4,351 matches
-
și cea de la Ballplatz ca Tratatul cu România să rămână În continuare secret. Argumentându-și punctul de vedere, Suveranul invoca, Într-o discuție cu reprezentantul german la București, existența unei „probleme dificile” În relațiile cu Rusia, astfel Încât trebuia Întreprins tot posibilul pentru a evita orice pretext de intervenție din partea acesteia <ref id="165"> 165 Mémoires du Chancelier..., t. IV, p. 428, 431. </ref>. Demn de remarcat este faptul că Regele va reuși să obțină o unitate de vederi În privința orientării politice
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
constituirea armoniei și păcii sociale prin intermediul acordării unor libertăți democratice pentru toate categoriile sociale”. Era condamnată, de asemenea, politica de rusificare aplicată În Învățământ și, În special, În procesul de instruire a cadrelor teologice. Autoritățile țariste au făcut Însă tot posibilul pentru a paraliza activitatea grupului de inițiativă și a Împiedica acțiunile de constituire a Partidului Național Liberal din Basarabia. Ceea ce s-a și reușit. Partidul nu s-a mai constituit. O a treia tentativă de formare a unui partid politic
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
va urma un traseu favorabil cu rol deosebit în structurarea și echilibrarea întregii personalități. Imaginația este considerată un proces, aparținând cogniției superioare, analog cu gândirea, de operare cu imagini mintale, de combinare sau structurare imagistică, prin care acționăm asupra realului, posibilului, viitorului și tindem să producem noul, sub forma unor planuri iconice sau proiecte. Imaginația se află în strânsă legătură cu gândirea divergentă, a cărei principală caracteristică o reprezintă mobilitatea; ea interacționează cu reprezentarea și limbajul, procesele numerice, stările motivaționale, afective
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și „registrul minor” al dicțiunii, lui Nichita Stănescu - „o conștiință artistică nomadă”, „genul hibrid”, „frigiditatea emoțională”, „o impresie de superficialitate și de improvizație”, „absența lirismului”, lipsa „de profunzime și de substanțialitate”, iar lui Mircea Ivănescu - persistența „în imediat, în domesticul posibil și anost”, „lirismul minor” etc. Se pare că N. reeditează, după o jumătate de veac, diatriba lui Ion Barbu împotriva „poeziei leneșe”. Căci acesta e etalonul criticului: lirismul „pur”, adeverit - în opinia sa - de „nevoia, adânc resimțită de marea poezie
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
mediocritas”, o modicitate decurgând din absența rupturilor. O astfel de literatură nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește posibilul caută punctul autobiografic de sprijin. Autenticitatea e înțeleasă de proza intelectualistă căreia i se raliază Costache Olăreanu ca oglindă a inteligenței, fidelitate față de ipotezele și capacitatea ei combinatorie și imaginativă. Relevanța stilistică a unui text de Costache Olăreanu o dă
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Structura schemei funcționale 51 Probleme ale analizei funcționale 63 Capitolul 4. Relația sistemmediu: o sinteză a schemei cauzale și a schemei funcționale 72 Explicație cauzală și funcțională: schema funcțională extinsă 72 Determinarea cauzală a cerințelor funcționale 76 Determinarea cauzală a posibilului acțional 80 Capitolul 5. Analiza eficienței 83 Eficacitatea 84 Costul 89 Eficiența 93 Capitolul 6. Analiza structurală 96 Două modele de sistem: funcțional și structural 96 Tipuri de analiză structurală 99 Sistemul și structurile sale potențiale: principiul pluralității structurale 109
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contextuale și, prin intermediul acestora, variabilele cauzale abstracte și, în fine, variabila efect. Conectarea variabilelor acționale la variabila efect, prin intermediul variabilelor contextuale și cauzale abstracte, este obiectul teoriei pragmatice, acționale a respectivului fenomen. O asemenea teorie încearcă să pună în evidență posibilul acțional al unei anumite persoane, grup sau clasă socială, colectivitate, multitudinea acțiunilor care pot fi întreprinse astfel încât variabila efect să poată fi modificată în sensul dorit. Teoriile contextuale oferă explicarea unui fenomen așa cum există el într-o societate oarecare: egalitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acceptarea. Structura schemei funcționaletc "Structura schemei funcționale" Spre deosebire de schema cauzală, schema funcțională are o structură complexă. Ea reprezintă în fapt un model de sistem, cuprinzând următoarele elemente fundamentale: sistemul, cerința funcțională, elementul(ele) sistemului, funcțiile elementului(elor), contextul structural și posibilul acțional. Sistemul. Când vorbim despre funcția unui element social oarecare este necesar să precizăm sistemul în raport cu care este estimat funcțional respectivul fenomen. Întotdeauna, analiza funcțională presupune un sistem drept cadru de referință, fie că este vorba despre societatea globală (România
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
laterale. În acest sens, într-o altă lucrare, argumentăm că oportunitatea în funcționarea sistemelor sociale trebuie determinată tocmai în raport cu acest spațiu funcțional complex, prin considerarea atât a consecințelor funcționale finale, cât și a celor laterale pentru respectivul element (Zamfir, 1972). Posibilul acțional. Diferitele modele de analiză funcțională formulate în sociologie suferă de o incompletitudine gravă. Ele iau în considerare în explicarea unui fenomen doar cerințele funcționale care îi modelează existența. Pentru a înțelege însă de ce un anumit element și nu altul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcționale care îi modelează existența. Pentru a înțelege însă de ce un anumit element și nu altul a fost constituit este necesar să luăm în considerare încă un factor esențial ce completează schema funcțională: „materia” din care sunt „concepute” elementele sociale, posibilul acțional alrespectivei colectivități. O colectivitate arhaică, în căutare de hrană, ajunge într-o zonă sociogeografică. Cerința sa de procurare a hranei este abstractă, putând fi satisfăcută într-o mulțime de feluri. Ce tip de activitate de procurare a hranei va
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
disponibilităților interne (tradiții și abilități de agricultor, păstor, războinic), particularitățile colectivităților găsite în zonă (existența sau nu a unor asemenea comunități, disponibilitățile lor productive și de apărare). Presupunem că operațiunea este agricultura. Cum se va organiza agricultura depinde iarăși de posibilul acțional existent: condițiile de mediu (surse de irigație sau ploi suficiente), condițiile tehnice ale colectivității (cunoștințe, instrumente și soiuri de plante disponibile). Claude Lévi-Strauss (1970) compara colectivitățile cu un „bricoleur”. Acesta are la îndemână o mulțime de materiale - bucăți de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Claude Lévi-Strauss (1970) compara colectivitățile cu un „bricoleur”. Acesta are la îndemână o mulțime de materiale - bucăți de lemn, șuruburi, cârpe,sârme- din care caută să realizeze acele combinații ce reprezintă soluții la problemele sale. Soluțiile sunt cuprinse în acest posibil. Posibilul acțional al unui sistem social în situația de a constitui un element al său constă din patru tipuri mari de componente: • Posibilități uman-individuale de acțiune: capacitățile fizice și mentale alepersoanelor. • Posibilități uman-colective de acțiune. Acțiunea colectivă se deosebește decea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Lévi-Strauss (1970) compara colectivitățile cu un „bricoleur”. Acesta are la îndemână o mulțime de materiale - bucăți de lemn, șuruburi, cârpe,sârme- din care caută să realizeze acele combinații ce reprezintă soluții la problemele sale. Soluțiile sunt cuprinse în acest posibil. Posibilul acțional al unui sistem social în situația de a constitui un element al său constă din patru tipuri mari de componente: • Posibilități uman-individuale de acțiune: capacitățile fizice și mentale alepersoanelor. • Posibilități uman-colective de acțiune. Acțiunea colectivă se deosebește decea individuală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale. • Cunoștințele necesare realizării respectivei activități, în condițiile existente, cât și capacitatea (cunoștințele necesare) de a crea noi instrumente tehnice și instituționale de acțiune. Sistemele sociale dispun de posibiluri acționale determinate. Vânătorul de acum 3000 de ani nu avea în posibilul său acțional pușca. Faraonii nu dispuneau, pentru a construi piramidele, de entuziasmul sclavilor-constructori: ei trebuiau să utilizeze alte mijloace de motivare a performanței lor. Un observator exterior, plasat la un nivel de cunoaștere suficient de ridicat în raport cu respectivul gen de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
entuziasmul sclavilor-constructori: ei trebuiau să utilizeze alte mijloace de motivare a performanței lor. Un observator exterior, plasat la un nivel de cunoaștere suficient de ridicat în raport cu respectivul gen de problemă, poate face un inventar complet al tuturor posibilităților conținute în posibilul acțional al unui sistem oarecare. Posibilul acțional poate fi deci, în principiu, complet definit, cu condiția însă de a dispune de o cunoaștere suficient de puternică. Un specialist actual, de exemplu, ar putea face un inventar complet al tuturor posibilităților
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alte mijloace de motivare a performanței lor. Un observator exterior, plasat la un nivel de cunoaștere suficient de ridicat în raport cu respectivul gen de problemă, poate face un inventar complet al tuturor posibilităților conținute în posibilul acțional al unui sistem oarecare. Posibilul acțional poate fi deci, în principiu, complet definit, cu condiția însă de a dispune de o cunoaștere suficient de puternică. Un specialist actual, de exemplu, ar putea face un inventar complet al tuturor posibilităților, atât al celor efectiv descoperite, cât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al tuturor posibilităților, atât al celor efectiv descoperite, cât și al celor rămase nedescoperite, de care dispunea vânătorul primitiv. Colectivitățile reale însă, bazându-se pe cunoștințe limitate, reușesc să formuleze, de regulă, doar unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Colectivitățile reale însă, bazându-se pe cunoștințe limitate, reușesc să formuleze, de regulă, doar unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate. Structura și dinamica sa pot fi, în principiu, detectate riguros. Evoluția tehnologiei este un caz tipic. Invențiile tehnologice nu sunt întâmplătoare, ci se condiționează, se așteaptă una pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putem întreba, de ce colectivitățile umane, în evoluția lor tehnologică, au ales mai întâi bronzul și mai apoi fierul? A fost această primă alegere o eroare? În termenii schemei funcționale avansate aici, bronzul și fierul erau posibilități simultane date în același posibil acțional? Răspunsul pare să fie negativ. Cele două tehnologii nu erau posibilități simultane, între care colectivitățile puteau alege. Tehnologia fierului nu era cuprinsă în posibilul acțional inițial. Ea a devenit posibil de inventat de abia după ce tehnologia bronzului a fost
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În termenii schemei funcționale avansate aici, bronzul și fierul erau posibilități simultane date în același posibil acțional? Răspunsul pare să fie negativ. Cele două tehnologii nu erau posibilități simultane, între care colectivitățile puteau alege. Tehnologia fierului nu era cuprinsă în posibilul acțional inițial. Ea a devenit posibil de inventat de abia după ce tehnologia bronzului a fost pusă la punct, aceasta din urmă reprezentând o invenție prealabilă necesară. Topirea fierului necesită realizarea de temperaturi foarte ridicate, imposibil de realizat de către omul pietrei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fierului. * O singură concluzie aș dori să formulez la această prezentare sumară a schemei funcționale. Pentru explicarea fenomenelor sociale, schema funcțională conține două tipuri de factori determinanți: cerințele funcționale (finale și laterale, spațiul funcțional în care se constituie elementul) și posibilul acțional în care este imaginat respectivul element. Acest lucru ar putea fi prezentat astfel (figura 3.1): Figura 3.1. Cei doi factori determinanți ai schemei funcționale CF = cerințele funcționale, spațiul funcțional în care se constituie E (fenomenul de explicat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care este imaginat respectivul element. Acest lucru ar putea fi prezentat astfel (figura 3.1): Figura 3.1. Cei doi factori determinanți ai schemei funcționale CF = cerințele funcționale, spațiul funcțional în care se constituie E (fenomenul de explicat). PA = posibilul acțional al sistemului respectiv, în care E este o soluție posibilă la CF. Probleme ale analizei funcționaletc "Probleme ale analizei funcționale" Problema autonomiei funcționale a sistemelor. Schema funcțională opereazăcu o idealizare, ca de altfel orice schemă explicativă: modelul unui sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cerință funcțională nu exercită vreo presiune în sensul satisfacerii sale: este latentă. Pot fi formulate două asemenea tipuri de situații care fac ca o cerință funcțională să fie latentă: a) Lipsa posibilităților de satisfacere a respectivei cerințe funcționale. Dacă în posibilul acțional al sistemului nu există vreo posibilitate de a acționa în sensul satisfacerii cerinței funcționale în cauză, aceasta va tinde să treacă în latență. Presiunea continuă spre acțiune ar fi în acest caz disfuncțională, sistemul orientându-și energiile în alte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce ia în considerare funcționarea unui sistem în strânsă relație cu mediul său de existență. Mediul poate fi conectat la sistem prin cele două intrări ale schemei funcționale, care reprezintă factorii determinanți interni invocați de ea: cerințele funcționale (CF) și posibilul acțional (PA). Să notăm cu C condițiile de mediu care afectează dinamica cerințelor funcționale ale unui sistem (s) și cu P condițiile de mediu care afectează posibilul acțional al acestuia. Schema funcțională lărgită poate fi atunci figurată în următorul fel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]