2,329 matches
-
zile numai. Moșica îi întorsese laptele și îi cumpărare o mătură nouă ca să ție curat. Cum din cele două odăițe pe care le avea, una era liberă, duduia Mari găzduise un timp pe Lică la ea. îl scăpase, astfel de plictiseli cu altă gazdă a Iui, care începuse să fie sâcâitoare și să vorbească de divorț si de căsătorie. Duduia Mari era frumușică și delicată la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era primit cu nepăsare. Chiar Lică îl saluta cu neglijență. Nici erîșmaru!, nici nevasta, nici domnișoara crâșmarului nu ar fi stat de vorbă cu un astfel de pitpalac. Așadar, nici amor, nici afaceri de furaj, nici onoruri. Când avea vreo plictiseală cu armata, Lică se gândea mai lesne la civilitate. De ar fi fost vorba să nu mai poarte vreodată tunică, i-ar fi plăcut mult cravatele roșii. După ce plecase de la duduia Mari, Lică se întorsese la gazda veche, ce se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trimitea să o cheme, spunând că se simte rău. Alerga alarmată spre marea lui mulțumire că a putut să o sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Călător... prin vâltoarea vremii”. Ideea îmi surâde, dar nu s-a putut materializa în fapt. La TV recepționez discursul bilanț al președintelui Băsescu în fața parlamentului... Multe fotolii goale, mulți absenți... deși se află în sală, unii strâmbă din nas a plictiseală... aproape adormiți, alții părăsesc sala. Bun discursul... bun bilanț... Ce bine ar fi dacă președintele jucător ar fi mai responsabil ca persoană, amintindu-și că, în orice situație, chiar particulară, el este Președintele, că reprezintă Instituția... ca atare. Încă nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o luau norii și de înălțimea la care pluteau. N-aș jura că auzisem de inventarea radioului sau de existența luminii electrice, în schimb, înțeleg, poate, mai bine decât alții că mitul "bunului sălbatic" nu e un moft născut din plictiseala de civilizație. 24. Plecam de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că s-a săturat de atâta praf și de atâta plictiseală, dar...". Nu urmă, însă, nimic după "dar". Îl asigura doar că Nelly nu i-ar simți lipsa. "Ea le are pe prietenele ei. Și ar scăpa de tot ce aude pe seama mea". Îl îmbie pe Julius să mai bea, comandă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și azi un "nomad". Ideea că sunt un intelectual venit de la țară nu mă mai satisface. E prea generală. Făgărașul, unde am absolvit ultima clasă de liceu, mi-a dat, pe lângă unele bucurii, nu tocmai conforme cu regulamentul școlar, măsura plictiselii într-un oraș de provincie unde nu cunoști pe nimeni; mă învîrteam pe Corso ore întregi, după-amiaza, ca să-mi umplu cu ceva timpul. Nici de mahala nu m-am legat prea mult, deși nimerisem în cea mai pitorească, poate, mahala
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și mai multe de la domnișoara Julia și că s-ar putea să te primească la școală cu un an mai devreme, așa că n-o să mai fie nevoie să mergi la Kindergarten. Ar fi grozav, fiindcă la Kindergarten e o mare plictiseală. Eu cred că e pentru sugari. Mă simt tare obosită. Scrisoarea ta e drăguță. Te iubesc mult, Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
citea cronicile cuvînt cu cuvînt, dar numai În săptămînile dinaintea sărbătorilor și În timpul spectacolelor; populația Limei voia să fie bine informată ca să poată discuta cu pasiune și competență toată luna octombrie și o bună parte din noiembrie, pe urmă ce plictiseală!, trebuia să aștepți pînă la anul viitor. Dar nu era și cazul celor care participau la dejun, aici toată lumea se pricepea cu adevărat la corride, ba unii chiar aveau biblioteci complete de tauromahie, În care cărțile erau legate În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are rost să mai umblăm împreună, că s-a terminat totul. Ne-am așezat pe o bancă, privind amândoi în fața noas tră. Deodată s-a sculat și a plecat. Am reluat legătura după vreo două săptămâni. Am făcut-o din plictiseală. I-am telefonat insistent și a durat mult până s-o fac să se vadă iar cu mine, dar curând era fericită din nou. Tre cuse peste toate. După o partidă de tenis, am dus-o în camera mea și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că oamenii se uită la mine ca la un străin, iar engleza mea literară nu semăna câtuși de puțin cu cea pe care o vorbeau ei. Curând, am pornit-o hai- hui prin oraș, fără alt tovarăș, decât propria-mi plictiseală. Pentru prima dată în viața am început să studiez cu atenție natura și să regret faptul că nu cunoșteam deloc limbajul. Vedeam altfel casele, pietrele, străzile, păsările, florile, iar mersul pe jos, înotul, traficul intens mă făcea să mă simt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în vreo țară, eram imediat "reperat" din cauza telefonului mobil la care nu puteam nicidecum renunța din cauza Internetului și a Bursei. Așteptam mereu. Eram într-o permanentă așteptare.Toate zilele erau însă la fel de pustii și goale...Încercam să-mi alung plictiseala. Aveam senzația că viziunea mea asupra vieții aparține secolului următor. Dar, într-o seară, o fată mi-a zambit într-un bar-expres. Părea a fi italiancă și se uita insistent la mine de parcă mi-ar fi spus: dacă vrei să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și procesele emoționale. Singura disertație utilă pentru el analiza neurochimia trăsăturii care diferenția într-adevăr oamenii de alte ființe: plictiseala. Urmă o cină de grup insuportabilă, în timpul căreia vecinii lui de masă - trei cercetători americani pe care-i cunoștea după reputație - îl tatonară în legătură cu recenziile defavorabile. Să fie doar un accident statistic sau o schimbare mai semnificativă a gustului popular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de vară, chiar aici, peste Sound, un chirurg ignorant și mult prea zelos, încercând să-l vindece de epilepsia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțeam de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
frunte și, În timp ce Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer de rutină, plictiseală, poate chiar istovire, ca și cum participase de prea multe ori la momente asemănătoare, ca să mai simtă vreo emoție. CÎnd se apropie de polițiști, aceștia Îi făcură loc. Fără să le vorbească, doctorul Înaintă spre cel de pe bancă, Îi descheie cămașa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
descopere apariția unei expresii de groază sau părere de rău care avea să pună pecetea finală a convingerii pe propriile lor păreri. Dar nu văzură nimic pe chipul doctorului decît interes, atenție profesională și o expresie asemănătoare cu oboseala și plictiseala. CÎnd Își termină treaba cu stetoscopul, se ridică, Își scoase aparatul din urechi, ridică indiferent, pe jumătate, pleoapele mortului, pentru o clipă. Ochii mortului licăriră cu o privire albăstruie Îngrozitoare. Doctorul se Întoarse și schimbă cîteva cuvinte cu polițiștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fetițe/ sărutări pe alunițe"). Vai, vai, frică mi-e că rugămintea nu mi se va împlini, că nu-mi va fi ascultată! Deocamdată, mă rog destinului, proniei, cui o fi să mă asculte, să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce face stânga. Lipsa îndoielilor în propriile afirmații, exclusivismul credințelor tari, tirada înfierbântată în locul judecății raționale escaladează drumul spre infern care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul că dincolo de frumoasele straie sacerdotale și minunatele ctitorii bisericești așteaptă la colț metanoia. Mărturisirea păcatului și publicarea dosarelor colaborării cu Nefârtatele de prin arhivele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și dă drumul la expresii colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel mult, un căscat de plictiseală. Din cauza căldurii se petrec îmbrânceli istorice între UDMR și PRM. În vreme ce ambulanțele culeg victimele prăbușite pe asfaltul fierbinte, politicienii din PNL, PSD, PC și PRM pun de-o trădare a parteneriatelor strategice ale președintelui Traian Băsescu cu SUA și Anglia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înapoiez la ghișeul de informații. La ghișeul de informații mi s-a zis să aștept alături de ceilalți. Oamenii care așteptau erau de toate vîrstele, prost îmbrăcați și îcu excepția cîtorva copii care se jucau printre bănci) arătau cu toții amorțiți de plictiseală. Uneori se auzea cîte o voce strigînd: „Will Jones“ - sau vreun alt nume - „Du-te la ghereta patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mi-a răspuns. E al naibii de scandalos. M-a privit lung o clipă, apoi m-a întrebat cu amabilitate dacă eram nou-venit. Am spus că da. — O să te obișnuiești. E un procedeu deliberat. Cred că dacă ne supun unui purgatoriu de plictiseală de cîte ori cerem bani, o să venim mai rar. Și, Dumnezeule, chiar nu se înșeală! Am trei țînci de hrănit, unul aproape sugar, și muncesc să-i întrețin. Adică, atunci cînd am de lucru. Dar nimeni nu plătește așa cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl apucă plictiseala și se duse spre gard. Era sigur că plecau în vacanță, și vacanțele înseamnau marea. De la marginea terenului de joacă înalt, se uită la canal și la clădirile din Blackhill, apoi spre dealurile care se adînceau la mijloc. Cînd privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să mă aștept, în afară de oroare și plictiseală. Și Lanark simțea aceleași lucruri. — Nu-i decît o zonă pe care trebuie s-o traversăm. Mîine sau poimîine vom fi în Unthank. Sper. Cel puțin acolo avem prieteni. — Ce prieteni? — Prietenii noștri de la Elite. Sper să ne facem prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plângi și acum, ca șoferul ăla care m-a plimbat o zi întreagă pe gratis și mi-a arătat, plângând, toate instituțiile culturale din București, inclusiv Casa școalelor...“. „O fi fost beat“, a spus liniștit domnul Sima pe când eu așteptam plictiseala adâncă, vidul și neîncrederea care urmează după o solicitare prea puternică. Încet, încet, vuietul depărtat al orașului s a stins, topit parcă de zăpușeala zilei (mă gândeam la Zenobia ca la martorul și arbitrul existenței mele), m-aș fi așezat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]