1,535 matches
-
sau este adevărat că te iubesc. În această mărturisire rostită, eu dețin o funcție trivalentă: sunt cel care iubește, cel prin care se mărturisește această iubire și martorul ce confirmă prezența ei reală. Pentru a fi integral-revelatorie, pentru a exprima plenitudinea dragostei ce înflorește aici rostirea te iubesc, ca întregul complex al fenomenului îndrăgostirii, trebuie să dețină ancorarea și situarea în timpul specific dragostei ce-o exprimă. Dintr-un astfel de motiv, primejdiile ce pândesc această rostire sunt poziționarea într-un prea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drumului spre inima persoanei iubite și o percepere a unei astfel de căi drept una de mică întindere și ușor tranzitabilă. Dimpotrivă, o iubire lăuntrică mai diminuată va proiecta mărturisirea te iubesc, înțeleasă ca pisc ce arată dragostea respectivă în plenitudinea ei, cu o forță de impulsiune mai scăzută efectul generat fiind cel al unei deplăsări mai lente, într-un timp mai îndelungat, pe calea ce duce la sufletul apelat întru eros, deplasare ce induce perceperea acestei căi drept una mai
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vizirul și aștepta caftanul, începu a întreba: Care este Mareș? Zise: Eu sunt. Ia-l! Ci-l luară. Care este Gheorghe vornic? Zise: Eu sunt. Ia-l! Ci-l luară..." etc. O nouă cronică de același în cinstea Brîncoveanului dezvăluie plenitudinea talentului dramatic. Îl vedem pe Brâncoveanu jucând surprinderea de a fi ales domn, lăsîndu-se împins de la spate: "Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn; el zise: Dar ce aș vrea eu cu domnia? de vreme ce ca un domn sunt la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și-a întors spatele de la rafinamentele și complexitățile urbane". Lamartine, zice acest critic, împrumutînd o caracterizare a lui Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase, plenitudinea solidă și sănătoasă a florilor și a fructelor, a corpurilor și a sufletelor." "Hugo, adaugă criticul, a strălucit de sănătate, de natură exuberantă și directă." Cu Baudelaire însă, urmează Thibaudet, apare pentru prima oară poetul civilizației urbane (căruia îi găsește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mari capitale să producă în veacul al XIX-lea o poezie..." " Aceasta e poezia care începe oarecum cu Musset și-și găsește desăvârșirea - în măsura în care poate fi vorba de desăvârșire - în Baudelaire." Numai o singură capitală, zice Thibaudet, "a mai realizat plenitudinea vieții urbane", și anume Roma, care a creat și ea "o poezie urbană originală, autohtonă, satira, - satira tota nostra". Poezia lui Baudelaire, după Thibaudet, nu putea naște decât în Paris. Acest critic arată că totul - peisajul, amorul, femeia din Baudelaire
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să-și ascundă teama de moarte în ape, / se culcă apoi la picioarele noastre/ la fel cu apa și cerul; tăcute, albastre...” (Tărâmul magic). Aventura echivalează cu o „intrare în junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar echilibrată, calmă. În genere, Ț. uzează de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le adesea în vers clasic
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
sine în fiecare membru al trupului; câtă tăcere și armonie profundă! O armonie contagioasă care i se transmite privitorului. Nu mai există dorință, necesitate, agitație, nesiguranță, goană după obiecte din afară, dependență de ceva. Este suprema beatitudine - într-un cuvânt, plenitudinea. V. BUDDHA ȘI IISUS 1. Nașterea, copilăria și tinerețea Între viața lui Buddha și cea a lui Iisus există mai multe asemănări decât între viețile oricăror altor întemeietori de religii. Vom încerca să le delimităm pe cele mai semnificative, surprinzând
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
critică de Vladimir Drimba, Ed. pentru Literatură, București, 1967, note, pp. 571-575). Dacă Heliade scobora, către zenit se înălța steaua lui Hasdeu. Hasdeu criticul, Hasdeu istoricul, Hasdeu filologul, Hasdeu literatorul, Hasdeu autorul dramatic era puternicul scriitor și polemist în toată plenitudinea darurilor sale creatoare atunci. Bogdan Petriceicu Hasdeu lupta pe două fronturi: lupta, pe de o parte, ca filolog și glosist, împotriva seratei lui Heliade, care apunea fiindcă era ne fi rească, lupta, pe de altă parte, împotriva Junimii de la Iași
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
astfel imaginea din „oglindă” va dispărea foarte repede. *Pe domnul colonel din scara de bloc vecină l-a vizitat un militar mai tînăr. Colonelul e - se pare - bolnav. Aflînd de aceasta, tînărul i-a spus: „Regret că nu sînteți în plenitudine...” *Metafora „Cîrmaciului”, care pe noi, popor de agricultori și de oieri, ne enervează atît de mult, e un loc comun la cei din țările cu vocație maritimă. Cel mai recent am auzit-o la José-Maria Gil Robles, spaniol de origine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că a început dărâmarea bisericii Văcărești, am încercat să o mai văd pentru ultima oară. Păzită ca pe vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață deci. Demersul analitic subtil, codificându-și și ritmându-și tensiunile În lirică, află În exegezele critice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dificultățile, ci extraordinara analiză a multistratificatei realități sufletești, supusă unei repetate investigații nucleare, reacție În lanț de descompunere și derivare În factori și fracții, și fragmente, și funcții conflictuale, complementare, până la incertitudinea „realității”. Realitatea!... a cărei măreață simplitate și complexă plenitudine l-au fascinat totdeauna pe Musil și pe care n-a Încetat s-o suspecteze. Nu este Întâmplător că Robert Musil admira scriitorii „realiști”, precum Sigrid Unset, Maxim Gorki, Selma Lagerlöf, dar n-a putut niciodată să le semene. Cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
marele succes al microromanului său de debut, Tânărul Törless, l-a afectat dureros și l-a plonjat Într-o criză de autointerogare pusă, după cum rezultă din jurnalul său, sub Îndemnul (devenit reproș) al cuvintelor lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
l-a afectat dureros și l-a plonjat Într-o criză de autointerogare pusă, după cum rezultă din jurnalul său, sub Îndemnul (devenit reproș) al cuvintelor lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul în care un scriitor se situează între limba
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
înfruntării. Hanimore, povestirea ce dă titlul volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în mod simbolic purității munților. Personajul central, Hanimore (Else), este o donna angelicata înconjurată de curteni. Atingerea mâinilor ei are o senzualitate extremă, căldura lor sugerând plenitudinea într-o lume din care dispar toți cei aflați în afara cuplului. Trei izvoare este un vis aproape orgiastic, pus sub semnul prozei lui Mateiu I. Caragiale încă din moto: „Asemenea nopți sunt mai de temut decât beția.” Mai întâi, aleasa
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Roșca, Eugeniu Sperantia, H. Jacquier, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Victor Iancu, Ovidiu Papadima, care au contribuit la impunerea unui climat spiritual de mare distincție. Blaga își publică aici câteva eseuri (Fenomenul stilului și metodologia, Cultură minoră și cultură majoră, Despre plenitudinea istorică), la fel, Emil Cioran (Sub semnul ireparabilului), Constantin Noica (Pentru reabilitarea individului), Vasile Băncilă (Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
inspirată a unei scene apocaliptice: omul singur (în cazul de față, Adam Jora) în luptă cu stihiile mării. Din nou autorul amintește că talentul lui, remarcabil, are nevoie de altă viziune și alt stil epic pentru a se ilustra în plenitudinea lui. Prilejul i-l oferă ampla scriere romanescă Cronică de familie, cu 24 de părți și 335 de personaje. Un proiect ambițios ridicat pe alte fundamente socio-psihologice și cu alte performanțe epice. Ca formulă epică, scriitorul folosește ceea ce am putea
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea simțurilor și descrisă într-un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
ce sintetizează sugestiile de ordin caracterologic și poate transpune, cu pudoare, în nuanțele și ritmul lor interior, stări sufletești și inflexiuni subiective (Cântecul fusului, Fata morarului). Pastelul este, la C., expresia directă a unei sensibilități echilibrate, solare, în care intră plenitudinea bucuriei de a fi și acceptarea fără crispări a legii morții (Vara); este, totodată, și expresia prezenței omului în natură, cu care acesta comunică prin muncă, iubire, printr-o jovialitate robustă. Vocația poetului în descriere este desenul, nu culoarea, dovadă
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
aerul lor „didactic și aproape geografic”, nu-l satisfăceau, prozatorul își ia libertatea de a privi peisajul în mod „subiectiv”, aspirând să introducă „o notă nouă în literatura românească”. Descrierea devine o sinteză de realism, aventură și poezie. Sentimentul de plenitudine se traduce în mari fraze retorice, în plăcerea de a comunica, nu cu măsură, nu sistematizând la rece, ci capricios, schimbător de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
evidențieze totodată „influențele importante occidentale, printre care cea franceză inițială, ce au sprijinit evoluția lor contemporană”. De asemenea, să regândească, în lumina tradiției, „marile probleme actuale”, făcând cunoscute „ultimele consecințe și tendințele cele mai semnificative” ale românității „în toată expresia plenitudinii existenței europene”. Un loc de seamă era prevăzut „renașterii unei ecumenicități originare, proprie spiritului românesc, sinteză a latinității, a valorilor statale și juridice occidentale, pe de o parte, cu tradițiile, structurile și comportamentul religios răsăritean, pe de altă parte”. Se
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
o atestă Descamps (2008), întâlnirea Luminii, eveniment plasat în a doua parte a experienței, constituie momentul ei cheie, iar precizarea dr. M. Morse (1992) nuanțează lucrurile, dacă avem în vedere că toți copiii cu NDE beneficiază de 231TRAUMA ȘI SUFERINȚA plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
estompează considerabil, sau chiar dispare definitiv. Resursele transfiguratoare ale unui asemenea eveniment nu trebuie să surprindă din moment ce individul are revelația că viața continuă într un arpegiu mai înalt, când deși își abandonează trupul deteriorat și/sau ponosit, supraviețuiește totuși în plenitudinea realității sale subtile. Mai apoi, orice persoană care a avut șansa unui NDE înțelege că singurele solemnități perene ale vieții sunt iubirea și cunoașterea. Cât privește perspectiva epistemică, putem rezuma că NDE-ul constituie dovada cea mai fezabilă cu privire la ideea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
multe locuri, pentru că această emancipare de "realitate" e esențială pentru metoda sa. Iată un fragment din 1969, din Arheologia cunoașterii: Într-un cuvânt, vreau să mă lipsesc de "lucruri". Să le "de-prezentific". Să le conjur bogata, greaua și imediata lor plenitudine [...] Să substitui tezaurului enigmatic al "lucrurilor" de dinainte de discurs, formarea regulată de obiecte ce nu prind contur decât în acesta". Și poate încă mai clar: "Să fac o istorie a obiectelor discursive care să nu le îngroape în adâncimea comună
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]