16,876 matches
-
al proletcultismului îl va urmări toată viața“. Reabilitată pe jumătate, am putea spune, este Constanța Crăciun, cu „o atitudine în general reformistă și liberală”, opusă echipei Chișinevschi - Răutu, dogmaticii intransigenți. O doză de simpatie pentru Constanța Crăciun transpare și în portretul pe care i-l face și în care nu ezită să descrie trăsăturile de femeie atrăgătoare ale ministresei : „Avea calități de prezență și suflet ce nu puteau decât să displacă ortodoxiei partinice. În primul rând trebuie să fi fost foarte
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
timpul prezent, tocmai pentru a sugera fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ Stănescu făcea un apel patetic la lipsa de acțiune din societatea noastră ascunși în picuri verzi,/ înmuguresc confrații săi: „Copii ai poeziei, mai vie contemporană. deasupra cerului/ eșuat în portretul este limba noastră, numele ei este Nu ne-am propus să dezlegăm răsăritului” (Lieduri I,p.34). Eul liric numele întregului popor, viața ei este toate misterele poeziei pentru că sigur introspectează propriile sale stări destinul poporului. Potcoviți-o cu nu
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
sfiit să confrunte acea parte a avangardei care confunda tradiția cu convenționalul și cel din urmă cu lipsa de valoare. Unul dintre puținele exponate a cărui calitate artistică intrinsecă depășește contextul mai degrabă documentar al manifestării de la Washington este un portret din 1917 al balerinului și coregrafului Leonide Massine, semnat de Picasso. Tabloul captează cumva dubla valență a esteticii propuse de Diaghilev. În costum de arlechin, Massine este ancorat în tradiția teatrală. Tinerețea și atitudinea sa nonșalantă țin însă de viitor
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
Corneliu Coposu În revista 22 nr. 18, Ion Stanomir semnează un articol intitulat Corneliu Coposu și secolul său. Pornind de la comentarea volumului Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian, reapărut la Fundația Academia Civică în 2014, eseistul realizează un portret mai larg al marelui om politic, reamintindu-ne lecția sa: „Lecția lui Corneliu Coposu este lecția rezistenței și a refuzului de a ceda deznădejdii. În definitiv, Corneliu Coposu a distilat, în spiritul său, o înțelepciune aspră și nobilă a suferinței
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
existau inițial, iar dialogul s-a topit într-un lung monolog al destăinuirilor ocazionale. Am vrut să-mi respect cuvântul dat ție (lui Cezar Ivănescu n.n. M.B), de a face o carte și de a întocmi din rămășite un portret, altul și același. Nu este un studiu critic, ci doar o tușă subiectivă spre aducere aminte. Dar, mai ales este o veche vorbire cu "Cezar, fiul Xantipei". Ingenioasă idee de a structura cartea! În parte, realizarea ei a fost posibilă
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
cuprinzând mai multe capitole, este „romanul familial”, povestea Adameștenilor, cum le spune autoarea. În Frații Adameșteni, Linia gorjeană, Destine de femei, Povestea numelui, O familie pacifisată, Modelul, Destinul unui chirurg, scriitoarea creionează o istorie a familiei sale, cu accent pe portretele unchilor, în special ale favoriților, Ion - Oiță, pentru rude - și Dinu Adameșteanu, intelectuali de primă mână, primul fiind unul dintre creatorii școlii românești de patologie medicală veterinară, iar celălalt, renumit arheolog italian, după emigrare. Este, apoi, o foarte valoroasă reconstituire
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
mână, primul fiind unul dintre creatorii școlii românești de patologie medicală veterinară, iar celălalt, renumit arheolog italian, după emigrare. Este, apoi, o foarte valoroasă reconstituire a lumii literare și a vieții dintr-o editură în anii comunismului, prin relatări și portrete valoroase (Miron Radu Paraschivescu, Mihai Șora, Adrian Păunescu, Paul Goma, Matei Călinescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu), făcute cu dorința de a surprinde nuanțele și de a corecta, cum singură spune undeva autoarea, viziunea în alb-negru asupra epocii. O regăsim
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
de fapt, ne-politice, în ciuda impresiei de suprafață) și un tonus al sincerității alerte. În măsura în care suntem preocupați de document, cochetăm cu neo-biografismul și optăm pentru „individuație” ca marcă a literaturii, e bizar că nu ne sare în ochi faptul că portretul interior al Monicăi Lovinescu e, fără alte eufemisme, admirabil. Mă refer mai ales la criticii tineri, care au apucat s-o cunoască pe autoare doar prin medierea radioului sau, și mai și, prin aceea a rubricilor din revistele postdecembriste. Ceilalți
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât și al sublimului (Cinevodă Nicolaescu și românii de dincolo de ecran, Nimic despre sluga Boc, căprarul Blaga și plutonierul Băsescu), instanțierea comică a
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
cinefil l-ar merita cu prisosință. Există și un alt punct de convergență, majoritatea filmelor în discuție aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit acest fenomen unic în cinematografia noastră. Într-un fel, avem un portret al acestei cinematografii, dar nu despre pictură academică este vorba aici, ci mai degrabă despre un impresionism aș spune cerebral atât de bine este modelată ideea de o état d’âme, cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Alexan Universalitatea unei cărți de evocări și portrete seamănă unei flori rare și delicate, ușor de confundat cu reunirea conjuncturală a unor texte într-un volum. Când într-adevăr există, această universalitate poate veni din două limite ale unei asemenea cărți: fie dintr-o proiecție subiectivă asupra mai
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
reconfigurează simetriile anterioare. În carte curg mai multe ape care vin din cele două limite: pe de o parte, un critic literar atent va găsi, mult mai bine ca mine, teme care sunt comune cu Acasă, pe câmpia Armaghedonului (uluitorul portret al mamei din roman întreține subtile structuri literare comune cu ambivalența creionării lui Mircea Zaciu), portretele filosofice sau literare sunt umplute de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
de o parte, un critic literar atent va găsi, mult mai bine ca mine, teme care sunt comune cu Acasă, pe câmpia Armaghedonului (uluitorul portret al mamei din roman întreține subtile structuri literare comune cu ambivalența creionării lui Mircea Zaciu), portretele filosofice sau literare sunt umplute de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le dă viață, lume și sens. Pe de altă parte, „literaturocentrismul“ culturii române, după o expresie inspirată
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol de alter ego isihast. Incursiunile biografice prin care Nicoleta Baciu ne zugrăvește iadul interior al celor trei romancieri ne înfățișează tocmai filonul personal din care s-a născut portretul personajelor cu profil hristic. În spatele ficțiunii literare, autobiografia celor trei scriitori răbufnește cu evidență, de aceea părintele Serghi pentru Tolstoi, părintele Natanail pentru Sadoveanu și starețul Zosima (sau Alioșa sau Mîșkin) pentru Dostoievski sunt expresia unei năzuințe spre metamorfoză proprie
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
Domnul, cu darul prezicerilor“, cum îl descrie prozatorul rus. În Semion Iakovlevici autoarea vede întruchiparea unui pseudoisihast, simulacru pitoresc al sfinților de odinioară: „În toată creația dostoievskiană probabil că nu există caricatură mai grotescă a isihasmului decît cea realizată în portretul lui Semion Iakovlevici. A vorbi despre ratare a isihasmului, în această scenă, ar presupune existența unei forme de isihasm care se ratează. În schimb, aici este vorba despre pseudo-isihasm, în sensul grecesc al prefixului, adică de isihasm mincinos, de pretins
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
în Portugalia, Eliade pe cele despre Fănuș Neagu și Paul de cultură, literatură, ideologie și publica în ziarul „Accaö” eseul Everac. Mijloacele de prezentare sunt pol i t ică , pe care un român, Camöes și Eminescu (republicat în descrierea și portretul. Extracția neînstrăinat în diplomație, precum românește în „Vremea”, an XVI 1943, demnității și a moralității celor doi, domnul George Apostoiu, ține să le mai 9, nr. 697), în care cei doi mari cunoscuți în împrejurări diferite, se oficieze în sau
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
afirmă: „Există un document public de rang prezidențial care și-a asumat, chipurile, rolul de bilanț al epocii.” Apoi urmează o întrebare retorică: „ dar documentul ca și o mulțime de contribuții publicate individual, ce oferă românilor? Lasă aceste lucrări viitorimei portretul adevărat de istorie națională... din care urmașii să poată reține ceva relevant?” D.P. nu îndrăznește să critice în mod explicit zecile de lucrări scrise de participanții la Rezistența anticomunistă, în care aceștia arată că în perioada 1945 - 1965 în pușcăriile
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
teme clasice din eminescologia modernă cărora le nuanțează, le clarifică sau le îmbogățește concluziile. În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care operează contopirea dintre ficțiune și biografie”. Portretul Zburătorului, al lui Hyperion, al „demonului”, este de fapt un autoportret plasat între ideal și real (căutător al idealității, care să cuprindă necuprinsul, întunecat, brunet, cu
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care operează contopirea dintre ficțiune și biografie”. Portretul Zburătorului, al lui Hyperion, al „demonului”, este de fapt un autoportret plasat între ideal și real (căutător al idealității, care să cuprindă necuprinsul, întunecat, brunet, cu ochii negri) care s-a constituit încă din primele poeme ale familiei respective și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
umbrela desfăcută evantai deasupra creștetului, poetul Dimitrie Crudu pendulează (se învârte), asemenea unui cascador de la circ călare pe o motocicletă, făcând rotații din ce în ce mai largi, din ce în ce mai sacadate, în jurul propriului său abis existențial. Pereții golului de sus până jos sunt tapetați cu portretele autorului în chip de cavaler medieval, înarmat cu lance ce străpunge vidul. Rotindu- se în jurul acestui gol, poetul Dumitru Crudu din fuga condeiului culege portretele ca pe niște cărți de joc și le răsfiră în mâini, căutând să deosebească pe
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
sacadate, în jurul propriului său abis existențial. Pereții golului de sus până jos sunt tapetați cu portretele autorului în chip de cavaler medieval, înarmat cu lance ce străpunge vidul. Rotindu- se în jurul acestui gol, poetul Dumitru Crudu din fuga condeiului culege portretele ca pe niște cărți de joc și le răsfiră în mâini, căutând să deosebească pe Falsul Dimitrie de Dimitrie cel Crud. Când ajunge la marginea tribunei, observă fețele spectatorilor căzuți în transă. Toți îl aplaudă, îl ovaționează ca pe-un
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Georgeta Dimisianu, fost redactor la Cartea Românească); „tăcerile lui“, „singurul om a cărui tăcere nu deranja“ (Nicolae, fiul cel mare) „un om rușinos, timid, politicos“ (Eugen Simion); „Marin Preda vorbea foarte puțin“, (Petre Anghel). Revelator în sensul acesta este și portretul în paralelă cu al lui Nichita Stănescu, făcut de Eugen Simion, bunul prieten al amândurora : „Ca să fie în formă Nichita Stănescu avea nevoie de public, numai atunci verva lui se declanșa; pe Preda publicul îl inhiba, prefera să tacă sau
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
același nume. Mulții amici, unii conjuncturali, alții preocupați până la a scrie petiții pentru salvarea scriitorului din ghearele lui Bachus, au contribuit serios la crearea unei mitologii în care deosebești anevoios apocrifele de secvențele petrecute cu adevărat, apte să edifice un portret creditabil. Încearcă să mențină dreapta cumpă- n-a gândirii Nichita Danilov, propună torul unui volum hibrid, cu generic duios-autoironic, dens în amintiri, dar mai ales tensionat ideatic prin permanenta pendulare între contabilizarea tendințelor de zeificare a autorului Necuvintelor și explicitarea
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
numai activitatea zilnică dar și impresiile încercate sau atitudinile luate față de evenimentele politice din țară, căci toți aveau o deosebită educație și conștiința civică." Din lectură unei imense corespondențe, pe descinderea a doua veacuri, Cornelia Pillat și-a trasat un portret al omului pe care, desigur îl cunoscuse mai întâi personal, intrându-i în familie, un portret la care nu putem să nu aderam: "Scrisorile trimise de Ion Pillat bunicii sale, părinților și mătușilor, în tinerețe prietenei sale Florica Rosetti, iar
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]