - atunci lumea există, și eu nu mai voi fi silit să închid ochii și, cu pielea zbârcită pe oase, cu carnea pe dinafară ca o blană
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul palmelor. Simțea că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parte pentru că nu prea purtase nici înainte, în parte pentru că i se părea grotesc să se apuce, ca în filmele de proastă calitate, cu travestiuri vulgare, să umple cupele cu cine știe ce șosete sau vată, renunță. Există destule gagici cu pieptul plat și care arată totuși cât se poate de șarmant... Acum venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-o roage să mă țină o vreme la dumneaei. Așa că tata ducea într-o sacoșă tot felul de schimburi de-ale mele, împăturite în grabă, ca vai de lume. La Rond am schimbat tramvaiul luând între timp o cutie plată de menține și încă una de bomboane Vinga, pentru văru-meu, și pe la zece am ajuns la tanti Aura. Nu știu ce se întîmplase de nu prea ne mai duseserăm pe-acolo în ultimul timp. De fapt, ultima oară fusesem toamna trecută, înainte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau elefantului o înfățișare războinică și regală. Adunate una într-alta, ținîndu-ne de mâini în jurul patului unde Puia încă stătea culcată, nu ne mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stelele mai mici până ajungeau pitice albe, pulsari sau disperate găuri negre, pe unde materia se pierdea într-un alt univers. Era suprafiresc să fii în stare să privești cum miliardele de stele galbene, alb-strălucitoare sau albăstrii, aglomerate în păienjenișul plat, rotitor al galaxiei, cele mai multe fiind sisteme duble sau chiar multiple, precum Pleiadele sau Hyadele, unele de câteva ori mai mari decât Soarele, ca Regulus, Sirius, Rigel, Arcturus, iar altele de magnitudine pozitivă mergând până la +14 și mai departe, sticleau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de sigură, plicul, în timp ce scena îmi flutură mai departe în fața ochilor minții. Nu aș putea să profit de lipsa deranjantă a oricărui martor, ca să casc cu poftă și să mă întind. Nu aș căuta apoi, grijuliu, în toate buzunarele cutiuța plată de Fructines Vichy, traitement rationnel de la constipation, migraines, dyspepsies, maladies du foie, de l’estomac, de l’intestin, iat-o, în fine ! Bine cunoscutul gust dulce acrișor pe limbă, un oftat de destindere și plăcere, cerul liniștitor albastru de afară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e obosit, a călătorit toată noaptea. Nu mai are nimic din bucuria de mai devreme, iar tipele din recepție, niște creaturi plate, făcîndu-și fără chemare meseria, se uită lung cum ieșiți supărați (nu vrei să știi ce le trece prin minte). I se pare foarte nepoliticos ce ai făcut, ar fi bine să te abții, mai ales că doamna a fost drăguță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche de urechi enorme, foarte plate), dar care erau compensate de eleganța ieșită din comun. O dată, a apărut În atelier Însoțit de un militar, un extraterestru, un general În uniformă, cu pieptul plin de tot felul de insigne și de decorații, meritele lui de om al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva? Mă zgîiesc prin Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și un nas plat, sprijinit de o mustață firavă, de mongol. Reputația lui e sinistră, e dintr-o mahala a Bucureștiului a cărei faimă dubioasă atinge cote naționale. Faptul că știe despre mine chestii cum ar fi că ieri am ieșit din unitate amplifică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur Împrejur totul e plat, iar ceea ce se vede foarte departe e doar vînt vînăt și cer. Și un punct negru tremurînd nedeslușit - probabil un măgar rumegînd nisip. CÎmpia Bărăganului, În miez de toamnă. După-amiezile descărcăm ramele de fier ale paturilor și le montăm În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sac În care Începe să scormonească febril, bombănind. Ce dracu’ să-i fac dacă a mîncat tot cînd era mic? De unde ești, soldat? mă Întreabă, enervat că trebuie să muncească mai mult decît consideră că e cazul. — Din Craiova, răspund plat, bănuind că urmează o replică În care se va regăsi vechiul dispreț al regățenilor față de olteni. — Și de-aia ai crescut cît prazul? Răspund, ca să nu tac: — Prazul e o legumă deosebită, tovarășu’ maistru. Păi și tu ce crezi că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai poate, ne oprim și Încerc să-i alin cumva durerea, dar nu am cum. Dacă Încerc să-i corectez poziția trupului, i se schimbă și poziția brațelor și zbiară din cauza unei dureri atroce, iar zbieretul se pierde pe drumul plat spre cazarmă, printre garaje, magazii și clădiri administrative. CÎnd revine la poziția inițială și durerea acută Îl slăbește, Îl umflă rîsul. Bănuiesc că mai mult de atît nu am ce să aud de la el, așa că nu-l mai sîcÎi cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]