25,546 matches
-
pentru istoria literară, ar putea trece foarte usor drept o antologie Norton a prozei scurte americane. În primul rînd, datorită ambiției sale de a cuprinde producția literară dintr-un întreg secol, el oferă material brut pentru studiul evoluției nuvelei, al povestirii, de la Scott Fitzgerald să zicem, pînă la Eudora Welty. Permite racordări, stabiliri de filiere și tradiții, chiar dacă astfel de demersuri trebuie făcute cu măsura, căci nici un fel de generalizare nu e încurajată de o reprezentare în volum cu un singur
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
de proza scurtă, ca ficționalul a devenit senzațional și ca atare îl găsim în revistele de scandal ori pe ecranele televizorului, pe Internet mai recent, nu în literatură. De unde, atunci, energia de a alcătui o antologie a celor mai frumoase povestiri ale secolului? Sau să fie însuși gestul în sine un rămas-bun, o privire aruncată îndărăt nostalgic, la despărțirea de literatură? Să sperăm că o astfel de concluzie e prea sumbră și prematură. John Updike & Katrina Kenison - The Best American Short-Stories
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
episodul catalogat la poziția 8 din planul general; povestea avea să capete o turnură dramatică, după cum sugerează titlul ei final: Viața și moartea lui Constantin Andreica sau "Ca un ostaș, ca un muncitor cu ziua". Din formulare răzbat rezonante biblice. Povestirea a luat amploare excepțională. N-a fost tipărită niciodată (un mic fragment doar, putin ănainte "evadării" autorului). Manuscrisul, pe care al păstrez, cumulează 201 pagini. Aproape un roman de sine stătător. Că și Proprietatea și posesiunea. E de reținut dată
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea dispariției soțului, adaptându-se spontan la viață an singurătate. Este o povestire densă an care, cu măiestrie, nu apar personaje noi. Povestitorul rămâne același, cu specificarea că de data aceasta se implică. Detectivistic, suntem puși an fața unei crime perfecte, de natură să scuze an mare parte eșecul conului Rache. Atât de
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
pânde și urmăriri din trăsura, ca an vechile mistere ale Bucureștilor. Vom ăncuviinta, așadar, propriile afirmații ale lui Alexandru George (volumul Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, Ed. Albatros, Buc., 1999) de a fi ăncheiat și ăntregit textul matein al povestirii, fiind de acord că cel mai recent ăntreprinzător a evitat să-și pună la contribuție fantezia - cum au procedat predecesorii săi, luând doar ca pretext ceea ce lașase autorul -, ci a păstrat toate datele factuale și personale pomenite, sporind taină și
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
improvizat; Grigore Ilisei își scrie notele de călătorie în doi tîmpi: unul al fixării primelor impresii, cel de-al doilea - al elaborării - este, totodată, al verificărilor, al construcției în orizontul literaturii: aide-mémoire, la început, textul glisează încet dar sigur în povestire. Comparația este figură de stil cea mai frecventă, poate și pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
se spune, dar numai respectând această condiție a recunoașterii înălțimii sau adâncimii ce ne depășește. Și aș vrea să închei cu un exemplu furnizat de operă unui autor îndeobște considerat producător de ficțiuni speculative: Ray Bradbury. Mă voi referi la povestirea lui "Cosașul". Ce se întâmplă aici? Un fermier constată că, secerând grâul, afectează un alt plan al realității și aduce astfel moartea a mii și mii de oameni. Misterul deschis pur și simplu ne amuțește. Faptul că orice gest al
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
a semănătura, a pădure rasă, a oale și ulcele, în vecii vecilor, amin". Grigore Ona, alias Krekor Parabellum, ajuns inspector la Scotland Yard, moare la puțin timp după rezolvarea celebrului caz al Gloanțelor lui Van Moos. Cred că miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei polițiste. Prin apelul la surse livrești în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloanțele lui Van Moos amintește de Moartea și busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă "Președintelui", desi aici tusele sunt mult îngroșate, iar parodia evidență (aș spune în detrimentul poveștii). La fel, Revoltă piticilor de grădină păgubește prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a eschatologicului, a apropierii zorilor unei înspăimântătoare "dies irae". Pentru că, înainte de toate, Cornel Ivanciuc stăpânește că nimeni altul un limbaj cu multiple valente
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
fost publicată într-o traducere completă la Editură Nemira și am retrăit bucuria abandonului într-o lume ciudată și planetară parcă, compusă dintr-un amestec, și el ciudat, de realitate și fantastic, cu o alchimie specială a scriiturii bazată pe povestirea cadru. Un fel de captatio benevolensis pentru a fi prins într-o aventură spirituală de înaltă ținută. Cînd am aflat ca regizorul Alexandru Dabija a făcut un spectacol după Manuscrisul găsit la Saragosa am avut o reținere, probabil dintr-o
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
Cât privește strădania relatării cât mai obiective a faptelor - ideal greu de atins de vreun istoric -, Dimitrie Cantemir își previne astfel cititorii: "Căci, de vreme ce nici cele ce se petrec dinaintea ochilor noștri nu suntem în stare să le istorisim astfel încât povestirea noastră să fie în orice privința desăvârșită și lipsită de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte(...)?" Confruntând textul original al lui
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
e concepută cartea) căruia nu i-a scăpat nimic din domeniul eposului popular sau chiar cult, de pe întreg pămîntul, si ingenuitate bulversantă. Carrière e un erudit, înainte de orice, pentru că a fi capabil să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de ele. Purtîndu-ne prin eposul fondator, cel al snoavelor și basmelor, Carrière ne călăuzește, de fapt, spre literatura. Poate că aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro domo. Dar cred, totuși, ca virtuțile tămăduitoare ale povestirii, bine știute și pomenite de Carrière în prefață să, sînt chemate, de data asta, să lecuiască însăși literatura. Multele povestiri din acest volum au fost strînse pe parcursul a 25 de ani. Nu reiese limpede, pentru mine, din prefață explicativa a
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro domo. Dar cred, totuși, ca virtuțile tămăduitoare ale povestirii, bine știute și pomenite de Carrière în prefață să, sînt chemate, de data asta, să lecuiască însăși literatura. Multele povestiri din acest volum au fost strînse pe parcursul a 25 de ani. Nu reiese limpede, pentru mine, din prefață explicativa a autorului, dacă în acest lung răstimp le-a strîns cu bună-stiintă, pentru a alcătui cîndva un volum, ori dacă inițial
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
în acest lung răstimp le-a strîns cu bună-stiintă, pentru a alcătui cîndva un volum, ori dacă inițial le adună pentru plăcerea să, pentru ca mai tîrziu să decidă că ele își așteaptă ascultători. Și cum să aduni într-o carte povestiri al căror principal merit, precum și trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun, au cam aceeași intrigă și aceleași personaje, dar
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Multe dintre istorisiri se suprapun, au cam aceeași intrigă și aceleași personaje, dar diferă prin nuanță distinctă a farmecului lor. Una e tristă, alta e veselă, chiar dacă îți spun, în mare, același lucru. Convingerea lui Carrière este că toate aceste povestiri aparțin unei lumi comune, pe care nu o numește, pentru că nu se lansează în afirmații care inevitabil ar trebui susținute cu argumentele antropologului sau cu acelea ale unui filozof. Carrière nu e nici una, nici cealaltă, nu pentru că nu ar avea
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
ale unui filozof. Carrière nu e nici una, nici cealaltă, nu pentru că nu ar avea competența, ci pentru că nu asta îl interesează. Totuși, volumul are o structură, care e ea însăși o poveste. Ea e lumea comună, cea care ține laolaltă povestiri hasidice cu pilde sufiste. În "povestea" lui Carrière lumea (a noastră, de astă dată) este așa cum este, sau nu este așa cum este, totul este un vis, dar se pune întrebarea cine visează, omul este "încăpățînat, întunecat, nesuferit și poate că
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
există, nu prea contează, iar poveștile, la modul general, deci și aceasta de față, a autorului, nu au cu adevărat un sfîrșit. Am enumerat, sper să fi fost relativ limpede intenția mea, titlurile capitolelor în care și-a ordonat Carrière povestirile. Ele sînt concepute cu un aer ușor teribilist, copilăros tocmai prin transparență filozofării lor. Dar au, totodată, un umor de romancier de veac XVIII, care anunță, promite, rezumă în micul sau motto de capitol, si totusi nu-ți spune nimic
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
de capitol, si totusi nu-ți spune nimic, sau se pregătește, hîtru, să te contrarieze. Cu atît mai evidentă mi se pare concepția literară a volumului lui Carrière, prin această modalitate de structurare a poveștilor. Subtitlul ales de autor este Povestiri filozofice. E perfect justificat, povestirea e sinonima, în bună măsură, cu înțelepciunea, si de aici jocul de cuvinte și de transferuri logice evident. Dar Carrière însuși are o justificare mai interesantă, pentru că e mai particularizata și mai nuanțată: "Poveștile", spune
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
-ți spune nimic, sau se pregătește, hîtru, să te contrarieze. Cu atît mai evidentă mi se pare concepția literară a volumului lui Carrière, prin această modalitate de structurare a poveștilor. Subtitlul ales de autor este Povestiri filozofice. E perfect justificat, povestirea e sinonima, în bună măsură, cu înțelepciunea, si de aici jocul de cuvinte și de transferuri logice evident. Dar Carrière însuși are o justificare mai interesantă, pentru că e mai particularizata și mai nuanțată: "Poveștile", spune el, "inventate într-o zi
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
De aceea mi se pare că merită numele de ăpovesti filozoficeă." Mie tocmai de aceea mi se pare că merită numele de ăpovesti literarea, oricît de pleonastica ar părea combinația. Că ea nu este, am spus-o de la bun început. Povestirile din acest volum sînt redactate, daca nu cumva termenul e nepotrivit, într-o manieră interesantă. Carrière le repovestește, pe toate, fără să le modifice, dar și fără să le reproducă. Că povestitor, isi îngăduie mici comentarii prefațatoare, extrem de scurte și
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
Povestitorul înflorește unde vrea el, la urma urmelor. Plăcerea istorisirii e o formă de inspirație, o resimțim cu toții în micile noastre exerciții narative cotidiene, cînd adăugăm un minuscul detaliu ici, omitem altul dincolo, totul doar pentru că există un entuziasm al povestirii, care stimulează în oricine o vocație creatoare, novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
novatoare. Micile retușuri, discretele intervenții sînt precum niște inflexiuni de glas, ori alegeri de gesturi retorice ce însoțesc istorisirea: ele sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce. Sursele din care a preluat textele, declarate foarte profesionist într-un epilog filologic, sînt clasice, de aceea nici nu le mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
traducătoarei e neprețuit, din acest punct de vedere. După ce am citit cartea, eu una am rămas cu poveștile mele preferate, așa cum, sînt convinsă că fiecare dintre cititori își va alege propriile sale bucurii din Cercul mincinoșilor. Recunosc, sînt și unele povestiri pe care nu le-am priceput deloc. Scăpa total puterii mele de a le urmări tîlcul mai ales cele africane sau coreene, fără doar și poate datorită diferențelor culturale. Cel mai aproape m-am simțit de cele indiene, pe de-
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
monolog al romancierului Alessandro Baricco) pare a fi fost special concepută pentru această ediție a festivalului de la Toronto care a avut drept emblemă un ochi ce reflectă peliculă în derulare continuă. În pregeneric, din off, un ins, trompetistul-narator, își începe povestirea vorbind despre cel ce vede prima oara America, pe ecran apărînd dilatata o pupila care absoarbe Statuia Libertății. Suflul de entuziasm al emigranților se transmite și în sală, publicul fiind prins definitiv în mrejele acestui film despre un copil abandonat
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]