1,372 matches
-
Tiraspol și apoi ca șef de secție la Comitetul regional din R.A.S.S.M.. În acești ani au loc represiunile conducerii RASSM, a oamenilor de știință și cultură. Între anii 1938 și 1940 lucrează lector de istorie la Institutul de pomicultură și legumicultură din Tiraspol. În noiembrie 1939, pe când își satisfăcea stagiul militar obligatoriu, a devenit membru al Partidului Comunist din URSS. În anul 1940, odată cu ocuparea Basarabiei de către Armata Roșie, ca rezultat al Pactului Molotov- Ribbentrop, a fost inspector la
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
(n. 6 ianuarie 1924) este un botanist moldovean, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. 1937 - Școala primară din Chișinău; 1949 - Facultatea de Pomicultură și Viticultură a Institutului Agricol din Chișinău; 1953 - Doctorant al Universității de Stat din Chișinău. 1964 - Doctor habilitat în științe biologice; 1965 - Membru corespondent; 1971 - Profesor universitar; 1972 - Membru titular; 1953-1958 Lector superior la Universitatea de Stat din Chișinău; 1958-1960
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
Institutului de Protecție Biologică a Plantelor al AȘM; 1993-2003 Șef de laborator; 2003-2006 Director al Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Distinctii, Premii și Titluri Onorifice 1980 - "Diploma de Recunoștință" a Organizației Internaționale de Pomicultură de la Haga; 1980 - Medalia „Inventator al URSS” 1990 - Medalia Veteran al Muncii; 1995 - Ordinul Republicii; 1997 - Medalia de Aur a Republicii Islamice Iran; 2000 - Medalia AȘM „Dimitrie Cantemir”; 2001 - Titlul Onorific „Om emerit”. Dașkeeva, K. Peronosporoza tutunului / K. Dașkeeva, I.
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
a 18 ediții a expoziției internaționale "ExpoVin Moldova", a concursurilor internaționale de vinuri și distilate "Wines & Spirituș Contest Winners", a Conferinței internaționale "În wine". Gheorghe Cozub a fost membru al colegiilor de redacție ale revistelor "Виноделие и виноградарство СССР" (1980-1986), "Pomicultura, viticultura și vinificația Moldovei" (1981-1986) și "Viticultura și vinificația în Moldova" (2006), al Enciclopediei "Виноградарство"(vol. 1, 1986). A încetat din viață la 17 aprilie 2009, în Chișinău, fiind înmormântat în Cimitirul Ortodox Central. Autor a peste 200 de lucrări
Gheorghe Cozub () [Corola-website/Science/311110_a_312439]
-
înlocuiți la sfârșitul secolului al XX-lea de vite. În gospodăriile locuitorilor se regăsesc păsările, caii, porcii și într-o masură mult redusă oile, caprele și măgarii. Din cauza că grădinile locuitorilor aflate în vatra satului sunt de mărime relativ mică, pomicultura este prezentă mai ales în livezile particulare din extravilan, viticultura și legumicultura practicându-se de obicei ""pe lângă casă"". Apicultura este puțin uzitată de către racoviceni, ea fiind practicată în mod istoric de către locuitorii din Sebeșu de Sus care au o tradiție
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
decăzut simțitor având un ușor reviriment o dată cu căderea comunismului. De-a lungul timpului în gospodăriile satului oamenii s-au ocupat cu: O sinteză a numărului de animale crescut de-a lungul anilor în Racovița, se poate observa în tabelul următor: [[Pomicultura]]. Deși încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în sat sunt consemnate grădini întinse de pomi, au fost puțini racoviceni care au reușit să obțină fructe și pentru comercializare. Ei erau proprietarii unor ogrăzi situate în ""Valea Lupului"", ""Racovicioară"" și
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
15%), dar există și minorități de penticostali (17,38%) și baptiști (1,84%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Economia comunei cunoaște în prezent o dinamică puternică, cu creșteri importante semnalate în toate sectoarele de activitate. Pomicultura și silvicultura dețin ponderi însemnate în economia locală. De asemenea, comuna dispune de resurse minerale exploatabile precum piritele de la Roșia Nouă. Dintre obiectivele turistice ale comunei amintim ansamblul "Castelului Salbek" (sec. al XIX-lea) - astăzi sanatoriu pentru tratarea afecțiunilor pneumofiziologice
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
de deal și de podiș, cu soluri mai puțin fertile care necesită îngrășăminte chimice și lucrări agrotehnice speciale. Predomină creșterea animalelor: bovine și ovine pe baza pajiștilor naturale și a culturilor de plante furajere și porcine. Se practică de asemenea pomicultura cu plantații de pruni, meri, cireși și viticultură în Depresiunea Severinului. Podișul Mehedinți nu dispune de resurse minerale de subsol, ci doar de unele roci utile între care calcarele, exploatate la Baia de Aramă și la Bahna. Industria prelucrătoare este concentrată în
Podișul Mehedinți () [Corola-website/Science/309108_a_310437]
-
o constituiau agricultură, producția meșteșugăreasca și creșterea sezoniera de animale în munți și pe pășuni. Că și mai înainte, țara era vestită pentru culturile pământului, pentru producerea mătăsii, a bumbacului, pentru viticultura, creșterea albinelor, producerea inului, vinăritul, cultivarea orezului și pomicultura. Orașele azere au cunoscut o nouă perioadă de înflorire, valoarea lor în viața economică, politică și culturală a țarii crescând mereu. În secolele al XI-lea - al XII-lea, au continuat să se bucure de o imensă popularitate în Orient
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
și alte locuri, vorbesc despre munca organizată și creatoare a populației din Albania în a doua jumătate a mileniului I î.,e.n. și primele secole ale e.n. Cel mai ridicat nivel de dezvoltare în Albania acelor vremi l-au cunoscut pomicultura, legumicultura, viticultura și vinificația, precum și culturile tehnice. În izvoarele scrise s-au păstrat date despre dezvoltarea în antichitate, la triburile de pe țărmul Caspicei, a creșterii a cailor și a pescuitului. Un loc important în economia populației din Albania îl ocupa
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
și bucătărie de vară. Construcțiile sunt realizate din cununi orizontale de bârne de brad îmbinate la colțuri în sistem cheutoare (tehnică de construcție), lutuite pe pureci și văruite. Gospodăria din zona Fălticeni ilustrează una din ocupațiile de bază ale localnicilor, pomicultura. Casa de locuit are două camere („casa cea mare” și bucătăria) și o tindă în partea stângă, de unde se pătrunde în ambele camere. Temelia este din zidărie de piatră de râu cu liant de mortar, iar fundația este din beton
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a devenit un loc de refugiu ca urmare a creșterii numărului de ucideri a populației albe în restul țării. Între timp în sat locuiesc 560 de familii, dețin un sistem modern de irigații care permite practicarea unei agriculturi înfloritoare cu pomicultura în care predomina pecanierii (Carya oliviformis). nu este o comună recunoscută oficial este de fapt un teren privat unde trăiesc urmașii burilor, care din din anul 2004 au o valută proprie numită „oră”.
Orania () [Corola-website/Science/309262_a_310591]
-
investitorilor de a le valorifica, prin amenajarea unor baze de tratament cât și a unor centre de îmbuteliere. O altă posibilitate de afaceri este dată de solul argilos, care poate fi exploatat; se pot amenaja fabrici de materiale de construcții; pomicultura poate aduce venituri semnificative dacă se fac investiții în amenajarea unor centre de prelucrare a fructelor; zona este favorabilă pentru dezvoltarea apiculturii. La alegerile din 2012, Liviu Lazarciuc a fost ales primar. Muzeul Pipaș. În comuna Bocicoiu Mare, situată la
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
de lemn din Tușa cu hramul "Sf. Arhangheli", a fost construită la sfarsitul secolul al XVII-leasecolului al XVII-lea, din lemn masiv și bine conservata. Economia comunei este predominant agricolă, bazată pe cultură plantelor și creșterea animalelor, exploatarea fânețelor și pomicultura. În prezent, pe cursul râului Barcău, la Tușa, se construiește o nouă păstrăvărie ce va avea ca scop creșterea și comercializarea peștelui în cantități industriale, spre deosebire de cea veche, ce satisfăcea doar piața locală și zonele apropiate.
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
, , (n. 19 februarie/4 martie 1907, satul Sărăței, raionul Rîbnița - d. 26 iunie 1982, Chișinău) a fost un specialist în domeniul pomiculturii și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1946-1958). s-a născut la data de 19 februarie/4 martie 1907 în satul Sărăței (astăzi în raionul Rîbnița), în familia unui
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
din anul 1920 a lucrat în colhoz, ca grădinar la Ferma de stat din satul natal. În anul 1924 s-a înscris ca student la Școala tehnică de agronomie din Rîbnița. Începând din ianuarie 1928 este șef al Biroului de pomicultură din cadrul Școlii tehnice de horticultură și viticultură din orașul Rîbnița. În septembrie 1928 se înscrie la studii la Institutul de Agronomie din Odessa, apoi în ianuarie 1929 se transferă la Academia Agronomică "K.A. Timireazev" din Moscova, ale cărei cursuri
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
Agricol "M.V. Frunze" din Chișinău, deținând această importantă demnitate până la încetarea sa din viață. În anul 1966 a fost promovat la gradul didactic de profesor universitar. A publicat peste 60 de lucrări științifice în domeniul biologiei culturilor pomicole și intensificării pomiculturii în RSSM. A avut sub îndrumarea sa un număr de 27 doctoranzi. În anul 1970 a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe din RSS Moldovenească, apoi în anul 1974 a primit titlul de Om emerit în științe
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII-lea în Nisporeni erau 73 de case și bordeie. Ocupația de bază a localnicilor era agricultură și vităritul. O ramură aparte era cultivarea vitei de vie și pomicultura. Tradițional se cultivă grâu, porumb și cartofi. Ramură zootehnica era reprezentată prin creșterea vitelor mari cornute, căilor, oilor, caprelor și porcinelor. Industria și economia satului era slab dezvoltată și legată doar de prelucrarea produselor agricole. În noiembrie 1819, în satul
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
Moldplodovoșiprom”, tipografie etc. În 1975 producția de marfă a constituit 4,8 milioane ruble, beneficiul - 1,1 mln ruble; producția globală - 3,0 mln. ruble, inclusiv, culturi tehnice - 1015 mii ruble, creșterea animalelor - 1515 mii ruble, cereale - 610 mii ruble, pomicultura - 147 mii ruble, legumicultura - 119 mii ruble, venitul net - 338 mii ruble. La Râșcani se află sediul colhozului „Lenin”, gospodăria dispunea de 69 tractoare, 19 combine, 24 autocamioane. În anii 1970 la Râșcani funcționau 2 școli medii, o școală de
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
construit un nou cămin de 21 locuri, s-a construit căminul cu 2 etaje, magazin, punct medical, poșta, ospătărie, club. Se deschide o linie de prelucrare a strugurilor și a fructelor. Începe o nouă perioadă în dezvoltarea viței-de-vie și a pomiculturii. Creșterea acestor culturi era concentrată mai mult în partea de sud-est și centrală a Moldovei Sovetice. După anul 1956 o atenție deosebită se acordă diversificării soiurilor de viță de vie cu așa ca: Șasla Alba, Coarna Neagra, Jemciug, Saba, Feteasca
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
6 și mai multe persoane. Economia în sat o alcătuiesc agenții economici, exportul mărfurilor agricole și industriale, importul materiei prime, legăturile cu satele vecine, comerțul intern și extern realizat între cetățeni. În sat se dezvoltă proprietatea privată în ramurile: viticultura, pomicultura, apicultura, precum și sectorul zootehnic — creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor ș.a. În ultimii 15 ani populația cultivă legume în sere, roșiile crescute fiind comercializate la piețile din țară, precum și vândute agenților intermediari, ce le exportă în Belarus. Satul se mândrește cu meșterițele
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
fiind desființată. În perioada regimului comunist în Iezărenii Vechi era localizat sediul colhozului „Serghei Lazo”. Populația și ativitatea economică este caracterizată printr-o creștere. Astfel în 1969 producția globală constituia 1,1 mln ruble sovietice, cea mai mare parte revenid pomiculturii și viticulturii - 345 mii ruble, fiind urmate de creșterea animalelor - 295 mii ruble; cultura plantelor tehnice - 283 mii ruble; cultura cerealelor - 162 - mii ruble. Venitul net în bugetul satului în 1969 era de 244 mii ruble. În 1970 în Iezărenii
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
combinate, un centru de colectare și uscare a fructelor, o moară. Producția globală în 1970 a fost de 2,6 mil. ruble, producția realizată - 2,0 mil. ruble, inclusiv: cultura plantelor tehnice - 664 mii ruble, creșterea animalelor - 572 mii ruble, pomicultura și viticultura - 516 mii ruble, cultura cerealelor - 164 mii ruble, legumicultura - 64 mii ruble. Venitul net a fost de 747 mii ruble. În sfera socială funcționau o școală medie, o școală de 8 ani, 4 grădinițe, o casă de cultură
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Șarbin, Râpa Moroveii etc. Solurile satului în proporție de 75 % cernoziomurile obișnuite și carbonatice. Satul Mașcăuți este situat în brâul temperat-continental și face parte din zona Podișului Central. Condițiile agroclimaterice permit dezvoltarea unor ramuri ale agriculturii cum ar fi: viticultura, pomicultura, cultura cerealelor. Factorii ce favorizează acest tip de climă sunt masele de aer reci ale anticiclonului continental și aer cald uscat care are un caracter de trecere de la clima Europei de Vest spre clima Europei de Est provocând schimbări în
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, care se îndeletniceau cu aratul pămîntului și pomicultura. Satul Colibași este unul din cele mai populate sate din republică. Dacă în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, deja în anii 1970, în Colibași locuiau aproximativ 4.500 de oameni. Numărul populației a continuat să crească și
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]