31,455 matches
-
auzindu-i pașii și șoaptă caldă, învăluitoare. Mulți prieteni de-ai mei sînt obsedați de Livadă de vișini. George Banu a scos recent o carte în care analizează acest text și multe montări semnificative. Radu Penciulescu a apucat să-mi povestească cîte ceva, și el fiind unul dintre aceia care poartă cu sine taină ațîțătoare a piesei lui Cehov. Penciulescu spunea că, tînăr fiind, îl admiră pe Lopahin și îi purta un oarecare respect. Acum se recunoaște în Gaev. George Constantin
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
distanță dintre autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte puțini și pot fi numărați pe degetele
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte puțini și pot fi numărați pe degetele celor două mîini. Iolanda Malamen face
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
să ai o frînghie (adică, o știință) pe care să umbli fără să cazi. Trebuie să-ți folosești astfel instrumentele scrisului încît textul să sară peste semnificații și să rămînă, ca un imponderabil, în spațiu. La Iolanda Malamen, melancolia, nu povestea, străbate textul ei. Timpul și-a pus ghiara peste text. Iolanda Malamen nu a făcut altceva decît ne-a povestit cum a lucrat timpul înfricoșător. A recurs la toate însemnele timpului; durere, eșec, culoare, aduceri aminte, descrieri rafinate. Se spune
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
scrisului încît textul să sară peste semnificații și să rămînă, ca un imponderabil, în spațiu. La Iolanda Malamen, melancolia, nu povestea, străbate textul ei. Timpul și-a pus ghiara peste text. Iolanda Malamen nu a făcut altceva decît ne-a povestit cum a lucrat timpul înfricoșător. A recurs la toate însemnele timpului; durere, eșec, culoare, aduceri aminte, descrieri rafinate. Se spune că femeile trebuie să facă un efort dublu, față de bărbați, pentru că arta lor să primească valoare. Iolanda Malamen a așteptat
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
ca ministru de Finanțe și Interne) era cinicul Const. Argetoianu. Guvernul nu a putut face față (cum n-ar fi putut nici un altul) teribilelor presiuni ale crizei economice mondiale și, la 5 iunie 1932, profesorul demisionează, hulit de toți. Argetoianu povestește, în memoriile sale, că regele a suit pe tron cu ideea lovirii în pluripartitism (asimilat - se putea? - politicianismului) și instituirea unei domnii personale, l-a însărcinat, inca prin vară lui 1930, pe Argetoianu, să întocmească un proiect pentru realizarea acestui
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
în închisoare de legionari, care s-au prezentat, uniform, cel mai bine, cu toate categoriile lor: intelectuali, țărani, muncitori... Cel mai impresionant caz însă, a fost cazul celor de la Pitești. Nu o dată am ascultat, cutremurați, mărturisiri îngrozitoare. Cel care ne povestea simțea nevoia să se elibereze. Spuneau totul cu o sinceritate care ne zdrobea pe noi, cei care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
apărut unul, doi, trei, de-o calitate extraordinară. Îmi creștea inima cînd îi vedeam. "Aderarea mea la Tineretul Liberal..." - V-a interesat politică, ați făcut parte din vreun partid? - Cu toate că n-am făcut politică "de partid", totuși am să vă povestesc cum am devenit liberal. În tinerețe nu făceam diferența între partidul țărănist ori liberal, cum nu fac nici acum deosebire între partidele Convenției. Într-o zi, însă, împreună cu mai mulți prieteni și colegi - pe-atunci eram student la Drept - ne-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine cu tine însuți. - Cele mai palpitante pagini în cartea dumneavoastră sînt cele în care povestiți evadarea, mersul prin necunoscut, cele o sută de zile de libertate. V-a fost frică? - Sigur că mi-a fost frică. Era normal. Frică îți este tot timpul și în pușcărie, pentru că te simți la cheremul abuzului în orice moment
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
declasării, limită de jos a prăbușirii nu e niciodată epuizata, existînd, și aici, gradații și totdeauna trepte încă disponibile de coborît. Dar toți visează la drumul înălțării, al evadării spre "dincolo", se amăgesc în plăceri ușoare, croiesc planuri și le povestesc, încearcă să le realizeze, întorcîndu-se apoi încă o dată înfrînți. O înfrîngere care nu e niciodată ultima. Această "lume de la fund", adesea magistral surprinsă, a născut caracterizarea lui Istrati drept "Gorki balcanic". Nimic peiorativ, firește, în această caracterizare (dimpotrivă); deși ea
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
curge pe toate canalele vieții. A fost impus un alt tip de impresariat muzical (citiți: verificare - învestitură). Ele constituie însă și o presiune din ce in ce mai activă greu de evitat. Împotrivirea devine o aventură donquijotesca. Cum existența nu e literatura i-am povestit doamnei celei de mai sus adăugând că de fragilitatea sau de duritatea, de rezistență unei naturi artistice depinde afirmarea sau risipirea ei. De va fi fost copilul meu, am îndrăznit să spun, nu l-aș fi silit să facă decât
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
interpreți trebuie amintiți atît compozitorul și cîntărețul Stîng, cît și Vinnie Jones, cunoscut fotbalist, căpitan al echipelor britanice Sheffield F.C. și Chelsea F.C., recent numit antrenor al echipei Quens Park Rangers. Jocuri, poturi și focuri de armă nu poate fi povestit. Goana după bani și după soluții de a ieși din încurcături din ce in ce mai mari se derulează în modul cel mai natural cu putinmtă. Nimic nu pare contrafăcut, deși de la un moment dat încolo totul este posibil. Pornind de la un joc de
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
Cristian Teodorescu O ziarista mărunțica și inimoasa din Oltenia îmi povestea, la începutul mineriadei care s-a sfîrșit la Stoenesti, cum au decis liderii să vină în Capitală. Ziarista știa bine ce înseamna viața minerilor și simpatiza cu protestele lor, dar - profesional - știa să-și despartă simpatiile de observarea faptelor. Astfel
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
ironie-spectacol de foarte bună calitate, bazată pe paradoxuri și exerciții de reducere la absurd la fel de captivante că un numar de jonglerie. În românul Traversând Washington Square, ironia se transformă dintr-un spectacol într-o irizație discretă a fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
ce, daca nu ar avea și grație, ar fi în mod obișnuit impudice și sufocante pentru cititor. Toate cărțile despre care discută Puslojic se arătă a fi puternic asumate și impregnate de propria să biografie. La fel cum, ni se povestește, intră în relație cu cărțile, personalizîndu-le, si Nichita Stănescu. Dar mai mult decît despre cărți, în interviurile acordate lui Gh. Pârja, Cornel Ungureanu și Lilianei Manea, Adam Puslojic vorbește despre un Nichita Stănescu surprins în aspectele lui esențial vitale: în
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
făcut din capul meu un balon pînă seara. 9 h 1/2 la domnul care trebuie să-mi dea permisul. 10 h 1/2 la nevasta prietenului meu din Transilvania. 11 h 1/2 la Attia. Întoarsă acasă i-am povestit lui Nuni întrevederea mea de dimineață. 2 h - prînz la Mircea Cancicov. A fost afectuos și cred că recomandarea vă dă roade. 4 h la Academie să-l ascult pe Iorga vorbind despre imperialismul lui Bismarck (total inutil!). Pusese să
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
de Militza e remarcabil!!". Lumea în care se mișcă muziciana e cea mai bună dintre toate lumile posibile, atît de încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară pe acolo, după cină am atacat niște sonate - Bach-Beethoven ăă primăveriiă - Schumann cea mare în re
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
aștepta foiletonul următor cu nerăbdarea cititorilor din epoca ai lui Dickens. Luau lecții de observație psihologică de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune să-i fi fascinat: era calea spre forul suprem: Departamentul dezinformării. Îmi povestea Ion Caraion, la ultima cină la care mă invitase, în apartamentul său din piață Rosetti, ticsit de cărți și stampe, despre un codeținut, ilustru istoric și deținător al unui nume nu mai puțin celebru, o mândrie a societății românești interbelice
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă a fidelității față de propriul stil, devenit a doua natură, Mariana Ionescu oferă un text "dificil" prin hybris-ul analitic al unor pagini, și ceea ce este mai grav, necurățat de un anume manierism. Ceea ce
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
vreau să fiu repatriat și înmormântat la poalele unei păduri din Normandia și să mi se cânte Cvartetul de coarde de Debussy; iar bunicul mi-a răspuns: "ar fi mult prea scump, așa că însănătoșește-te și întoarce-te!" I-am povestit întâmplarea prietenului meu Sacha Schneider, violonistul, care mi-a spus: "așteaptă o clipă!" Și-a scos vioara și mi-a cântat o parte din Cvartetul de Debussy, adăugând: "acum poți să faci ce vrei!" Eu ascult multă, multă muzică, de la
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
-i Parlamentu' lu Pește!"" (RL 1181, 1994, 1). Paginile ziarelor înregistrează și uzul familiar curent al articolului cu formulele pentru grade de rudenie - "îi zice lu' maică-sa să vorbească cu învățătoarea mea"; "i-a spus lu' frati-su"; "am povestit toate astea lu' buni și lu' bunu" ("Dilema" 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
reflectării e mereu incert) nu mai e decît un pas. Femeia nu știe nici că e frumoasă și nici că bărbatul ei o vede astfel. Căci de n-ar fi fost așa, nu numai că nu s-ar mai fi povestit, dar de ce s-ar fi gîndit bărbatul să-i aducă tocmai o oglindă?! Dacă ar fi fost ca ea să-și vadă urîțenia, ea asta ar fi văzut, fără probleme și atunci poate că nu și-ar mai fi plîns
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
împiedică să citim cu plăcere proza scurtă scrisă de el în urmă cu douăzeci de ani. Sâmbăta engleză... Prima povestire din sumar (de la care s-a împrumutat titlul întregului volum), Sâmbăta engleză, este o capodoperă. în numai 16 pagini, autorul povestește viața a două Emma Bovary din România comunistă (textul datează din 1982): Gina și Mona, prima de patruzeci de ani, a doua - de douăzeci și cinci. Spre deosebire de eroina lui Flaubert, condamnată de soartă să trăiască în provincie, personajele prozatorului român duc o
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
este cea bună!"... În fine. O zi importantă. Totuși, se pune întrebarea cine își arată recunoștința și cui? Altfel, dar ca la prima remarcă: cine cerșește, și cine dă? Confuzii, în economia americană, nu se pot face, deși... Să vă povestesc. Treceam pe strada 52. Vremea era frumoasă. Un aer de sărbătoare plutea peste tot, și o însuflețire, parcă, în mersul și în privirile oamenilor. La un moment dat, un negru arătos, elegant, prosper, de vreo 30 și ceva de ani
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
totul cu alți ochi, cu altă curiozitate. Mă interesează mult și istoria cuvintelor latinești în română, de exemplu, veteranus, miles, salutare. Știam de relațiile poetului nostru Alfons Tuor (1871-1904) cu România, căci am scis despre el, pe urmă mi-ai povestit tu mai multe. Eram din aceeași comună cu el, Sumvitg. Îmi doresc să vizitez România și aș fi făcut-o cu prilejul lansării volumului Destine, dacă niște probleme de familie nu m-ar fi împiedicat. Deși vârsta nu mă prea
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]