2,793 matches
-
de al Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
loc. Sunteți de acord? Sigur că da. Și să vă las pe dumneavoastră să-l informați pe președinte? —Bineînțeles. Da. Toți cei din încăpere și secretarul de stat, care se afla la zece mii de kilometri depărtare, știau că acestea erau politețuri goale: Miller și președintele vorbeau de zece ori înainte de micul dejun oricare ar fi fost diferența de fus orar dintre ei. Dacă ar fi fost nevoie de vreo înștiințare, ar fi făcut-o el, probabil în câteva minute. Miller ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu-și putea da seama. Dar era recunoscătoare instinctelor lui Uri. Aveau nevoie de un Shapira cooperant, altfel ar fi făcut un drum degeaba. I-a spus mamei că a văzut ceva anume, începu Uri, care era o întruchipare a politeții și a datoriei filiale. Ceva care va schimba totul. Știi cumva care e lucrul ăsta? Shapira se întoarse spre Uri și își mai domoli glasul. — Am vorbit tot timpul cu tatăl tău în aceste ultime săptămâni. El și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
presupuse a fi dormitorul, făcându-i semn să-l urmeze. Acum se aflau toți trei înăuntrul acelei camere. Încă șoptind pe sunetul muzicii, Uri le prezentă pe cele două femei una celeilalte, ambele dând din cap jenate și afișând din politețe un zâmbet timid. Apoi se întoarse către Maggie și îi explică pe o voce chiar mai stinsă, în primul rând, că Orli era o fostă prietenă și, în al doilea rând, că Maggie trebuia să se dezbrace. Apoi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotel. Maggie și Uri își ținură capetele plecate până ajunseră în parcare, pentru a nu fi recunoscuți. Imediat ce ieșiră afară, pe aleea acoperită de la intrarea în hotel, Maggie își dădu seama că nici nu își exprimase condoleanțele față de Mustafa. Din politețe, îl întrebă câte ceva despre răposatul său tată, câți copii a lăsat în urmă, câți nepoți. Și încă mai muncea? — Da, răspunse el, povestindu-i despre săpăturile de la Beitin. Dar nu ăsta a fost visul vieții lui. Adevăratul lui vis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sauvignon din 1997 părea perfect, destul de scump, Însă În limitele buzunarului lui. După ce au comandat, au Încercat să afle cât de bune erau alegerile lor cercetând fața chelnerului care Îi servea, Însă tot ce puteau desluși era pagina albă a politeții profesionale. Au vorbit puțin, el despre cariera pe care voia să și-o construiască, ea despre copilăria pe care i-ar fi plăcut s-o distrugă; el despre planurile lui de viitor, ea despre urmele lăsate de trecut; el despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
piruete grațioase În acordurile imnului național. Aveam să fiu Katarina Witt a Turciei! În curând mă roteam pe gheață, căzând În fund iarăși și iarăși, Încercând să fac piruete! Sunetul patinelor zgâriind gheața mă face Încă să mă Înfior. Din politețe, Armanoush a reușit să se abțină să nu râdă, deși imaginiea Asyei făcând piruete Într-o competiție internațională i se părea irezistibilă. — Apoi a venit o vreme când se așteptau să devin alergătoare de cursă lungă. Dacă mă antrenam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu mă mai puteam concentra să pun semne de punctuație pe margini. Dacă tata ar fi scris un roman, n-aș fi reacționat atît de violent. N-aș fi gîndit altfel, dar măcar ar fi avut atunci cea mai elementară politețe: n-ar fi vorbit despre mine ca și cum aș fi fost la dispoziția lui. Ar fi inventat un personaj care mi-ar fi semănat, la care aș fi regăsit trăsături ale firii mele, dar care n-ar fi fost eu Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru noi amîndoi un an mai bun decît cel care se Încheie, ceea ce n-ar trebui să fie prea greu“. Să-mi scrie și el! Nu era mare lucru. Aș aștepta chiar și pînă la sfîrșitul lui ianuarie. Regulile de politețe Îngăduie să trimiți urări pînă pe data de 31. Oare chiar nu ghicise tot ce datora romanul meu ceasurilor petrecute În librăria lui, filmelor pe care le priviserăm așezați unul lîngă altul, discuțiilor noastre pe autostrăzile dintre Stuttgart și Salzburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucru, se întoarse țeapăn către Ulitin, îndepărtându-se în același timp de tânărul bărbat, luând o postură complicată și arogantă. ă Unde mergem astăzi, înălțimea voastră? întrebă Nikita, în timp ce apucă frâiele. Ulitin avu impresia că detectă un ton ironic în politețea țăranului. ă La Optina Pustin. ă Optina Pustin? Nikita repetă numele uimit. Lăsă din nou frâiele jos. ă Da. ă E cale lungă. ă știu. De aceea nu trebuie să mai zăbovim nicio clipă. ă S-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu părinții mei, pun pariu doi la unu că se vor întoarce la ideea că ei trebuie să meargă la Centru, și nu tatăl tău, Cu mine de față, probabil că nu vor vorbi despre asta, e o chestiune de politețe, de bun gust, Sper că da, sper că ai dreptate. N-a avut. Când Cipriano Algor, întorcându-se după ce dusese păpușile la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Țin la dumneata, Cipriano, știi că țin mult la dumneata. Zgarda alunecă pe jos, simțindu-se liber, Găsit se îndepărtă ca să adulmece o draperie, când curând își întoarse capul văzu că vizita luase o altă turnură, nu mai e simplă politețe îmbrățișarea, nici sărutările, nici respirația întretăiată, nici cuvintele care, deși dintr-un motiv foarte diferit, și ele încep, dar nu sunt duse până la capăt. Cipriano Algor și Isaura se ridicaseră, ea plângea de bucurie și de durere, el bâiguia, Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. Îmi dădeam seama de asta din felul cum mă așezau pe scaun, impunându-și să aibă răbdare, să-mi repete același lucru de mai multe ori fără să se enerveze, dar dincolo de politețea lor impusă, prevenitoare, simțeam că situația mea devenea din ce în ce mai problematică și că nu puteam spera să plec foarte curând de-acolo. Nu mai vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt nebun deloc, m-am înflăcărat eu. M-a chemat aici, vreau să știu în ce condiții trebuie să lucrez. Numai politețea mă împiedică deocamdată să mă duc din proprie inițiativă, dar află, scumpul meu Dinu, că nu sunt deloc dispus să aștept la nesfârșit. Nu neg, îmi place marea, îmi place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la timp ce ne trebuie; vrem mai mult decât putem să obținem și astfel ne pregătim singuri eșecurile. După închisoare am dorit să fiu liber în exces. Orice nu-mi convenea era prin definiție nedrept și deci intolerabil. Până și politețea am socotit-o adesea o celulă în care lumea vroia să mă vâre. „Să stea și ei la pușcărie, îmi ziceam, și pe urmă să-mi dea lecții de politețe”. Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convenea era prin definiție nedrept și deci intolerabil. Până și politețea am socotit-o adesea o celulă în care lumea vroia să mă vâre. „Să stea și ei la pușcărie, îmi ziceam, și pe urmă să-mi dea lecții de politețe”. Mi-am ridicat la rang de principiu dorințele și am devenit și mai opac la reproșurile altora. Deviza mea din Talleyrand nu mai era, din acest punct de vedere, decât o glumă proastă. N-a existat un egoist mai zelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ars de alcool al Soniei întrebând ironic: „Și ce-a pățit, dragă?” Îmi venea să arunc cu perna în ușă, să ies în coridor și să latru la ea. Mă purtasem prea prevenitor până atunci. Nimeni nu ne dă înapoi politețea risipită, m-am gândit. Apoi mi-am amintit de Laura. Pentru cine o părăsisem? Pentru niște... Nici eu nu eram mai bun, dar eu eram eu. „S-o ia dracul de viață”, mi-am zis auzindu-l pe Mopsul râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrei să trec drept mincinoasă. Nu treci deloc drept mincinoasă, erai Într-adevăr ocupată cu mine, ăsta-i un lucru de care să te rușinezi? Nu că mă rușinez, dar dă-mi voie să am și eu regulile mele de politețe. Plecaseră de la restaurant și Începuseră să urce din nou pe cărare. Dar dintr-o dată Lorenza se oprise, văzuse venind niște oameni pe care Belbo nu-i cunoștea, prieteni de-ai lui Agliè, zicea ea, și nu voia să fie văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cînd ea pune un CD cu muzică de chitară, o muzică tipic seducătoare și aprinde o lumînare parfumată. Apartamentul este Întunecat și confortabil; În spatele ferestrelor Întunecate, luminile străzii și zăpada Învîrtejită. Dacă ea o va cere, va spune da din politețe, nu din dorință. Poate să scoată ceva din contul lui de imagini libidinale care Îl excită de fiecare dată: o fată (o luase cu autostopul) făcînd baie În cada unei camere de motel, Mariana dansînd În chiloți pe o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la recepție o sunase ca să-i spună: „Vine cineva să te vadă“, cu o voce atât de plină de înțeles, încât era clar că nu-i a bună. — Bună, Jack. Dar Jack era prea nervos ca să-și piardă timpul cu politețurile. — Cum ai putut să-i faci una ca asta? o întrebă furios. Lui Fran îi trebui un moment ca să-și dea seama că se referea la tatăl ei. — Tocmai vin de la căminul ăla infernal. Ralph stătea acolo în timp ce restul morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l ierte, Ben, mult mai aproape de maturitate ca vârstă, nu părea dispus să-și ierte mama. Jack întinse mâna spre el. — Acesta e fratele tău mai mare. Voi doi ați făcut cunoștință? — Adineaori. Ben îi întinse mâna cu o politețe stângace. — Cum a fost drumul cu avionul? — Eu sunt Louise, dar te rog să nu-mi spui așa. Urăsc să mi se spună așa. Toți oamenii care-mi plac îmi spun Lou. Și drumul a fost groaznic. Mă tot tratau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
interbelic stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe ar fi dorit ca și Takamori să ia exemplu de la el. De câte ori îi înmâna documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată. Își alegea până și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-a adus contribuția la instaurarea guvernului Meiji. Terminația „ko“ este specifică numelor feminine. Ridichi murate. Supă făcută din pastă de soia. Un soi de scrumbie. O rogojină măsoară 1,80 x 0.90 m. „-san“ este un sufix de politețe, care însoțește numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există restaurante mici care servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]