1,442 matches
-
trăi decât cu închipuirea. ...Și asta poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA SOCIETĂȚII Evenimentele mondene sunt cele mai bune momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându-și “personajele” să se reliefeze în toată plenitudinea firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Gheorghe Gherghe. „Schitul este făcut dintru început de Apostol Talpeș, Vornic de poartă și de Ioan și Simion Popeștii, postel- nici, cam pe la 1666.” Dar nu trece decât un an și personalitatea învățătorului Marin Rotaru ni se dezvăluie în toată plenitudinea ei: MARIN ROTARU * 13 noiembrie 1946 - S-a născut în comuna Dumbrăveni, jud. Constanța. În Institutul * 1975 - A înființat Muzeul de Arheologie și Etnografie „Valea Elanuluiʺ în satul Giurcani, com. Găgești, jud. Vaslui. * 1976 - Devine membru al Cenaclului plastic „N. N
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au pășit peste prag și Despina, cu glas oficial, a declarat: ― Tati. Iat-o pe doamna Lia, “Mami”, cum Îi spun intimii. A venit să te vadă și să te Întrebe de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai potolit setea cu un pahar de apă răcoritoare. Despre cărțile scriitorului nonagenar Al. Mânăstireanu este greu să scrii, pentru că oricât de cuprinzător și de sintetic ai fi, nu reușești să concentrezi, în spațiul restrâns al unei pagini de revistă, plenitudinea unei vieți ce se întinde pe aproape un veac, trăită efervescent și arzător. Volumul al III-lea al călătoriei asemenea precedentelor pe care de fapt le continuă, se înscrie în general în genul de literatură memorialistică, în care se îmbină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nemijlocită. Senzația cea mai reală este că el se află În acele gesturi, În acele cuvinte pe care le-a probat atunci, chiar dacă acestea nu mai pot fi reactualizate; de aceea, le reține, le izolează și le transportă În toată plenitudinea lor inițială, le recompune În timpul interior, În totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate gesturile, că ea știe că există și că e frumoasă chiar atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și gustă din albul zăpezii. O simțeam Întreagă În acel sentiment de plenitudine și trăiam și eu parcă mai intens, măsurând adică propria-mi trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul (câinele nostru) se juca să prindă fulgii de zăpadă cu ghearele, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nude, acel impact prim cu existența trăită Înainte de a fi scrisă; cât timp am fost pur, nu simțeam intermedierea cuvintelor Între existență și mine, mă exprimam cu dificultate, dar reușeam să am conștiința Împăcată; nu mă Îndoiam nici o clipă de plenitudinea trăirii, niciodată nu am fost zguduit de bănuiala unei incongruențe Între expresia (nu exclusiv verbală) și faptele mele. Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci, nu-i așa, pentru un novice, realul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căsătoriei imperiale să dăinuie veșnic!“. Orașul Interzis își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea caisei brodat cu flori de lotus. Coloanele și grinzile sunt decorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stări de lucruri se impunea. Ea era chiar în interesul Rusiei. În timp de război era nevoie ca transporturile să se facă fără întârziere, echipamentul să-și conserve posibilitățile de utilizare, iar oamenii să ajungă la teatrul de operațiuni în plenitudinea forțelor lor. După încetarea războiului, rămânerea trupelor ruse în Principatele române și Silistra cerea îmbunătățirea comunicațiilor între aceste regiuni și Rusia. Interesele politice ale rușilor au țintit să dovedească Europei și, în primul rând, românilor, că administrația rusă nu se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate în abordarea faptelor”) și spre un dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei linii de conduită sugerată de circumstanțe, acționând „ca și cum tratatul în chestiune nu există”. Simulând surprinderea și invocând doar aparențele, Nesselrode a răspuns că actul are un caracter pur defensiv, că a fost încheiat între două țări independente uzând de plenitudinea drepturilor lor, că declarația de non-valoare a tratatului vine în contradicție deschisă cu toate declarațiile Franței emise în ultimile complicații ale Orientului, de vreme ce tratatul este destinat să conserve Imperiul otoman. Este de observat că unii istorici sovietici se situează pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
utilizat în afara acestui mediu); (2) cu alte texte; (3) cu cunoștințele pe care le avem despre lucruri (ex.: nume din mitologie). Aceste relații sunt permanente și generează funcții permanente actualizate doar în mesajul poetic. Concluzia este că limbajul poetic reprezintă „plenitudinea funcțională a limbajului”, fiind superior celorlalte tipuri de limbaje, private de funcțiile de evocare. Eugen Coșeriu contrazice astfel teoria conform căreia limbajul poetic ar reprezenta o deviere stilistică. în timp ce Jakobson acorda o atenție deosebită „figurilor de sunet” având la bază
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
implicit, efectul său secundar, trimițând la sensul său primordial, acela al cuvântului de viață. Prin păzirea cuvântului lui Dumnezeu se creează posibilitatea ca acest cuvânt "să sălășluiască și să petreacă în noi". Această nuanță, în limbajul teologic arhaic, dă măsura plenitudinii energiei creatoare divine. Astfel, cuvântul devine cuminecător pentru om, în măsura în care "se împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și indefinisabilă a frumosului pe care se fundează estetica Ortodoxiei se subsumează acestor ipostaze specifice: frumosul divin, frumusețea lumii (în care autorul discută viziunea pancosmică și pancalică ce pot fi decelate în tradiția populară românească), frumosul uman ce poate atinge plenitudinea sa în ipostaza sfântului, precum și frumosul artistic. Primul volum al tratatului intitulat Teologie și estetică discută toate aceste ample și spinoase probleme, reușind, ca pe fondul argumentării patristice a raportului dintre spiritual și artistic, să abordeze și câteva aspecte esențiale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
motive deosebește între funcțiunile predicatoare, sacramentale și cele jurisdicționale ale Î. P. S. Patriarh. Funcțiuni predicatoare și sacramentale ale Patriarhului nu există. Nici măcar asta nu se știe? Ierarhia predicatoare și sacramentală se termină în Biserica noastră Ortodoxă la episcop care reprezintă plenitudinea harurilor. Depunând, deci, efectiv funcțiunile jurisdicționale, Î. P. S. Miron Cristea a depus și calitatea de patriarh. Deci: sau e patriarh, și atunci nu a depus (decât prin delegație) funcțiunile jurisdicționale (ceea ce înseamnă că încălcarea puterilor neîngăduită de constituție persistă); sau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
realizează combinații superficiale, spontane, cu numeroase elemente fantastice, inadecvate. 2. Stadiul al doilea - specific claselor III-IV, apariția căruia este determinată de contactul sistematic cu procesele de învățare care ordonează și sistematizează procesele imaginative. Se disting acum imaginile prin mai multă plenitudine, coerență și dinamism. Imaginația reproductivă este mult solicitată, devenind mai complexă, mai bogată, așa după cum o demonstrează produsele activității elevilor. Imaginația creatoare se dezvoltă și ea, creația artistică manifestându-se mai ales în domenii ca muzica, educația plastică, educația tehnologică
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
În mod obișnuit comentariile la texte necitite: Nu mă voi ocupa de filozofia lui. Nu e momentul să Începem o examinare care cere să fie aprofundată și nu poate fi astfel decât la lumina unor zile mai senine și În plenitudinea exercițiului gândirii. Ne putem teme că, În cazul lui Valéry, refuzul de se ocupa de filozofia lui Bergson nu e o afirmație formală, ci trebuie luat ad litteram. Iar continuarea textului nu ne liniștește În privința cunoștințelor pe care Valéry le-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
producerii de efecte artistice și estetice. Într-o completare inedită a acestei definiții, limbajul poetic s-ar caracteriza, astfel, "prin capacitatea sa de a evoca imagini. El nu formulează păreri, nici nu rezolvă probleme, ci evocă o lume într-o plenitudine obiectuală. Deoarece nu se referă, ca orice alt limbaj, la o obiectualitate existentă în afara limbii, ci mai degraba abia o creează el însuși, va folosi toate mijloacele lingvistice care îi pot fi de folos în acest scop"13. Mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea poeziei: "Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge"". Analiza poeziei feminine este subtilă, ea urmărește în paralel cu analiza textului un portret psihologic; în cazul Ninei Cassian aproape că realizează o fișă psihanalitică, incursiunea în psihia creatorului presupune o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor de viață și moarte, alături de câmpiile mănoase, de podgoriile aplecate de strugurii roșii, stau sub "marile înțelesuri". Un sentiment al plenitudinii, visul reîntoarcerilor, contemplația într-o clipă de răgaz, comuniunea cu sufletul materiei, al liniștii, al sensibilității, pe care nu reușește să ne-o transmită, rămân în afara emoției estetice. Poetul parcă ne-ar citi un tablou deschis ca sens la prima
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste o să treacă... Pe aprinsul nostru chilim/ Se lasă o lumină săraca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ornamental,/ abur de aur, fastuos apel,/ netemător de unda nomadă." Poeta este încă departe de iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge". Piese reprezentative: I. "Roman..." o posibilă "biografie a iubirii". Imaginea mării ca peisaj al iubirii, lupta cu sentimentele ca un înot adânc pe țărmurile erotice se realizează în contraste de culori și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă Întâlnirea și absorbția sa În planul divinului. Experiența extatică este o chestiune de conștiință. În cursul acesteia, contactul cu realitatea fizică externă se anulează, iar individul trăiește o stare stranie de transportare În planul interior al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te surprinzi Îndată spunând: da, este adevărat. Zidind lumea, Dumnezeu la sfârșitul fiecărei zile de creație a zis: Da, e adevărat, e bine. Nu este... nu e Înduioșare, ci numai așa, bucurie. Nici să ierți ceva, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]