19,069 matches
-
se trezise cu gâtul strâmb, din pricina căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
beton, de unde nu puteau fi văzuți. N-ar face asta un articol strașnic? a exclamat Mick râzând. În sfârșit, am devenit un adevărat corespondent străin În zonă primejdioasă. — Hai să n-o luăm razna! Nu e chiar invazia din Golful Porcilor! Mick tocmai Își căuta o țigară imaginară când a apărut cineva pe după colț cu un pas rapid și s-a frecat de el. — Mă scuzați! Era fata pe care o văzuseră ceva mai Înainte pe podium. Ea și-a continuat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o bucată delicată de pește, o să iau ceva mare, mirositor și mizerabil. A lăsat lista de bucate și a rostit andouillette. O să iau andouillette! Așa ceva nu mai mâncase Încă, știa Însă că e un mic cârnat rulat din mațe de porc, ceva grețos. A zâmbit, nu și-a scos pardesiul și a stat cu bărbia ridicată ca să Înfrunte privirea oricui ar fi iscodit-o. Când a sosit mâncarea, a constatat că era mai rău decât Își imaginase, avea În față un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și, într-adevăr se ridică în picioare, dreaptă, aparent calmă, stăpână pe ea. Nu o să mă scuz că s-a făcut târziu, asta în nici un caz, nu n-o să invoc nici un motiv banal, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și se privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au plecat la un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința este la fel ca un obicei cum era culesul viei sau scopitul porcului? Discutase atât de multe cu Elena, zi de zi, seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru acte și ieri, la 12 noaptea, Toni, nu vrei 6 milioane? ți-i dau până în octombrie, fac un calcul, plus dobânda de la banii din bancă, cât o fi? trebuie să aflu cât e, stau pe loc și fumez, lăcrimez, porc spinos, îmi spune Prietena mea care e mai sus, ai noroc, nu mă mai stresez de bani, se rezolvă, primesc vorbe pe care le doream, dar nu neapărat de la, deși, neapărat, mă ridică la nivelul femeii iar, dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
normal. Ți-am vorbit. Eleanor reveni de lângă ușa. — Știi, de fapt sperăm că n-o s-o faci, ca să pot pleca de-aici cu conștiința împăcată. Îmi pare rău, Ellie, zise Adrian. — În ultimele două săptămâni te-ai purtat că un porc. — Știu. — Nu eu am vrut să ne mutăm aici, Adrian. Nu eu am vrut să renunț la slujba de la Victoria and Albert Museum. Nu eu am vrut să pierdem legătură cu prietenele mele, să nu mai merg la teatru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle amurgului se stingeau încet făcând loc înserării. Soarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
podoabele lor de frunze. Sunt așezați în așa fel încât parcă ar fi o poartă uriașă prin care Ileana Cosânzeana și Feți-Frumoși ar trece. În rest, toți copacii sunt uriași, întortocheați și scorburoși. Și câte animale adăpostește pădurea! Veverițe, căprioare, porci mistreți, tarafuri de păsărele și altele. Bucurați-vă de frumusețea pădurii, fără să stricați cu ceva această minune a naturii! Petreceți cât mai mult timp liber aici, respirând aerul curat și odihniți-vă! Iubiți-o ca și mine, considerând că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că nu i-ai uitat, iar tu să Îți vezi de drum, orbecăind prin memorie precum ai tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl credea, de ce să nu-l creadă? zise domnul Húsvágó. Îi tăia porcul de atâția ani. Același soi și cam aceeași rețetă: piper, ceapă, usturoi, boia, cimbru În aceleași proporții. Sare, după gust. O rețetă pe care nu o schimbaseră nici măcar durerile de colecist de care doamna Moduna se plângea tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmă. Se conserva În acest fel nu atât o rețetă, cât un reper sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Húsvágó ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă cu un Audi luat la mâna a doua, dar nou-nouț, cu banii jos. Vedeți, dom' profesor, cum mai trece vremea... Și anul ăsta e gata. Serviți, vă rog! Marfă garantată, din porcul meu. Mănâncă cu poftă. Ochii Îi strălucesc. Bună țuica, bune și mezelurile. Poate sta cu fruntea sus În fața orișicui. Paharele se golesc, Brândușă le umple din nou. Se mai golesc o dată, Brândușă dă să apuce din nou sticla, dar Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu o veste ieșită din comun. Să mă sărute lumea de bucurie. Ca după război. Și să strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de teatru. Până la cină mânca doar sandvișuri În pasajul de la Arhitectură. În felul acesta cheltuia puțin și nu era nici o povară pentru gazdele sale cărora le ducea de fiecare dată trei litri de țuică și o uriașă șuncă afumată din porcul cumpărat pe din două cu Agatha, croitoreasa teatrului și iubita sa, o rafinată mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost Înmormântat pe banii primăriei În cimitirul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători. Și dacă s-ar auzi bine, tot n-am Înțelege ceva. Ce limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină opărită. Porcule, cum vorbești așa? Negaționistule, antisemitule, peremistule! N-are nume? Ceva cu iș. Chiar nimeni nu Înțelege limba asta? Liniște! Mai țineți minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi, pajiștea pe care Anita Își ținuse ore În șir sânii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]