7,468 matches
-
pornire, nu ne putem da seama cît de conștientizat. Nu confesiunea ca atare constituie materia aventurii d-sale lirice, ci o strategie complexă a disimulării ce alcătuiește contraponderea unei crize de identitate al cărei rezultat este crearea de lumi compensatorii. Poeta artifex, Emil Brumaru se leapădă de eul său cu grație. Propune în locul figurii acestuia miraje cu un acut efect estetic, cuceritoare jonglerii la fiecare "număr" al spectacolului, dar contradictorii în ansamblul lor. Evitînd propria-i ființă ca zonă coerent emoțională
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
ea va veni, poetul așteaptă / pe o stradă care se prăbușește; / copacul a devenit obiect de tortură. / Mugurii sunt buze rănite care rostesc / în zadar un fel de zăpadă. Pînă ce ea vine" (XXVII) ". „Iubesc orașul cu străzi lichide", mărturisește poeta. Dar nu avem a face cu un cult al apei, des invocate, ca primordialitate, ca factor al nașterii și regenerării, ci, în contul acesteia, cu o textură cerebrală de sensuri-imagini: „Mă lupt cu valurile și cu memoria lor" (I). Sau
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
de buzele mele" (II). Ori evocă, precum Rimbaud, acea tulburătoare floare acvatică ce a fost Ofelia, „care țărm nu găsește". E o ritualizare livrescă a apei, posibilă formă mascată a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii se produce continuu pe calea acestei reificări la care autoarea supune existențialul (o exorcizare laică). Ferindu-se de
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește că „fiecare lucru e legat / de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind „valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi necunoscute", Monica Patriche se livrează lucrurilor revizuite de imaginar precum unui spațiu securizant: „Nici un
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
tot o soră poloneză, te invită la sanctificarea unui compatriot. Te duci, te simți în familie. Parcă ți-ar fi rudă, deși nu ți-e Tadeusz Rostworowski, iezuitul din Iași, eseist, traducător sau, ce exemplu de simplitate generoasă, Wiszlawa Szymborska, poeta cu Nobelul, ori poetul Tadeusz Rozewicz, admirabil tradus de polonistul Nicolae Mareș, cel care a scris cu pricepere și a tradus poemele lui Ioan Paul al II-lea, sau lucidul Czeslaw Milosz, de la care ai priceput tactică unui ,,ketman'', cum
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
Gheorghe Grigurcu Nu o dată poezia Letiției Ilea a fost pusă sub semnul golului, al vidului. Precum o barieră nec plus ultra, acesta e mărturisit de poetă, deși cu un alibi senzual („miros de deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
mediu al concretului testat printr-o diversitate de umori, cîteodată părelnic atins de criză, Letiția Ilea modelează dintr-însul, precum dintr-o pastă moale, figuri fantaste. Intervine o fantezie a intelectului care desensibilizează pe alocuri epiderma (ipostaza empirică) a poeziei. Poeta se transpune experimental într-o postură geologică, nu fără o analogie cu rezistența oarbă a regnului vegetal: „pămîntul s-a despicat în urma ta / astupînd sunete și chipuri (...) îți tîrăști picioarele / trupul tău adăpostește / rănile multor anotimpuri / te încăpățînezi / ca iedera
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul / dar în dimineața asta / cineva a cosit pentru mine iarba / și a așezat lucrurile
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
închina ritualic. Nu e o evaziune, ci o regăsire sublimată: „ea stătea bine așezată / bine înfiptă în viața ei / ca un felinar într-un oraș în plin război / după ce pretutindeni/ a sunat stingerea" (hăul și pustia). Letiția Ilea e o poetă robustă, care se visează pe sine nu așa cum ar putea fi, ci așa cum este. Letiția Ilea, Blues pentru cai verzi, Ed.Cartea Românească, 2010, 88 pag.
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
mă gândesc, și atracția constantă către un anume umor intimist, sesizabilă în întregul volum. În orice caz, chiar și atunci când în versuri se insinuează aburii unei crize dizolvante, despre neoexpresionism tot nu poate fi vorba. La Steliana Grama (19742006), o poetă cu un destin tragic care merită redescoperită, diferența aceasta e cât se poate de concludentă: „În iarna în care caloriferele vor fi calde,/ te voi chema în igluul meu cu trei etaje/ să îmbrăcăm cu inimi de catifea neagră/ bradul
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
de mult încât, dacă nimeni nu s-a grăbit s-o imortalizeze deja, există riscul de a nici nu mai putea fi". Arta poetică, mă simt dator să-l previn pe autor, nu înseamnă ce crede el. „Introducerea poeților și poetelor în antologia de față nu ține de o cronologie mai directă, ci mai mult de stil și direcții", scrie el sigur pe sine, uitând să explice ce va să zică o „cronologie mai directă". Câteva rânduri mai jos, descrierea devine curat urmuziană
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca în Urmuz) „s-a confruntat valoric mai mult cu nume din Franța, fiind pentru prima oară alăturată, neavând nimic în comun (decât violența, la ea interiorizată și hipnotică) unor poete ca Ruxandra Novac, Domnica Drumea, sau Miruna Vlada." Adevărul e că, într-adevăr, între lirismul prolix al Lindei Maria Baros și, totuși, claritatea sentimentală a celor trei tinere autoare, nu e nimic comun. De ce-ar fi meritorie premiera acestei
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
un poem despre poetul dispărut. Asta a făcut ca eu să fiu printre primii traducători ai lui Kjell Espmark în reviste ca 22, Apostrof și într-un număr al revistei Secolul 20, număr dedicat Suediei și realizat de mine împreună cu poeta și prietena Ioana Ieronim și prin grația domnului Dan Hăulică. Ideea și mijloacele realizării au aparținut excelentului ambasador al Suediei, Ragnar Angeby, și asistentei Marina Sandu, care lucra atunci la Ambasada Suediei. Eu le datorez întoarcerea mea în țară după
Unica necesitate by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6444_a_7769]
-
toți la România literară, în Ana Ipătescu, apoi la Casa Scânteii, mutați vrând-nevrând. Eu și Horea împărțim aceeași încăpere, frățește, cu birourile față în față. Eu având de-a face cu criticii, cu autorii de recenziii. Horea cu poeții, cu poetele. Amândoi cu nemulțumiții de cum s-a scris despre ei. Mă întâlnesc cu Horea din când în când în stația de autobuz de la Gemeni, unde ne îmbarcăm pentru Piața Romană. Vorbim de una, de alta, de orice, dar nu și despre
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
spiritul textului, dar să și respecte scrupulos prozodia marilor poeți. Prima sa carte a fost o traducere din Petöfi (Apostolul și alte poezii). Ca și la Coșbuc, vocația pasională pentru traduceri i-a condiționat însuși regimul creației: Iosif rămîne un poeta faber; poezia a însemnat la el exercițiu zilnic, autoperfecționare continuă, digitație pe modele tot mai dificile pentru stăpînirea la perfecție a artei versificației. Între tehnică și inspirație, Iosif a privilegiat hotărît tehnica. Cantitatea de versuri scrise, originale și traduceri, în
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
2009 a urmat volumul Namens de ander („În numele celuilalt”). În prezent, scriitoarea deține o rubrică săptămînală de opinie în revista „Groene Amsterdammer”, scrie povestiri radiofonice pentru emisiunea De Avonden („Serile”) difuzată de postul VPRO, iar anul acesta a fost numită poeta oficială a orașului Rotterdam. A primit numeroase premii pentru cele două volume publicate. La începutul anului 2012 îi va apărea cel de-al treilea volum de poezie, Celinspecties („Inspecția celulelor”), inspirat din experiența ei de lucru ca gardian. www.esternaomiperquin
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
roman, dar încet-încet am renunțat la acest plan și, cînd am început să scriu poezie, am descoperit că mă descurc mai bine pe suprafața aparent redusă a unui poem. Ai avut un parcurs destul de neobișnuit, de la gardian în închisoare la poetă oficială a orașului Rotterdam. Da, n-am devenit scriitoare pe calea „clasică”, studiind Facultatea de Litere, pentru că inteligența mea nu se potrivea în acel sistem. Nu posed forma potrivită de inteligență pentru a lua parte la sistemul universitar. Nu m-
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
decît kitsch. Cum reușești să trăiești din scris? În afară de volumele pe care le-am publicat și din a căror vînzare n-aș putea trăi, citesc frecvent la festivaluri, scriu săptămînal povestiri radiofonice și am cîștigat cîteva premii. Iar acum sînt poeta oficială a orașului Rotterdam. Am avut dintotdeauna o relație duală cu acest oraș, iar relațiile duale mi se par ideale. M-a onorat invitația municipalității, deși nu pot să spun că iubesc Rotterdamul; mi se pare un oraș ciudat, dar
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
se par ideale. M-a onorat invitația municipalității, deși nu pot să spun că iubesc Rotterdamul; mi se pare un oraș ciudat, dar mă simt legată de el: acolo trăiesc, acolo s-a născut fiul meu. Ce înseamnă să fii poeta oficială a orașului Rotterdam? Trebuie să scriu în fiecare an șase poezii despre Rotterdam, care devin publice într-o formă sau în alta: sînt afișate în oraș, sînt citite la radio și la tv... Aș vrea să subliniez că există
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
publice într-o formă sau în alta: sînt afișate în oraș, sînt citite la radio și la tv... Aș vrea să subliniez că există diferențe între poezia pe care o scriu de obicei și cea pe care-o scriu în calitate de poetă a Rotterdamului. E un cu totul alt mijloc de comunicare. Unul dintre poeme e afișat, de pildă, sub un viaduct foarte urît, unde, fiind întuneric, vezi deseori tineri sărutîndu- se; nu e o zonă bună. Poemul meu e agățat de
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
ori cu articolele online ale acestui ziar rămas între puținele frecventabile de la noi): Florin Iaru: „Marți, 19 decembrie, eu și prietenul meu Călin Angelescu ne ducem la masă. O atmosferă mohorâtă, toată lumea știa ce e în Timișoara. Într- un colțișor, poeta Mariana Marin s-a ridicat furioasă și zice: «Să vă fie rușine! Nemernicilor! Lașilor!» Toată lumea a lăsat capul în jos. Am lăsat și noi capul în jos deși plănuisem să ieșim în stradă. Ce puteam să îi zicem: «Măi Mariana
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
fi demne de atenție. Ci numai că, discursiv, prelegerile explicite pe teme etice devin, imediat, susceptibile. Cu mai bine de un an în urmă, pe aceste considerente, comentam defavorabil un volum având-o ca protagonistă pe Ileana Mălăncioiu. O mare poetă, fără discuție. Dar care, în loc să vorbească despre poezie, absolut fascinant, prefera să dea, acolo, altora, indicații dezamăgitor de terne. Cum pentru performanță, în poezie, în proză, în critică literară, e nevoie de geniu (sau, cel puțin, de talent), nu văd
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
Duțescu. Horia Gârbea publică un fragment din traducerea sa „Hazlia poveste a Negustorului din Veneția” de Shakespeare. Doi scriitori craioveni sunt prezenți cu texte în alte genuri decât cele cu care ne-au obișnuit: criticul C.M.Popa semnează versuri, iar poeta Ioana Dinulescu publică un fragment de roman. Sub titlul „Personaje marginale în inima adevărurilor noastre celor mai sumbre”, Marc Chambost și Cornelia Ciolac, vechi colaboratori ai lunarului craiovean, realizează o trecere în revistă a princialelor filme prezentate în ediția 2011
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
a născut în Brooklyn, în 1974, și a crescut în Long Island. În 1992 este primită la Stanford University, unde obține o diplomă de excelență în literatura engleză și scrie poezie sub îndrumarea poetului Joseph Brodsky. În 1993 debutează ca poetă și până în 2002 scrie în primul rând versuri, numărându- se în acel an printre finaliștii la Yale Younger Poet’s Prize; tot atunci poemele ei ajung în paginile unor prestigioase publicații, precum „Paris Review”, „Ploughshares” și „Doubletake”. În 1996 primește
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
a mărturisit că ea are un altfel de crez, unul aproape păgân: crede în supremația naturii, se închină munților, mării... Citind acum cartea Gabrielei Gîrmacea, inspirat numită Conversația cu Nora Iuga am senzația că pătrund în alt chip în intimitatea poetei. E o carte ingenios decupată de autoare, doamna Gîrmacea având un mare merit: înainte de a începe discuțiile cu Nora, îi citește/ recitește întreaga creație și alege întrebări deștepte, provocând-o continuu pe autoarea care răspunde sincer, nesfiindu-se să facă
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]