2,024 matches
-
că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta!" Agasat, motanul dădea din coada groasă atingând vestonul lui Ioniță Dragu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încercat să-i avertizeze telefonic, dar a găsit o-cu-pat și atunci a recurs la acest procedeu. Mai simplu, le-a strecurat un bilet sub ușă." Bătrâna se aplecă discret ca și cum ar fi deranjat-o ceva la picior și trase din poșetă un carnețel și un pix minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privea în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de ciudată azi Florence, orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împinse ușurel înainte: "Lasă-i să-și imagineze că sîntem înăuntru. Îmi pun gâtul că nu trec zece minute și casa va fi înconjurată". Stropi mărunți udau obrajii palizi ai Melaniei Lupu. Își aduse brusc aminte de ceva și ridică poșeta. ― Bagă capul înăuntru, Mirciulică, vrei să răcești iar? * Mașina se angajă pe o stradă largă cu două șiruri de castani. În spatele lor strălucea câte un acoperiș ud, în curți arbuștii înfășurați în ziare și plastic ca niște momâi așteptau zilele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu care se consumă etapă de etapă. O singură abatere deocamdată de la un calcul exact: reacția pilotului. Dar chiar dacă a mizat sută la sută pe discreția lui ― înțeleg aici șantajul de sentimente ― pariez pe ce vrei că are pregătite în poșetă cel puțin trei soluții pentru o situație neprevăzută. Melania Lupu nu cunoaște termenul "imposibil", nu poate fi luată prin surprindere! Azimioară zâmbi blajin. ― Cred că bătrâna ne-a cam speriat. În fond, rândul trecut am punctat noi. Faptul că a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne-am gândi, n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate-n
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun, Mirciulică! Din spate, Azimioară vedea profilul maiorului. Tâmpla căruntă, nasul subțire, încovoiat și cu pielea mult întinsă pe os, ridul adânc care se oprea în colțul gurii. Bărbia puternică dispăruse în fular... Vorbi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce să facă ori unde să-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dispreț. Afirmațiile individului nu contau. Se uita intens la Melania Lupu. Aceasta zîmbi: ― Vai, domnule Popa, de unde să știm noi unde a plecat? S-a dus și gata! Dimineața s-a îmbrăcat ― vom avea desigur grijă să-i ascundem paltonul, poșeta și șoșonii ― și a ieșit pe ușă. Ne-am închipuit cu toții că s-a dus la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu a plecat. Locuința e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul poșetei. ― Vă rog să mă urmați. CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori oglinda cu o sărutare. ― Am încredere. Știu că mă pot bizui pe tine. Niciodată, dar absolut ni-cio-da-tă, nu m-ai dezamăgit. Hai, fetițo! Curaj! Trecu în dormitor și scoase din șifonier o poșetă încăpătoare, aproape un sac de voiaj. ― În primul rând să nu atragi atenția. Vei lua doar câteva lucruri, strictul necesar. O bluză, o jachetă, cămașa de noapte și firește, peria de dinți. Le băgă în geantă și trecu în fața toaletei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica avea rezerve și chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe birou, te vei mulțumi cu ce ai. Nu te-ai înjosit niciodată în felul acesta... Mai băgă în poșetă o cutie de rahat și o pungă de fondante. ― Acum va trebui să te schimbi, draga mea. Pleci într-o călătorie care nu știi cât va dura. Bluza gri de mătase este tot ce poate fi mai indicat... Elegantă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mira nimic... Melania Lupu rămase câteva minute scrutând atentă strada. Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tot în lume: trântori care au avut noroc de un cumnat sau de un văr care le-a găsit un loc unde să stea pe banii statului. —Domnul al-Shafi e pregătit. Vă rog, vă rog, intrați. Maggie își luă mica poșetă neagră, din piele și urmă ghidul în altă cameră, mai mică. Mobilată mai modest, avea aerul că aici se lucra într-adevăr. Pe una din canapele și pe mai multe scaune, stăteau adjuncți și funcționari oficiali. Pe perete, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu se mai întâmplase de mai bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al treilea erau de toată rușinea; vânduseră marfa cea mai bună și așteptau alta. Nu era nevoie să insiste asupra locului din care veneau aceste transporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
capete de oaie pe taraba unui măcelar și își feri privirea doar ca să dea cu ochii de bălțile de sânge de animal de pe jos. A, am ajuns repede. Doar un minut mai e. Deodată intrară din nou în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost gust. Maggie se simți ușurată că scăpase de carne și că erau din nou oameni în jur. S-au oprit la un magazin de bijuterii. —Aici. Te rog. Ăsta e magazin lui Afif Aweida. Intră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Foarte bine. Să păstrăm liniște. Ia uite, buzele lui Como au devenit roșii. Susan și Sandra nu au văzut niciodată în tine imaginea a ceea ce ar trebui să fie un tată. — Ultima dată când a fost Sandra acasă, deschizându-și poșeta ca să-și scoată țigările, i-a căzut pe dușumea, chiar la picioarele mele, un pachet cu prezervative. — Exact asta încerc să-ți spun. N-ai fost niciodată un model pentru fiicele tale. Din cauza aceasta habar n-au ce vor. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rețin interesul studenților. Ca să dăm lucrurile pe față, studentului obișnuit puțin îi pasă de Britania celtică. De fapt, nici mie. De aceea simt totdeauna că există o legătură specială între mine și clasele mele. — Știu. Întinzându-se să-și ia poșeta, fata se frecă grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pervertit tineretul. Te condamn să fii spânzurat de testiculele tale subdezvoltate și lăsat să mori. ZORRO Fata mai citi o dată mesajul scris cu creion roșu și, profitând de faptul că Talc tot mai răscolea hârtiile de deasupra bibliotecii, își deschise poșeta, băgă avionul înăuntru și o închise cu un țăcănit. Zece Gus Levy era băiat de treabă. Era și un bun camarad. Avea prieteni în toată țara printre fondatori și antrenori, instructori și manageri. La orice arenă, stadion sau pistă, Gus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
până când niște bani cinstiți îmi vor plăti libertatea. — Ridică-te din pat! urlă doamna Reilly. Trase de pijama, dar trupul se afundase în saltea ca un meteorit. Ridică-te până nu-ți mut din loc fălcile alea grase. Când văzu poșeta mamei sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adevăr dictatorial cu fiul ei. — Păi i-am spus adevărul, se apără Ignatius. Dă’ să văd scrisoarea, domnu’ Levy. — Nu i-o arăta ei! Citește groaznic de prost. Va rămâne confuză zile întregi. Doamna Reilly îl lovi pe Ignatius cu poșeta în cap. Nu mai da! Nu-l mai bate, spuse domnul Levy. Capul nebunului era deja bandajat. În afara ringului de box, violența îi făcea rău domnului Levy. Nebunul acesta de Reilly îți provoca într-adevăr milă. Mama lui ieșea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea? tună Ignatius. Nu petrecem noaptea nicăieri. Trebuie să mergem tot înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
test! Să fie clar! Nu! — În cazul acesta, spuse Sindler, ridicând ușor din umeri, nu avem altă alegere decât să mergem la judecător ... — Du-te dracului! Și el la fel! Duceți-vă dracului cu toții! Nici un test! Se ridică, își luă poșeta și ieși furtunos din cameră, trântind ușa în spatele ei. Urmă un moment de tăcere. — Să se consemneze că martora a părăsit camera la ora 3:45 p.m., prin aceasta depoziția încheindu-se, zise Sindler. Începu să își pună hârtiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ta ți-a luat mașina? — Păi, da ... Știi sigur asta? Nu, spuse Diehl, încruntându-se. Dar am presupus ... — Pentru că așa a început totul și la Radial Genomics. Furturi minore de bunuri fizice. Mașina unui asistent de laborator, din parcare, o poșetă din sala de mese a companiei. Un card de identitate din baie. Nimeni n-a dat prea multă atenție. Deși, când s-au gândit, după aceea, și-au dat seama că cineva încerca slăbiciunile sistemului. Au înțeles asta, după furtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]