2,744 matches
-
adevărul vă va face liberi”? În aceste cuvinte răsuna, prin pâlniile asurzite ale auzului meu de copil, ecoul protestelor celor tineri din decembrie 1989. Răpuși de gloanțe pe străzi, adolescenții n-au ajuns decât eroii noștri „postmortem”. Din troianul de pomeni săvârșite în iernile care au urmat anului 1989, am înțeles că Trupul Domnului e alcătuit din recunoștința celor care se roagă Lui pentru întreaga lume - buni și răi, lași și curajoși, victime și chiar călăi. Am descoperit că Biserica este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ați salutat vreodată ierarhul în drum spre poștă, la biblioteca Universității sau poate în vizită la spital? Arareori. Cum vor putea oare denunța desfrâul, minciuna și hoția de stat niște favoriți ai puterii? Salariile de miniștri nu sunt chiar o pomană fără rost, iar dosarele istoriei recente n-au fost închise pentru totdeauna. Departamentele de aflat în treabă ale atâtor episcopii au renunțat demult la ambiția vreunui proiect național de educație. Există, firește, mitropolii prospere - cum ar fi Mitropolia Moldovei - unde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jalnice „asistențe sociale”. Școala satului românesc este în paragină: dintr-o sută de copii de țărani doar doi-trei ajung să termine o facultate. Seminariile și facultățile teologice nășesc adesea profilul moral al carieristului cinic, șmecher și fără frică de Dumnezeu. Pomana săracului a devenit vila protopopului. În dosul curților domnești, hoții de cai s-au reciclat în traficanți de mașini. Criza ecologică - datorată și iraționalei exploatări a lemnului (pentru care geme pământul de sub mănăstirile Bucovinei) - așteaptă încă un diagnostic. Când ești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de „grijile veacului”. În fostele orașe muncitorești ale țării, fără a mai vorbi de sate, bisericile sunt pline cu aceiași oameni de vârsta a treia, fie că este vorba de liturghia duminicală, de populara slujbă a „maslului de obște”, de pomenile din sâmbetele morților sau de marile praznice. Tinerii încă entuziaști pentru credință prind foarte greu rădăcini și nu sunt integrați în comunități bisericești vii și lucrătoare. În cele din urmă, în pământul uscat al acestor timpuri sărace sămânța bună a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și lipsită de reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părând să nu aibă limite. Pentru Biserica Ortodoxă, țiganii din România sunt astăzi ca niște oi pierdute: o turmă fără păstor 2. Când va veni ceasul în care țiganii din Lipscani vor vizita biserica Stavropoleos nu ca să rupă slugarnic din pomana morților, ci ca să se înfrupte, alături de ceilalți credincioși, din merindele duhovnicești ale unei mari sărbători creștine? Integrarea țiganilor în trupul viu al Bisericii reprezintă marele pariu pe care ortodoxia românească îl poate juca, din dragoste față de aproapele, în următorii treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inima? Crezi cu mintea? Ar trebui să credem din inimă, dar niciodată fără minte (limba coptă, vorbită de monahii Egiptului, nu are două cuvinte distincte pentru aceste „organe”). Da, se poate ca unora Acatistul vecerniei de vineri, alături de liturghia duminicii, pomana morților, cinstea în muncă și dedicațiunea în treburile de familie să nu le fie doar virtuți necesare, ci chiar suficiente pentru mântuire. Sunt niște oameni norocoși. Pentru a fi altfel, ceilalți, veniți din tagma cărturarilor, n-au nici merite, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de societăți comerciale. Prosperul Palo Alto, între timp îmbogățit inimaginabil de noua „Goană după Aur” din Silicon Valley, plătea pe unii dintre polițiștii săi să patruleze prin East Palo Alto, mai și dădea niște „credite nerambursabile” (cum spune guvernul român pomenilor occidentale) vecinilor sărmani, făcea orice putea pentru a-i ține pe delincvenți în „comunitatea” defavorizată (ei mai veneau uneori la cei bogați, chiar pentru a-i ucide). Oricum, segregarea părea să le priască tuturor, în primul rând „comunității multimilionarilor” (există
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că i-ar fi recunoscător cinstitului pastor dacă, pe viitor, s-ar abține de la orice amestec în treburile altora. Să fie oare acesta bătrînul încă agresiv, care stă la colțurile unde se încrucișează cele trei regate și stoarce de la toți pomeni ca un cerșetor? E limpede pentru oricine că, în cazul de față, pretinsul drept al ducelui asupra balenei îi era acordat de către rege. Trebuie așadar să ne punem întrebarea, în temeiul cărui principiu a fost regele învestit cu acest drept
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deșeurile aruncate de noi, cu cașalotul în care ne-am înfipt noi drugii. Da și cu oasele ăluilalt hoit prețios, de colo! Sărmanul! Hai, băieți, careva dintre voi să-și scoată pălăria, ca să facem o chetă pentru nițeluș ulei, de pomană. Căci uleiul pe care-o să-l stoarcă dumnealui din hoitul ăla, n-o să fie bun nici pentru închisoare, nu, nici măcar pentru celula unui condamnat la moarte. Cît despre cealaltă balenă, cred c-am putea scoate mai mult ulei din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trei lucrări, pentru că ele, deși sunt cele mai izbutite scrise până acum, arată Încă lipsuri În ce privește puterea lor educativă. (Ă). Povestirea În versuri a lui Pancu-Iași este o satiră reușită, plină de humor, la adresa copiilor care-și pierd timpul de pomană. Micii ei cititori vor fi râs cu poftă de dezordinea lui Nicu (Ă). Dar când vor fi vrut să nu-i semene ci să-nvețe din purtările celuilalt erou al povestirii, Sandu (Ă). nu prea au avut cum, căci autorul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Veți merge într-o cameră, unde vi se vor creia alte condiții de viață. Să aveți conștiința clară că aceste condiții mai bune de viață le-ați câștigat prin munca voastră în acest penitenciar și nu le-ați primit ca pomană din partea regimului 1. Au existat numeroase păreri conform cărora acțiunea de la Pitești poate fi denumită „reeducare” tocmai datorită înființării acestei „școli” la camera 4-spital în aprilie-mai 1950. Trebuie să adăugăm însă câteva elemente esențiale: cei selectați să participe la discuțiile
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de a găsi sau de a pierde bani reprezintă, după caz, descoperirea în interiorul său a unei noi energii, a unei forțe nebănuite sau, dimpotrivă, pierderea mijloacelor fizice sau psihologice. Cel care visează poate, de asemenea, da bani, poate da de pomană, lăsa un bacșiș, manifestând risipă și generozitate (vezi Milostenie). Banca este locul unde se găsesc banii persoanei, și deci spațiul bogăției interioare. În funcție de scenariul visului, ea inspiră un sentiment de încredere și de securitate sau, dimpotrivă, revelează îndoielile celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o cunună de flori veștede pe cap, îngenunche în fața stâlpilor de telegraf, se bate cu fruntea de pământ și, din când în când, cere de pomană. Nebunul politic este de obicei șeful organizației locale a partidului de la guvern. Umblă înconjurat de câțiva lingăi, face chefuri în toate nopțile, are o listă de dușmani pe care-i lucrează, trimite vorbă la instituții cine să fie concediat, să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
RETRAS După scena recunoașterii dintre mamă și fiu, Iuda merge să-L caute pe Isus, ca să se pocăiască. Restul povestirii curge după informațiile din evanghelii, cu precizarea, totuși, că omul nostru, ajuns vistiernic al grupului, fura zece procente din fiecare pomană. Versiunea din Legenda aurea amestecă mai multe tradiții medievale și este una dintre cele mai elaborate. Trama principală, spuneam adineaori, se Înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și munca mea a fost zadarnică. Dacă existența apocrifelor nu are nici un rost, atunci munca tuturor celor care le editează, de sute de ani, cu un efort imens, cu o știință exemplară și o răbdare dumnezeiască este muncă irosită de pomană. Dacă existența apocrifelor nu contează, atunci nu contează nici iconografia despre nașterea, copilăria, intrarea În Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis la care se Închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ei, cu figura autoritară și sprâncene negre, colțuroase, deasupra cărora creți adânci pavau o albie în care se prăbușea pădurea de păr cărunt, mugea gros, bisericește. După ce mortul fu astrucat cu jale și bulgării galbeni astupară mormântul, după ce se împărțiră pomenile, neamurile și cei mai apropiați s-au adunat la casa lui Vasile Drobotă, măturată, primenită, cu țoale pe pereți și cu mese lungi aduse din sat, căci nurorile pregătiseră toate ale praznicului. Figurile țepene se destinseseră ca și cum ar fi scăpat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă În pielea goală pe canapeaua verde, cu o etichetă cu prețul atârnată de picior. Când au terminat de vândut sau de dat de pomană totul, Milton a luat ce mai rămăsese din lucrurile bunicilor mei și le-a dus cu un camion Închiriat douăsprezece străzi mai Încolo, pe Seminole. Ca să aibă intimitate, bunicilor mei le-a fost oferit podul. Riscând să se accidenteze, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vrei și condu-i pe toți cei care stau degeaba în sălile de clasă în al doilea nivel al subsolului. Scoală-i pe cei de acolo și pregătește-i de plecare. Trebuie să fim pregătiți! Bun. Cei care stau de pomană în sălile de clasă și pe holuri! Să coboare rapid la al doilea nivel din subsol. Îl veți lua pe Perir și voi veni și eu acuși! Vă vom organiza. Rămân la suprafața solului doar cei de gardă. Strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Când am părăsit mai devreme hotelul, ai fi zis că o lume se Închidea brusc În urma lui. — A simțit și el asta. — Credeți? — A vrut cu orice preț să păstreze o oarecare demnitate și ar considera mila ca pe o pomană. — Mă Întreb dacă va ceda până la urmă. Va vorbi. În noaptea asta? — Poate... — Pe ce teren? Maigret deschise gura să spună ceva, o Închise, trase mai departe din pipă. Apoi rosti, evaziv: — La un moment dat, nu prea repede, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
le acorde anumitor magistrați o retribuție. Pentru a depolitiza finanțele statului. Le-a trântit ușa-n nas patricienilor și plebeilor ambițioși, dornici să propună noi impozite sau cine știe ce alte cheltuieli controversate și extravagante. Războaie, clădiri, subvenții ori tot felul de pomeni aducătoare de câștig electoral personal. — Nu sunt decât niște funcționari, cum ești și tu, reia Augustus. Punctează cu degetul în aer. — Iar ca funcționari sunt obligați să se supună unor reguli stricte, aceleași pentru toți. Ca să nu mai vorbim că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea germinează plăcerile senzuale, nu numai la ființele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o să dureze împărțitul... Face un gest circular: Vedeți și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de gene înspre Paterculus. Știți cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi sună strident. Vulgar chiar. Rostite pe un ton prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]