4,009 matches
-
aventuri, care se presupunea că s-ar fi preconizând din afară, conservatorii au lăsat să le scape, cu oarecare încredere, frânele guvernului din mână. Țara a crezut pe amăgitori. Politica guvernului conservator fiind descrisă ca o politică aventuroasă, îndreptată contra Porții, țara a crezut că așa este. Ei bine, în acel moment de abdicare, care-a fost atitudinea consevatorilor? Au încurajat, prin "Timpul" chiar, candidaturile roșii contra altor candidaturi nedeterminate. Bătea la ușă furtuna și trebuia ca țara să fie cel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
său, căci mai cu seamă neamurile catolice de la munte îi veneau în cârduri în ajutor; cu aceștia irupse din castelul Scutari și din oraș și bătu cu totul oștirea împărătească. Steaua lui Cara Mahmud ajunsese în zenit. Declarat rebel din partea Porții, el rupse orice relații cu aceasta, până ce un incident neașteptat dete lucrurilor o altă față. Muntenegrenii credeau că tocmai acum, când albanejii s-au lăpădat de domnia turcească, ar fi sosit timpul de-a reapuca vechile lor tendințe de neatârnare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cuvinte, să le dau foc în aer liber, în timp ce regulamentul comunal prevede că frunzele trebuie strânse, apoi îngrămădite în niște saci verzi, biodegradabili care se cumpără de la primărie cu circa 1.20 franci bucata, apoi se depozitează marți dimineața în fața porții, în așteptarea camionului primăriei. Numai că arțarii doamnei Cuendet sunt extrem de productivi, se strâng în fiecare toamnă trei sau patru remorci de frunze. Cum să bagi în sac o asemenea cantitate? Doamna Cuendet are însă aceeași vârstă cu cartierul unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înalt, osos și bavard, altul mic, îndesat, lat în umeri, chel, pe care nu l-am auzit niciodată vorbind. Nici zâmbind, cu toate că aici în comerț zâmbetul adresat clientului este quasi-obligatoriu. Zhegra Kepab este de departe un local foarte cunoscut, pentru că porțiile sunt mari, totul este curat și servirea e promtă cele trei ingredinete ale succesului sunt universale, fie că este vorba de București, Priștina sau Geneva. Când intri în local, privirea este atrasă de un portret de mari dimensiuni. Realizat cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plin de fum și muzică. Clienții, ce par a fi cu toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
principal al politicii lui Mahomed al II-lea. Cauzele conflictului dintre Moldova și Imperiul Otoman sunt așadar profunde, ele își au rădăcinile în planurile pe care turcii le făceau pentru cucerirea centrului european. Până în anul 1469, Ștefan cel Mare plătise Porții, în mod regulat, 2.000 de galbeni, pe care înaintașul său, Petru Aron, se angajase să-i verse anual haznalei imperiale. Acești 2.000 de galbeni reprezentau în ochii turcilor o simplă dare, prin care Moldova își răscumpăra liniștea hotarelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un număr de oameni înarmați. Dar, spre deosebire de situația din statele feudale din Europa, aceste feude nu erau domenii ereditare. Fiind la discreția lui, sultanul le putea lua vasalului său când voia, pentru a le împărți altor slujbași capabili și credincioși Porții. În afară de aceasta, conducerea oastei otomane era dintre cele mai valoroase. Ridicarea conducătorilor atât pe plan militar, cât și administrativ, se făcea indiferent de starea socială și, începând cu domnia lui Murad II, indiferent de naționalitate. În timp ce în lumea feudală europeană
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moment, Ștefan cel Mare se află în conflict deschis cu turcii și o primă măsură, care ilustra această nouă stare de lucruri în raporturile sale cu Imperiul Otoman, era suspendarea dării de 2.000 de galbeni, pe care o plătise Porții în fiecare an de la urcarea sa în scaunul Moldovei. Ștefan nu se așteptase ca domnia lui Laiotă să fie atât de scurtă. Cu toată graba lui de a strânge din nou oastea, pentru a-i respinge pe turci, aceștia nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
părăsea Constantinopolul, iar la 1 iunie arunca ancora sub zidurile Caffei. După trei zile de asediu, locuitorii Caffei au hotărât să capituleze. Comandantul oastei turcești le făgăduise asediaților viața și siguranța personală în schimbul haraciului obișnuit, pe care trebuiau să-1 dea Porții. Dar turcii nu și-au ținut cuvântul dat. O parte dintre străinii aflați la Caffa au fost vânduți ca sclavi. Cât de mare era ura împotriva moldovenilor, în urma înfrângerii din iarna anului 1475, o dovedește și cruzimea cu care turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poftit pe „măcat”, unde a sorbit cafeaua fierbinte, crezând că este o băutură obișnuită. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, afirma și el că Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, „a supus cel dintâi țara Imperiului otoman”, cu condiția să plătească Porții 4.000 de galbeni anual (Descrierea Moldovei, p. 179). Se referă, însă, relatările cronicarilor noștri la evenimentele care s-au petrecut în 1486 ? Dimitrie Cantemir vorbește de trecerea unui secol și atunci, de la închinarea lui Bogdan, un secol însemna că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uciderea comandantului, a sultanului și, respectiv, a lui Matei Corvin. Atacul s-a desfășurat în adânc. Chalcocondil scria că Țepeș “având făclii și torțe aprinse și înaintând cu armata în ordine desăvârșită și bine închegată, s-a pornit întâi asupra Porții (cortului) împăratului”. În lupta de la Baia, oastea lui Ștefan cel Mare, care înainta pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de "friptură", a început să o ronțăie încet și apăsat, ca pe un vânat câștigat; apoi s-a ridicat și s-a îndreptat și spre strachina plină cu apă din care-a sorbit cu nesaț. Și lanțul se mișca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu, reducând porția de pâine și mâncare celor ce stau în cameră și adăugând-o celor muncitori și forțându-i a munci mai mult” (doc. nr. 29). O stare de lucruri asemănătoare, care demonstrează deficiențe mari în organizarea taberelor de muncă, se regăsește
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu, reducând porția de pâine și mâncare celor ce stau în cameră și adăugând-o celor muncitori și forțându-i a munci mai mult. Totuși țin să arăt că terminarea pământului de săpat și cărat nu se va termina în toamna aceasta cu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
a trimiterii mele de-aicea. Începuse să se dea pachete la cei mai sârguincioși, pentru fumători sau nefumători. Eu nu mai fumam. În colonie se făcea un comerț murdar, adică cei care nu fumau primeau țigări și le dădeau pe porția de pâine a marilor fumători, lucru pe care eu nu l-am putut suporta, și-ntr-o bună seară m-am urcat pe patul de la etajul III și i-am afurisit. Erau și niște preoți printre ei care practicau treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a venit și un grup de elevi din partea Iașului, dar puțin mai târziu au lansat ideea asta cu reeducarea. Acolo se formase un atelier de țesătorie manuală și mulți dintre elevi lucrau acolo... Era și avantajul că le dădea o porție suplimentară de mâncare, un pic de mămăligă și nu știu mai ce... Bucătari eram toți elevi de-ai noștri, da’ acolo se făcea mâncare bună... Și mai era acolo și un atelier de tâmplărie, mai micuț... Eu am lucrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o scăpai și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți numele acestui gardian? Nu... Dar asta era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. Ăsta era „norocul” lor... Și, odată, eu eram de servici Împreună cu Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a Început să Împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat și, În loc să se verse gamela În cameră, s-a vărsat pe cizmele lui. A Început să țipe de acolo! Și i-am spus: „Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea”. A Închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram singurul. Erau anumite situații când deținuții se revoltau pentru că nu aveai ce să faci. Eu Însă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul lu’ Anu’ Nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot Îmi venea să Întârzii momentul Întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, Încetineam pasul..., da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de metri de Securitate. Am ajuns În fața porții, am intrat și bat la ușă. Vine mama: nu i-a venit să creadă. În fine, totul a fost: „Te-au bătut?”. „Nu, mamă.” „Da’ ce-au făcut?” „Am stat puțin de vorbă, atâta tot, nici nu m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreți să ne omorâți? Voi sunteți agenții șefului de lagăr și ne puneți să muncim cum nu putem. Da’ noi nu muncim decât cum vrei noi”. Și-atunci, văzând că n-au rezultate cu oamenii ăia răi, ne-au redus porția de mâncare la jumătate... În aceste condiții, noi am declarat greva: nu ieșeam deloc la lucru, ne-au scos cu forța, am ieșit la lucru, da’ acolo n-am muncit... Pe chestia asta, din cele două brigăzi, care aveau aproximativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătaia de la tălpi..., și eu am făcut asta..., fiecare a trebuit să miște tălpile pe o cârpă, ca să se dezumfle și să nu se facă o bucată de sânge Închegat. No, și el a mișcat picioarele acolo... A primit sus porția de la Țurcanu, Încă În plus, pentru acest fapt n-a mai primit. A stat Înapoi acolo În grupul „bandiților” și a continuat sistemul de demascare... Pe urmă, a primit și el mai departe bucățile de săpun și a fost reeducat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce ne-o putut urî omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută, venea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]