1,456 matches
-
un ranch. Niște puncte mici, mișcătoare, ne atrag atenția. Sunt herghelii de cai. O fântână acționată de vânt se profilează firav la orizont. Singura vietate ce se apropie de noi e un fazan pe care îl lovim cu radiatorul. Se prăvălește, își revine și își reia zborul. După două ore de drum, la o răscruce, vedem un grup de 5-6 mașini staționând. Un grup de femei și bărbați stau pe iarbă. Oprim și noi. Aflăm că sunt fermieri, veniți din depărtare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
macabre, facilitate de CGI. Dar ar fi fost suficient să ai unul, două prim-planuri cu sângele țâșnind subțire și cu carnea proaspăt tăiată relaxându-se brusc. Pe lângă că trebuie să vezi aceste crime, mai trebuie să și auzi corpurile prăvălindu-se în pivniță, deci simțul ironiei mi se oprește în gât. Nunta lui Tuya e mult mai tihnit Un alt film care a intrat pe ecrane în același timp cu cel al lui Tim Burton mi se pare mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
IV-a (allegro ma non troppo) este construită, ca și prima, în forma de sonată. Înfățișarea ei jovială ni-l reamintește pe Beethoven din prima perioadă a activității sale creatoare. Acest final, năvalnic ca un pâriu de munte ce se prăvălește peste stânci, spumegând în lumina soarelui, are aspectul unui perpetuum mobile. Iată tema I expusă de coarde: Ea e continuată printr-o melodie asemănătoare unui cântec câmpenesc. Oboiul aduce apoi tema II, lirică, ce este reluată imediat de alte instrumente
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
soarbe În delir cafea sau ceai, dar nu și sucuri chimizate. Deși n-am văzut nimic despre carne, bănuiesc că și la proteina animală dăm clasă sudului, estului și nordului. Mai slab am sta la sectorul lactate, care ne-a prăvălit pe penultimul loc. Dar legumele ne-au recocoțat sus de tot. Din fericire suntem codașii codașilor la gâlgâitul alcoolului, cu doar 1,2 l pe cap de locuitor. Una peste alta, fără să comparăm și stările de sănătate ce decurg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
zile, într-o rulotă parcată în zona interzisă. Asumându-și un risc considerabil, el ne-a invitat pe tatăl meu și pe mine să ne ducem să aruncăm o privire. Am intrat în camerele subterane ale monumentului in care se prăvăliseră bucățile statuii dinamitate. Chiar și acum îmi aduc aminte cu claritate capul aproape intact al lui Stalin în lumina apusului, alături de degetele sale sfărâmate, care se aflau nu departe. Atunci mi-am dat seama că politica și viața publică din
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
zile tihnite petrecute în Provence tot cu Delia, cât credeți c-aș putea stoarce dintr-o săptămână trăită la mare turație în patria zimbrilor? Sincer, simt că aș avea carburant până la sfârșitul anului. Veți zice că poate s-o fi prăvălit senzaționalul peste noi două. Nici gând. În afara unei scurte toxiinfecții alimentare nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun în cele șapte zile de turism auto-moto și per pedes. Doar un bine copleșitor, stârnit de o curiozitate ghidușă, ca-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
am propus să mă fac scriitoare; pur și simplu iubeam cărțile și scriam. Am avut imensul noroc de a putea folosi biblioteca incredibilă a bunicii vreo 20.000 de cărți înghesuite pe rafturi ori stivuite în turnuri gata să se prăvale, la etajul al treilea al casei din Cranberry Street, de care vorbeam. Era ca și cum aș fi avut o bibliotecă publică doar pentru mine, doar că ea îmi dădea cărțile de tot. Ce comoară! Literatura a fost evadare și pasiune pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
munte, situat în zona de nord a Moldovei. Sensibilitatea de excepție a copilului-poet receptează din viața satului atât o perspectivă reală cât și una folclorică, legendară. Perspectiva reală e situată în orizontul unei istorii tragice. Peste satul copilăriei poetului se prăvălește tăvălugul războiului, apoi își proiectează umbra terifiantă anii de secetă. Oamenii sunt însă plini de vitalitate, într-o luptă surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
astfel, procovățul de deasupra discului Închipuie năframa cu care a fost Înfășurat capul lui Iisus În mormânt, iar cel de deasupra potirului amintește de giulgiul care a Învelit corpul Său, În timp ce ,,aerul”, ce se așează peste sfintele vase, Înseamnă piatra prăvălită peste ușa mormântului. Până și tămâia Întrebuințată la clădire capătă În acest moment o Însemnătate mistică reprezentând aromatele, cu care a fost uns Sfântul Trup al Domnului. Sfânta Masă și antimisul Închipuie mormântul În care El a fost așezat, iar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
înalt și peste focuri/ Mari lăsate". O primire în neștire, căci imaginile care urcă la înțelegere arată necuprinsul, infinitul care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii mai mult decât vuietul apelor prăvălite din înalt, focurile inundate de această rupere a cerului? Căci de o ruptură este vorba, în miezul naturii mișcate, pusă în situația primirii unui dar sfâșietor, a experierii unei întâlniri nemaiîntâlnite. Natură spartă, răvășită de ceea ce îi e dat să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine împietrită în distanță, în vederea distanțată de ea însăși, împinsă în larg, în orizontul lărgit al nefamiliarului posibil: "singure mările stau împietrite, nu clatină vântul un val./ eu trec pe deasupra ca un vultur senin,/ privesc totul din cer și mă prăvălesc în goluri adânci./ doar un suflu s-a oprit de niciunde și roade în mal". Imaginea surprinde tocmai trecerea în care ea se încheagă, pe care o oprește și o pune în vedere. Nu se vede ca atare decât ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
murdare expresii”. Pretutindeni domnea dezordinea, ignoranța, nepăsarea și cruzimea. Singurul mod de a se exprima al acestor oameni era văicăreala: „niște ratați, nevropați și pesimiști, oameni de prisos”. Cuvântul „paria”, notează Cehov, definește perfect „omul decăzut, ajuns la ultima limită, prăvălit pe treapta de pe care n-ar putea să lunece mai jos”. Pierderea umanității, iată efectele reeducării prin ocnă. Singurul lor vis, fericirea, este reîntoarcerea În patrie: sunt mistuiți de dorul nestins de libertate, evadarea li-i speranța. Relatarea lui Cehov
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Pelicanul sau babița”? (Jurnalul Național, 11 februarie 2005) Off-shore Se comentează mult pe seama rebelei șuvițe de păr a dlui Băsescu. Eu unul cred că nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul, adică, mă rog, obrazul peste care fuiorașul se prăvale în momente nepotrivite luând vederea și obliterând viziunea președintelui. Dl Băsescu s-a afirmat drept omul multor curajuri. Totuși, cât de curajos poate fi, cu adevărat, un om care nu are curajul propriei chelii? Confruntat cu aceeași problemă, a șuviței
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mult... Oricît ar părea de ciudat, furnicarul mai suferă încă o supremă îndesare. Lumea continuă să intre, tăcută și pestriță, de parcă o uriașă Arcă ar aduna toate tipurile umane, între zidurile ei seculare. De undeva, din înălțimi, primul acord se prăvălește peste sufletele noastre. Pădurea de trupuri încremenește într-o nemișcare de vrajă. Ochii îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dimpotrivă. Ultimul act, destul de artificial și neconvingător, aduce o răsturnare spectaculoasă de situație. Peste veacuri, Hefaistos îi anunță lui Prometeu în fața focului stins că vechiul univers s-a prăbușit și alte divinități au luat locul celor vechi : Olimpul s-a prăvălit de-a pururi.../ Doar tu mai porți în suflet pierdutele-i contururi./ Ceilalți titani și zeii, zeițe, semizei,/ Cum schimbă toate-n lume s-au fost schimbat și ei ! (V, p. 120). Zeul fierar, care la Eschil se dovedea capabil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale sorții sau mâniei zeilor, uneori atrasă de faptele reprobabile ale oamenilor. Tragicii investighează în profunzime raporturile dintre om și soartă. La Sofocle lumea se reduce, esențializându-se, la eroul tragic adus în prim plan asupra căruia destinul nu se mai prăvale, ca o stihie, inevitabil (p. 44). În condițiile raționalizării din secolul al V-lea, dramaturgul caută să înțeleagă condiția omului eliberat față cu sine și cu soarta (p. 44). Spre a descifra cauzele căderii, aflate înăuntrul sau în afara omului, determinate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Disperat Carol Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește discret și pune la cale "tragedia de la Posada", unde oastea ungară este zdrobită sub stâncile prăvălite de valahi de pe versanții abrupți. Carol însuși a fost la un pas de moarte, pierzându-și pentru început numai pecetea. În istoriografia română, locul Posadei este disputat, numele acesta aflându-se în cel puțin trei locații, din județe diferite Argeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
tradiției ortodoxe, a conceperii unor instrumente teoretice de dezbatere bazate pe scrierile bizantine ale Sfinților Părinți. Era singurul mod de a apăra în mod practic, dar și la nivel dogmatic identitatea ortodoxă, în fața aparatului teoretic, hipersistematizat al catolicismului care se prăvălea ca un val uriaș peste Europa Orientală prin Mișcarea Uniată. Esența mistică ortodoxă trebuia apărată și sprijinită de texte de teologie autentice. Cu acest scop, Petru Movilă pune la punct un plan panortodox de descoperire, reînviere și răspândire a scrierilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
al Ortodoxiei și purtător al unei misiuni sacre în chip de A Treia Romă, Imperiul Austriac, pretendent la extinderea continuă a propriilor granițe spre răsărit și odată cu acestea a jurisdicției Bisericii Catolice și mareea otomană, care sub flamura Semilunei se prăvălea peste Europa de sute de ani, în valuri periodice semănând moarte și nesfârșite biruri. Destinele născute între Dunăre și Nipru, au stat necontenit sub semnul urgiei, pe tot parcursul acestui veac, în care partea aceasta de lume a existat ca
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
își pecetluiește în scurt timp porțile, iar călugării și frații săi iau calea pribegiei. După o scurtă ședere la Kiev, la Așezământul monahal Pecerskaia Lavra, Petru Velicikovski devenit acum rasoforul Platon, decide să fugă din calea urgiei bisericii catolice polone prăvălite peste jumătate de Ucraină și să plece în căutarea liniștii și a dreptei învățături în Țările Române. Avea doar douăzeci de ani când ajunge în Muntenia și se oprește în Vrancea. Timp de patru ani va învăța aici de la călugării
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ce să mai cred... Mă limitez doar la gânduri și dorințe, la teorii ale chibritului, totul doar la trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos. De sus se prăvale peste mine gânduri...idei obscure, imagini ale unui viitor sumbru. Acel suport de bec precum un spânzurat inert ( mortul de care vorbeam ), bălăngănind aiurea. Am intrat în salonul 7, bucuros după pozitiva discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Sucevei. Era o plăcere să vezi cum reînvie fiecare salcie, fiecare răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să prindă pe limbă câteva picături de rouă de pe firele de iarbă. Dar puterile Îl părăseau. Nu mai erau decât câțiva pași până la poartă, când leșină. Își mai spuse doar că nici Încercarea asta n-o putuse trece și se prăvăli În gol, ca pe un șir de trepte pe care cădea tot mai jos. I se părea că aude cum i se lovea capul de treptele de vid. Un vid materializat În afara căruia nu mai era nimic. Când se trezi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]