2,294 matches
-
Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să afle cam cînd se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
turismului breton, scuzați-mă că nu vă Împărtășesc stările sufletești, dar deocamdată cei care mor sînt oameni de pe insulă, așa că atîta vreme cît asasinul nu va fi la zdup, insula va fi Închisă. Cam pe la ora trei, vîntul conteni, iar potopul se transformă treptat În burniță, ploaia aceea fină și pătrunzătoare al cărei secret de fabricație Bretania pare să-l dețină dintotdeauna. Legătura cu continentul avea să fie curînd restabilită. La cafeneaua din port, Anne și mica chelneriță Împărțeau sandvișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou. L-am bătut pe Enkim pe spinare: - Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și arșițe și potop de furtuni. Și ce dacă Dilc o să facă potecă peste munte? Ai văzut cum primăvara și toamna, apa ne ia toate potecile vechi, de nu mai știi pe unde să ajungi la locurile de vânătoare de pe munte. - Da’ când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate că În preajma ta simt nevoia să câștig timp. Vorbele mele Îi căzură ca pietrele În creștet. Simții cum un potop de lacrimi dădea să-mi țâșnească din ochi. Cu el și cu femeia lui plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi explici ce Înseamnă natura pentru tine - tipul evreului citadin? Doar nu ești un transcendentalist modern. - Nu. Nu‑mi stă În fire. - Și pentru vecinii tăi de la țară ești una din lighioanele care ar fi trebuit să se Înece În potopul lui Noe. - Da, categoric. Dar nu‑mi dau osteneala să mă integrez sau să aparțin comunității. Liniștea din jur m‑a atras... - Am mai vorbit despre asta... - Pentru că e un lucru important. - Viața gonește accelerat. Zilele tale se mișcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și soția lui pe Muntele Ararat. Nu există o senzație mai plăcută. Și apoi au răsunat din nou sirenele pentru alarmă antiaeriană și ne-am dat seama că suntem niște oameni obișnuiți, că lipseau porumbelul și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Du-te de aici o oră, apoi adu-mi o brioșă și mai multă cafea. Odată ce spuse asta, se Întoarse pe burtă și adormi Înainte ca el să iasă măcar din cameră. Brunetti făcu un duș lung, bărbierindu-se sub potopul de apă caldă, bucuros că nu trebuia să se teamă de reacțiile diverselor sensibilități ecologice ale celorlalți membri ai familiei, Întotdeauna pregătiți să critice fățiș ceea ce ei vedeau ca fiind o risipise sau folosire deficitară a mediului Înconjurător. Brunetti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă, intenționând să înece pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern. Peste drum de casa sa - chiar se miră că încă nu se transformase în barcă -, Land Roverul negru părea înfipt în decor de pe la începuturile lumii. Și dădea senzația că acolo avea să rămână și după sfârșitul aceleiași lumi. - Despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a plâns încet mult, mult pe ascuns... Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu durere în suflet. Inima îi bătea cu putere în piept să i-l spargă. Pest puțin, o furtună năpraznică se dezlănțui afară. Ploaia care începuse prin a cădea în picuri mari și rari, se preschimbă repede într-un adevărat potop. Tot cerul era în flăcări și detunăturile cerești începură a fi asurzitoare. Ploaia nu mai contenea. In ropotul acela monoton... încet-încet, alunecă într-un somn obosit cu vise... După un somn lung și adânc se trezi dintr-un vis... ... Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
credința În puterea cuvântului de a Îmbrățișa forma care i s-a dat, aceea de lighean. Ceea ce contează de fapt nu e ligheanul, ci doar cuvântul lighean și faptul de a fi trecut În toate dicționarele din lume. Dacă vreodată potopul va distruge din nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din dicționar. Auzind toate acestea am sărit pe loc din ureche și din pat. — lasă-mă să-ți explic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
credința în puterea cuvântului de a îmbrățișa forma care i s-a dat, aceea de lighean. Ceea ce contează de fapt nu e ligheanul, ci doar cuvântul lighean și faptul de a fi trecut în toate dicționarele din lume. Dacă vreodată potopul va distruge din nou pământul și doar un dicționar va scăpa, atunci totul se va putea reconstitui pornind de la rezonanța cuvintelor din dicționar. Auzind toate acestea am sărit pe loc din ureche și din pat. — Lasă-mă să-ți explic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu rămână gol. Deci, vile, cu duiumul! Oare ce-i cu ăștia, se Întreba, câte un trecător? Ce-i cu această seminție de buhușani, care nu lasă loc, nici măcar unei cât de mici raze de soare, să atingă pământul, de potopul acesta de vile? Ce să fie, a răspuns, Într-o zi, careva. Nu e nimic. Au bani și nu știu ce să facă cu ei. Cum nu știu? Păi, nu vezi? Că fac vile. Dar, ce, astea-s vile? Astea-s niște
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
victor37>: Facerea Omului. Altfel, povestea e lungă... <maya>: e povestea biblică? <victor37>: într-un fel. Ți-o spun întîi pe cea grecească <maya>: ascult <victor37>: sunt două de fapt. Cea a lui Deucalion, asemănătoare cu cea biblică <victor37>: în urmă potopului au scăpat doi oameni: Deucalion și nevasta lui <maya>: nu știam ca si grecii au un mit al Potopului <victor37>: o să ramii uimită, dar aproape toate popoarele au mituri eshatologice, despre sfîrșitul lumii. Nu întotdeauna prin Potop <maya>: și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe cea grecească <maya>: ascult <victor37>: sunt două de fapt. Cea a lui Deucalion, asemănătoare cu cea biblică <victor37>: în urmă potopului au scăpat doi oameni: Deucalion și nevasta lui <maya>: nu știam ca si grecii au un mit al Potopului <victor37>: o să ramii uimită, dar aproape toate popoarele au mituri eshatologice, despre sfîrșitul lumii. Nu întotdeauna prin Potop <maya>: și? <victor37>: ok. Cei doi erau f batrini și nu puteau avea copii. Zeii le-au zis să arunce pietre
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în urmă potopului au scăpat doi oameni: Deucalion și nevasta lui <maya>: nu știam ca si grecii au un mit al Potopului <victor37>: o să ramii uimită, dar aproape toate popoarele au mituri eshatologice, despre sfîrșitul lumii. Nu întotdeauna prin Potop <maya>: și? <victor37>: ok. Cei doi erau f batrini și nu puteau avea copii. Zeii le-au zis să arunce pietre peste umăr <victor37>: din pietrele aruncate de Deucalion au ieșit bărbați, din cele aruncate de soția lui, femei <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas? De urmașii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dramatic lucrurile. Povestea ar fi devenit chiar comică, violonista-mamă ar fi căutat repede asemănarea dintre Thomas și odraslă, violonista-tată, la fel; oricum, un străin complica destul lucrurile. Nu ar fi tras prea mare folos nici una dintre părți. De ce un alt potop, odată ce se dovedea, În mai toate cele, că Înaintașii degeaba fuseseră Înecați În cel de mult știut? ...Au băut ceai, Thomas și un whisky, au ronțăit alune și pesmeți, au vorbit despre muzică, despre Ann, despre viitorul acesteia, despre climă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]