8,144 matches
-
fu nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a mers, așa, tare la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat, am plâns când te-am ascultat. Ce s-ar fi bucurat și Costache să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mort? - Petrache a luat-o însă de tot razna și zice că Șarik vine să-l viziteze, că atunci când a murit băiatul lui Găină a urlat toată noaptea, că acum poate să vorbească și din când în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria asta de sperietoare pe care ți-o atîrni la brîu ca să-i Înfricoșezi pe sclavii tăi. Iguana Oberlus rîse cu poftă pentru prima oară În multă vreme, sau poate pentru prima oară În viață, căci cu adevărat nu-și amintea să fi fost vreodată atît de vesel și de satisfăcut. Lupul acela de mare trecut prin multe, Alfonso Pertiñas y Gabeiras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipă senzația că v-a reușit. Nu vă ascund că intenționat v-am oferit locul acela și numai acela." A început să rîdă încetișor, fără să-și descleșteze maxilarele, nimeni n-a văzut-o în Vladia pe K.F. rîzînd cu poftă, din toata inima. Nici n-ai putea spune ce fel de dinți are. Asta se datora, poate, faptului că avea un fel de frumusețe severă a chipului, foarte precisă și desigur K.F. s-a studiat în oglindă îndelung pînă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în stare, ci și că merită să o facă. Săritura asta îi poate duce sus, foarte sus, chiar mai sus decît ar spera ei că pot ajunge. "Mucoși, puțoi, cu mintea prea mare ca să o poată duce." I se făcu poftă să bea ceva. Basarab Cantacuzino se vîrîse, într-un colț, înconjurat de cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd pofta fiecăruia de a-și da cu părerea. Nu asta era treaba lor. Treaba lor era să vadă, să audă și să comunice. Altcineva era în drept să înțeleagă! Și-a mai pus un păhărel și după aceea a închis ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă rece, de cafea nu s-a atins. De cînd se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbunătățit. Culmea era că le lipsea ceva pentru că își bătuseră capul cum să facă din om o păpușă pe sfori și dintr-o păpușă pe sfori ceva care să semene cît mai mult a om. Amîndoi râseră gros și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi păsa de făgăduințe și jurăminte pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unele femei beau oțet. Așa de tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins o lumânare de măr și scorțișoară, cu urme de mușcătură în ceara albă. Oricine, spune. Spuneți-mi o poveste de să-mi pofta de mâncare pentru totdeauna... Directoarea Tăgadă își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai sfântă femeie de pe pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se aruncă pe pat și acesta abia se arcui sub apăsarea delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie, rând pe rând, hainele așezate pe umerașe. Tare ar fi avut poftă să se îmbrace cu una din rochiile de seară ale mătușii! Avea și ea lucruri frumoase. Mama nu făcea niciodată economie la bani când era vorba de îmbrăcăminte. Cele mai multe haine le cumpăra de la București unde, de două ori pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar lor mai nimic. Știi ce-am să fac la anu'? Am să intru peste el în casa Emei și-am să-l întreb de la obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar fi avut poftă să râdă dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei, undeva, cât mai aproape de Polul Nord. Ema era singura care scăpa de chin. Incapabilă să se îndoaie în vreun fel, se transforma în arbitrul competiției, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că se înalță spre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo unde e lumină!" Doi bărbați stăteau acum în încăperea mică, unul cu capul plecat, incapabil să-l ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o zi, acest om, al cărui nume, Karl, Îl aflase Între timp, a șovăit când așeza mâncarea pe măsuța pătrată. Mirosul iute al supei de legume a umplut camera și i-a făcut poftă. — Nu-mi mai spune domnule. Zi-mi tată! a spus Karl. Apoi a ieșit din cameră Încă și mai iute decât de obicei, parcă Înfricoșat de vorbele rostite. Caraghios, se gândise Adam. N-avea cum să-l socotească tată pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stare să suporte zgomotul, mulțimea, presiunile, corupția, astfel că Încetase să vrea să mai vadă amănuntele orașului; poate că din pricina asta Începuse să vadă totul În nuanțe de cenușiu. Posibilitatea asta o preocupa câteodată, când ciugulea fără pic de poftă o GUSTARE TIPICĂ DIN JAVA DE EST la restaurantul ele gant, Îmbrăcat tot În marmură neagră, al hotelului Java. Oare Margaret Bates se moleșise? Până la urmă a hotărât că orașul se schimbase, nu ea. Margaret Bates nu cedase odată cu Înaintarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acest trup. L-a privit pe Adam și a zâmbit. — E mult de-atunci. Eu m-am schimbat atât de mult. Toți ne-am schimbat. Sunt sigură că nici Karl nu mai arată ca În fotografia asta. A râs cu poftă. — De fapt, tata arată și acum ca În poza asta. Aproape ne schim bat. De parcă anii ar fi venit și s-ar fi dus fără să schimbe nimic. — Chiar așa? Am dat peste poza asta printre lucrurile lui. — Păstrează o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de becuri și a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi stâlpi. Un grup de fete și de băieți râdeau cu poftă și se hlizeau la Mercedesul care se oprise. Nu te uita la ei, Johan, i-a spus Farah. Să nu provoci pe careva! Johan a claxonat Îndelung, până când mulțimea s-a risipit și li s-a făcut loc. Un chinez
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]