10,542 matches
-
venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se aude. Se aude! Puțin îmi pasă! Ție, puțin; mie, mai mult. Te pomenești că ai o reputație foarte bună! După siguranța cu care... Sprijinit de capătul patului, în picioare, impunîndu-și să fie calm, Mihai o privește lung, fix, cu o urmă de surîs condescendent pe buze. Maria nu-și mai continuă afirmația; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorului mi-e ciudă pe vremea asta... Fata se ridică de pe scaun și se retrage, iar Lazăr, cu coada ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care slobozise cîinele, cînd s-a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă mir cum de se mai ține acum de mine și n-a pățit ceva atunci. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la tata? Știi de ce nu zicea nimănui nimic dacă-i lua din cireșe? Pentru că erau viermănoase și lui nu-i plăceau. Două-trei nuci, căzute în drum, îi creșteau faima de om bun. Dădea pentru biserică sute de lei, să fie pomenit primul duminica la slujbă, înaintea morarului Drăgulin, iar eu, de Paște, nu aveam nici măcar teniși noi. Și, tot din spirit de grandomanie, de Anul Nou făcea risipă: cînd veneau flăcăi cu capra ori cu cerbul din alte sate îi punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot analizat-o pe Maria Săteanu. Poate că banii sînt pentru fiică-sa încearcă un început de rîs profesorul, prinzînd colțul plicului. Pentru Doina?! întreabă Lazăr, apăsînd mai cu putere palma pe plic, să nu-i poată fi luat. Te pomenești că... Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia stai... face Lazăr un gest spre el. Erai cam tinerel pe vremea cînd Bujoreanu... Pricepi greu rîde profesorul. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipsite de lobi. Avea un ten perfect, dar de o paloare ca de ceară; mai era și abdomenul ei ciudat, scobit, asemănător cu o măsuță de joc pe care cineva tocmai o plia ca să o pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă în capcană, la capătul puterilor, ca Napoleon la Waterloo... Erai terminată, nu-i așa?“. Imediat după aceea se întorcea spre Carol, așezată lângă el în cercul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât“, fusese răspunsul Împărătesei la aflarea veștii că fiul ei și Carol se logodiseră.) În orice caz, pomenindu-se perfect treaz în lumina crudă a zilei, Dan își aminti că, înainte ca el, Barry, Gary, Derry, Gerry și Dave 1 să se apuce de băut bere Lamot, le plăcea enorm să joace squash și le plăcea și altoiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din literatura de specialitate legate de anomaliile genitale. Dar se potoli în câteva secunde. Se liniști pentru că luase două decizii, decizii cu bătaie lungă, care, cel puțin după părerea sa, îl deosebeau de alți medici generaliști care s-ar fi pomenit confruntați cu o astfel de situație. Erau niște decizii ce justificau ideea că acest fenomen fusese adus exclusiv în atenția sa. Prima se referea la păstrarea lui Bull în calitate de pacient, în loc să-l trimită la un ginecolog. Cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mătăsii avea și un traseu maritim? Drumul mătăsii a fost o importantă cale de răspândire a civilizației chineze antice în lumea occidentală și o punte pentru promovarea schimburilor economice și culturale dintre China și Occident. Drumul mătăsii pe care îl pomenesc istoricii și călătorii se referă la traseul pe uscat ce lega Chang'an, capitala dinastiei Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) și Roma, creat de Zhang Qian. Acest drum are două ramificații: sudică și nordică. Traseul sudic pleacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spre localitatea Mogaung din nordul Myanmarului și traversa fluviul Chindwin. Continua de-a lungul fluviului Gange și trecea prin regiunea nord-vestică a Indiei, în cele din urmă ajungând în Podișul Iranian. Acest Drum al mătăsii este mai vechi decât cel pomenit mai sus. În anul 1986, arheologii au indentificat în orașul Guanghan din provincia Sichuan urmele civilizației Sanxingdui, cu o istorie de peste 3000 de ani. Au fost descoperite aici o serie de obiecte specifice culturii din vestul Asiei și celei grecești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înțelept și puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Ușoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată. Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă a poeziei, dedicată Lacului de Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a naturii, trebuie să pomenim și de cele zece puncte peisagistice principale: Dimineață de primăvară pe Digul Su, Flori de lotus în grădina Qu, Luna, toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peștii la Huagang, Cele trei turnulețe reflectate în lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din cap. De frică să nu i se întâmple vreo nenorocire în regatul Qi, ea nu fu de acord să-l trimită zălog. Toate sfaturile sfetnicilor fură zadarnice, regina nu își schimbă hotărârea. Furioasă, ea decretă că oricine va mai pomeni despre această chestiune, va fi pedepsit cu severitate. Chu Long era un sfetnic care se bucura de mare respect în regat datorită calităților sale deosebite. Într-o zi, el ceru să fie primit de regina-mamă Zhao. Crezând că vine în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
auzit ca dl Rus să fi făcut vreo declarație explicită înainte de alegeri despre problemele din PSD. Și, dacă ar fi câștigat primăria Clujului, acum l-ar mai fi preocupat public Bacăul sau alte zone geografice? Iată de ce are dreptate Cozmâncă pomenind de „descentralizarea eșecului”. Rus vrea „descentralizare” prin centrifugarea rahatului din PSD, în speranța de a-l pulveriza - nu va reuși decât să împroaște tot partidul în ochi. „Descentralizarea Rus” e o proastă deghizare pentru deresponsabilizare. Contraexemplul perfect față de Rus este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fost o formă eficientă de protest și subminare a comunismului, ceea ce, după mine, înseamnă a (teă minți cu seninătate pe tine și pe ceilalți și a jigni pe foarte puținii care au avut curajul unui simplu NU pe față, neartistic - pomenesc, pentru că e vorba de dl Nicolae Manolescu, un singur nume: Dorin Tudoran. Încep să înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui Adam Michnikă că a fost agitația unor derbedei parcă veniți de la meci. Gând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui. Nu mă îndoiesc că destinatarul cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui“, și mă rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că nu așa se face, că doar așa se spune, înțelegi?, înțelegeam eu ceva, era cam ca treaba cu lopata, ciocolata și ursul, nu există, totuși sunt, eram și fericit, iar motivul era penibil de simplu: când s-a mai pomenit în istorie ca un băiat de trei ani să-l scuipe pe altul de șase și să nu pățească nimic? Bogdan deci, cred că v-ați prins deja, era un băiat de treabă. Mă chema cu soldățeii afară să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și tu, repede, repede, să nu ne prindă, m-am îmbrăcat și, înainte ca tataia să intre în cameră, Bogdan mi-a făcut vânt pe balcon și mi-a zis să sar, am sărit, așa mamă ca mine n-am pomenit în viața mea, noroc că stătea la parter și n-am rămas în puța goală. Bogdan nu a fost un soț bun, s-a făcut că nu mă vede până ne-am mutat în Dristor, în mintea lui, acolo, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai frumoasă mamă din lume, singura, mama se spăla pe față, mama trebuia să-și schimbe pulovărul, pe Matei l-a scos de acolo Filip, așa e Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
altminteri, privitor la etatea la care fratele meu binevoia să se afle. Bănuiesc că adjectivul „fragedă“ e cel care rezonează cel mai intim cu vârsta aia, cuprinsă, cu aproximație, între a șaptea și a opta lună de la naștere. Acest amănunt, pomenit în rândurile de mai sus sub forma sinonimului său, substantivul „aspect“, face ca termenii de comparație să nu mai funcționeze la parametrii lor normali. Ceea ce pare la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]