2,756 matches
-
scrie la „România literară”, „Steaua”, „Orizont”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz de involuție în raport cu niște premise oricum nu strălucite. Dacă
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
subiect cinegetic ale lui Mihail Sadoveanu (care figurează și ca personaj, istorisindu-i-se o peripeție vânătorească), cu deosebirea că U. are tendința de a înghesui întâmplările în calapodul prea strâmt al unei verosimilități convenționale, deși o oarecare iscusință de povestitor, care se lasă simțită, ar fi promis mai mult. Povestirile reunite aici îl au ca protagonist pe Moșu Gheorghe, replică palidă a eroului sadovenian, tip de țăran hâtru, spirit lumesc și legat prin fire imperceptibile de tainele naturii. Din secțiunea
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
suspendate, finalul adeseori ambiguu contribuie la mutarea accentului de pe eveniment pe simbolistica lui. În aceste proze în care nu se întâmplă aproape nimic contează sugestia și arta de a o menține. Se remarcă seria Întâmplări cu Mileaga, având ca protagonist povestitorul cu acest nume, figură ce se regăsește în majoritatea prozelor lui U. Omniprezent, omniscient, Mileaga are o adevărată plăcere a taifasului și un ritual pe care îl impune interlocutorului dornic să îi asculte istorisirile. Ceremonialul relatării se bazează pe o
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
eteroclită nu e autobiografia naratorului, personaj între altele, ci istoria „casei” Alcibiade: o saga în context istoric, național, european și mondial. Ordinea succesiunii evenimentelor e, în principiu, cea cronologică, însă, fiind reconstituite printr-o vastă retrospectivă, unele situații îi amintesc povestitorului altele, ulterioare, și astfel momente de la începutul secolului provoacă menționarea anticipată a unora ce aveau să se producă în perioada interbelică. Ciudatul Alcibiade, fost combatant în Transvaal, înființează, împreună cu alt afacerist, o întreprindere auriferă care merge excelent, dar curând după
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Comitetului de lectură al Teatrului Național din București, ea a rămas uitată pe un raft al bibliotecii Teatrului. Un fel de fiziologie, Pseudoturistul român (1929) se vădește încă actuală atât prin temă, cât și prin stil. Literatura lui U., autentic povestitor, se caracterizează printr-o mare putere de evocare a tot ceea ce este frumusețe a Bucegilor, iar legendele și poveștile munților se însuflețesc prin armonia stilului, eleganța limbii și firescul hazului. Fixându-l ca autor de literatură ușoară, adică „pentru tineri
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare. Această autobiografie fără pretenții literare cucerește prin stilul simplu, nelucrat și fără modele, prin sfătoșenie și prin simțul sănătos al realității, caracteristic povestitorului. SCRIERI: Istoria vieții mele (Autobiografie din 1845), îngr. și pref. Artur Gorovei, Râmnicu Sărat, 1893; ed. București, 1908; ed. Chișinău, 1944. Repere bibliografice: A., „Istoria vieții mele”, CL, 1908, 11; Ciobanu, Cultura, 194-200; N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, II
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
montagnes (histoire moldave), imprimat la Paris în 1863, sub semnătura Marie Movila. Virtuți de romancier U. avea totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată, aceea de povestitor, în Legende române (1891), corpus de proză scurtă, reluat și completat în câteva ediții. Povești, legende, snoave, anecdote transpuse într-o expresie inspirată, alertă, plastică, ca într-un joc, autorul lăsând impresia că „povestește de dragul poveștii” (I.L. Caragiale). Țară fără
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Alboiu, Un poet, 166-168; Ciobanu, Însemne, II, 341-345; Grigurcu, Poeți, 354-358; Ruja, Valori, 176-178; Cristea, Faptul, 136-140; Doinaș, Lectura, 214-218; Lit. rom. cont., I, 610-614; Raicu, Contemporani, 160-161; Ion Maxim, Poezia lui Mihai Ursachi, CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
omului; Secunde cu munți (1998), în care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane înșiruite pe firul memorialistic, fragmente părtașe la o trăire în care eul narativ (povestitorul) s-a obiectivat cu desăvârșire, contopindu-se cu soarta colectivității. Răzbate din Balade un suflu aspru, epopeic, o neîndurătoare răvășire sub legile destinului și se conturează o galerie de tipuri croite după tipare general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse și
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Hasek și Bai Ganiu al bulgarului Aleko Konstantinov. În 1994 a primit Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii din Republica Moldova, iar în 2002 Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În cărțile sale V. se dovedește un povestitor atent la cele mai subtile nuanțe ale vorbirii și comportamentului unor personaje, născute din buna cunoaștere a psihologiei și mentalității omului simplu. Dincolo de spectacolul banalității zilnice și al limbajului neaoș, se pot citi adevăruri esențiale despre om și despre viață
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
română. Respectând principiul obiectivității istorice, deși supus credincios al Habsburgilor, S. de H. menționează neînțelegerile dintre generali, lipsa lor de încredere în soldatul de rând și nu ocolește întâmplări personale care îl defavorizează. El este totodată un scriitor de tipul povestitorilor populari, sfătos și iscoditor, plin de vervă și imaginație. Limba cronicii, interesantă sub raport lingvistic, abundă în arhaisme, regionalisme din sud-estul Banatului și în termeni străini, mai ales germani, desemnând noțiuni militare și administrative. Topica frazei, cu predicatul la sfârșit
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
literară”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Astra” ș.a. În Penultima partidă de zaruri, ca și în Memoria fulgerului (1999), S. optează pentru proza scurtă de factură clasică, urmărind linia realismului. Pornește de la fapte aparent mărunte, banale, dovedindu-și talentul de povestitor și înclinația spre latura analitică a evenimentului transpus, îmbogățit de o ambiguitate cu tentă parabolică, mergând până în pragul fantasticului. În narațiuni cititorul va descoperi simboluri - istorii ciudate, stranii, fenomene inexplicabile -, fiind de apreciat felul în care neverosimilul trece în firesc
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul, bufnițele din clopotniță zboară speriate dintr-un copac în altul, iar în răstimpuri Ilie gornistul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de controlul discuțiilor, clarifică. Exprimă controlul procesului de gândire, este preocuparea de a controla și de a organiza, supraveghează și dirijează bunul mers al activității. Albastrul este rece, culoarea cerului care e deasupra tuturor, atotvăzător și atotcunoscător. Pălăria albă este povestitorul, cel care redă pe scurt conținutul textului, exact cum s-a întâmplat acțiunea, este neutru, informează. Pălăria roșie își exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, nu se justificăspune ce simte. Lasă frâu liber imaginației și sentimentelor; este impulsivă; poate exprima și supărare
Strategii educaţionale de abordare integrată a copilului cu / fără cerinţe educaţionale speciale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Daniela Gurgu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1155]
-
sau de educație civică, această metodă constă în prelucrarea unui text sau a unor fapte de viață, evidențiind diferite aspecte :faptic, afectiv, moral-etic. Elevii primesc individual sau în grup câte o pălărie, sugerându-se astfel rolul lor : albastrăliderul, managerul, albă povestitorul, roșie - psihologul, neagră criticul, verde gânditorul, galbenă - creatorul. La lecția Cioc !Cioc !Cioc !, clasa a II-a, aplicând acestă metodă se parcurg de fapt, etapele citirii explicative, dar se oferă elevilor ocazia de a schimba idei, de a-și asuma
TEHNICI DE UTILIZARE A METODELOR ACTIVE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Valentina Mănăilă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_892]
-
Cioc !Cioc !, clasa a II-a, aplicând acestă metodă se parcurg de fapt, etapele citirii explicative, dar se oferă elevilor ocazia de a schimba idei, de a-și asuma roluri, de a se evalua reciproc. Liderul observă cum colegii colaborează, povestitorul prezintă faptele pe scurt, psihologul descrie frica, dezamăgirea veveriței păgubite/ îndrăzneala, necinstea ciocănitorii hoațe, criticul sancționează furtul, dar și violența victimei, gânditorul oferă soluții de găsirea hranei sau de pedepsire a hoțului, iar creatorul continuă povestea sau schimbă finalul lecturii
TEHNICI DE UTILIZARE A METODELOR ACTIVE, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Valentina Mănăilă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_892]
-
N.: Bine, dar a existat, din câte îmi dau seama, și o fibră genetică... N.I.: Da, fără discuție că da. Bunica nu știa carte și totuși știa multe, foarte multe povești. Adesea adormeam sub vraja poveștilor bunicii, avea talent de povestitor. și încă ceva - bunica era un fel de doftoroaie a satului. Din toată zona veneau oamenii la ea să-i trateze. Eram prea mic și nu știam exact ce anume trata, dar avea o clientelă bogată. A.N.: Ce făcea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Rusia. Fiind tânăr, rezistent și puternic ancorat în realitatea românească, a făcut parte din comitetul de conducere, prin toate lagărele pe unde a trecut, ultimul fiind Vorcuta, de unde a și fost repatriat în țară, la începutul anului 1948. Bun povestitor, mi-a relatat cu lux de mănunte întreaga epopee a războiului, precum și lupta de rezistență în lagărele sovietice și, mai ales, împotrivirea față de constituirea celor două regimente de prizonieri: „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1918 au susținut acordarea Premiului „Adamachi” al Academiei Române volumului Florica și alte nuvele (1916), după ce Duiliu Zamfirescu propusese, fără succes, la Premiul „Năsturel” Nevestele lui Moș Dorogan (1913). E. Lovinescu îl aprecia ca fiind „unul dintre cei mai expresivi povestitori populari de astăzi, înzestrat cu o rară putere verbală de a reproduce realitatea și de a însufleți printr-un joc inimitabil toate amănuntele unei memorii inepuizabile”, a identificat în verva naratorului și în comportamentul personajelor sale „vioiciunea, șiretenia și erotismul
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
revista va promova o „artă angajată”, urmărind „luminarea minții și îndrumarea spre mărirea poporului”. Deși are mai mult profilul unui magazin de popularizare a evenimentelor din istoria națională, V. publică sporadic versuri și proză de Carmen Sylva (Paza Dunării, Peleșul povestitor, În luncă, Pe Dunăre), poeme de Ioan S. Nenițescu (Vorbe sfinte), Haralamb G. Lecca (Scumpă țară românească), reproduce poezii de Vasile Alecsandri (Primele obuzuri, Concert în luncă, Dan, căpitan de plai) și Anton Pann (Pentru șezătorile de la sate), iar în
VULTURUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290672_a_292001]
-
baladele românești și în cele balcanice. Proza populară epică reprezintă un alt capitol important al preocupărilor sale, care se materializează într-un curs despre structura basmului, ca și în mai multe lucrări privind caracterul național și istoric, stratificarea în stilul povestitorilor populari, aspecte actuale ale cercetării structurale a basmului, performarea și receptarea povestirilor, legendele. A scris, de asemenea, despre caracterul formalizat al culturii orale, rolul educațional al limbajului culturii populare, despre probleme generale ale etnologiei europene. Textul poetic care însoțește ritualul
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
cu privire la metoda de adunare și publicare a folclorului: Programa pentru adunarea materialului literaturii poporale și Despre modul de a aduna materialul literaturii populare. Cerea redarea exactă a versurilor, iar în privința prozei folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Vremelnicie pierdută o întoarcere a buclei asupra ei înseși, o autoprezentare a narațiunii, cu valențe în cele din urmă ontologice. Existent și viu ar fi doar ceea ce a fost povestit. Iar personajul mesianic, copilul nefericit, mort și înviat, e un povestitor, e povestitorul. El e desigur și „ultimul om” (asemenea „ultimului” Aureliano din Un veac de singurătate al lui Márquez), dar e și creatorul lumii prin povestire (ca Mircișor al lui Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și că P. e
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]