2,533 matches
-
pentru masa de prânz. Prăvălia, cu clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie. Se așeza tacticos în capul mesei, cu vederea spre intrarea în prăvălie. Avea înfășurat în jurul gâtului un prosop enorm, care-i acoperea și abdomenul ce în ultimul timp începuse a căpăta proporții din cauza sedentarismului și al bunului trai de care avea parte. Era regulă, era un fel de lege că domnul Tachi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
indiferent ce nevoie presantă ai fi avut! Nu s ar fi clintit din loc pentru nimic în lume, ca să-i tihnească ce mănâncă și digestia să se producă normal. Mă gândesc eu acum că doar dacă s-ar fi aprins prăvălia, abia atunci s-ar fi hotărât să se miște, să se deranjeze, însă dacă era vorba de nevoile stringente ale cumpărătorilor, nici vorbă de așa ceva! Cam prin anii 27, 28 ai secolului al XX lea, în gospodăria noastră s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tata îl administra vitei bolnave și aceasta se însănătoșea. Practica vieții îi învăța pe oameni să fie și mai pragmatici - pentru că de doctori veterinari în lumea satelor de atunci nici nu putea fi vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atâta lipsă de înțelegere! Abia acum minunea s-a produs, domnul Tachi s-a deranjat pentru prima dată de la masă și i-a dat tatei „spânzul” cerut cu ajutorul căruia și-a vindecat vita bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne dai pe gratis, domnule, ci îți plătim și după cum știm și cu oarecare folos pentru dumneata. - Deșteptule, a mai apucat să spună și ca să nu se enerveze și mai tare și să-l apuce apoplexia, a intrat repede în prăvălia lui, dispărând din văzul lumii care accepta serviciile plătite pe care le făcea satului prin aprovizionarea sistematică cu de toate, dar nu-i permitea să se infiltreze în rândul vocilor care urmau să conducă obștea satului, care pe atunci își
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le făcea satului prin aprovizionarea sistematică cu de toate, dar nu-i permitea să se infiltreze în rândul vocilor care urmau să conducă obștea satului, care pe atunci își avea opinia proprie după care se conducea. În casa și în prăvălia domnului Tachi și au făcut apariția unele rude feminine care creșteau sub oblăduirea sa și se înfruptau copios cu câștigul ce se realiza, încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unele rude feminine care creșteau sub oblăduirea sa și se înfruptau copios cu câștigul ce se realiza, încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul altcuiva care a dus un timp prăvălia pe umerii săi și a trebuit să dea și el rândul altui ins devenit proprietar al prăvăliei, ajungându-se pe vremea comunismului la magazinul sătesc al comerțului socialist de tristă amintire. După ce eu am plecat la Școala Normală, nu prea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
încât, de la o vreme, domnul Tachi tot mai bătrân și mai obez a trebuit să cedeze locul altcuiva care a dus un timp prăvălia pe umerii săi și a trebuit să dea și el rândul altui ins devenit proprietar al prăvăliei, ajungându-se pe vremea comunismului la magazinul sătesc al comerțului socialist de tristă amintire. După ce eu am plecat la Școala Normală, nu prea am avut răgazul de a-mi aminti de acest om cu originalitatea și pitorescul lui care, ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de metal trase. Băiatul se învârtea prin piață, cotind la stânga și la dreapta atât de repede, încât Mahmud știa că nu va reuși să iasă singur de acolo. Băgă mâna înăuntrul sacoului, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult de miezul nopții, Uri se întreba dacă nu ar trebui să se ducă în bazar chiar atunci și să încerce să dea imediat de acest Aweida. În cele din urmă, acceptă faptul că nu avea nici un sens, că toate prăvăliile ar fi închise. Neștiind decât adresa lui de la magazin, nu și pe cea de acasă, le era imposibil să îl găsească. Parcă mașina între taxiurile din fața hotelului Citadela, trăgând ostentativ frâna de mână pentru a sugera că drumul se încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără să spună nimic, în speranța că soarta îl va aduce pe unul dintre puținii experți în cuneiforme din lume în magazinul acestuia. Că acest expert va vedea chiar acest obiect, îl va alege pe acesta dintre toate celelalte din prăvălie, că îl va traduce și îi va înțelege profunda semnificație. Falsificatorul va miza pe faptul că toate aceste circumstanțe se vor materializa, și pentru ce? Cu siguranță nu pentru bani, de vreme ce Guttman nu a plătit nimic unui comerciant care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cabină de lift. Nu puteau să nege asta: aduceau cu ei umbra morții. Oricine ajungea în preajma ei sau a lui Uri, oricine fusese apropiat de tatăl lui Uri sfârșea mort. Soția lui Shimon otrăvită cu pastile; Aweida înjunghiat într-o prăvălie stradală; Kishon aruncat cu tot cu mașină de pe un munte din Elveția. Iar acum omul ăsta, David Rosen, un avocat căruia i s-au încredințat ultimele cuvinte ale lui Guttman, prăbușit pe biroul lui înainte să fi avut timp să le destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acea cărare abruptă, bătucită de milioane de pași în sute, dacă nu chiar mii de ani. Părea să se afle la o distanță uriașă de piața pe care o văzuse cu o zi în urmă. Era încă devreme; aproape toate prăvăliile erau încuiate în spatele unor obloane metalice și în locul mulțimilor masive de turiști și cumpărători, zări doar un băiat care împingea un cărucior, sărind din când în când pe micul cauciuc pe care îl ținea legat cu un lanț la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva care încercase să ia toate gogoșile dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lupți pentru o cauză sfântă — ci ca un mare măgar, ceea ce într-adevăr și ești. Zorro Pe ultimul rând al paginii era desenată o sabie. — Mă întreb ce s-a mai întâmplat cu el, spuse cu voce tare Talc. Șase Prăvălia lui Mattie Ramble se găsea într-un colț al cartierului Carrollton, acolo unde St. Charles Avenue și fluviul Mississippi se întâlnesc, ca apoi bulevardul să se termine. Se formează un unghi, bulevardul cu șinele tramvaiului pe o parte, fluviul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în acest loc, se schimbă gradat de la asfalt la pietriș. E o mică așezare rurală care are chiar și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor înclinată spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea aproape invulnerabilă, acoperită toată cu afișe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea aproape invulnerabilă, acoperită toată cu afișe care făceau reclamă la diferite mărci de bere, țigări și băuturi răcoritoare. Chiar și pe ușă se vedea o reclamă la bere. Prăvălia lui Mattie era o combinație de bar și băcănie, partea de băcănie rezumându-se la un sortiment limitat de mărfuri, băuturi nealcoolice, pâine și mai ales conserve. În afară de bar, mai era o ladă cu gheață unde stăteau la rece câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
opri să vorbească cu unul dintre cei veniți la mort, care stătea afară pe trotuar. — Spune-mi, domnule, cine-i mortu’ dinăuntru? îl întrebă ea. — E bătrâna doamnă Lopez, răspunse bărbatul. — Nu mai spune! Nevasta lu’ Lopez ăla, care avea prăvălia aia mică de pe Frenchman Street? Chiar așa. — Vai, îmi pare rău s-aud așa ceva, spuse Santa. De ce-a murit? — Ceva la inimă. — Ce păcat, spuse emoționată doamna Reilly. Biata fată! — Dacă aș fi fost îmbrăcată, i se adresă Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața speluncii tale. Nu-mi doream deloc să mă reîntorc în camera ta de gazare. M-au lăsat pur și simplu picioarele. Sunt paralizat. — Du-te și paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
magică cu care-l putea face pe Ignatius să dispară. E vreun truc, Dorian? Știi bine că ne plac petrecerile cu un scop, dar așa ceva! În ce mă privește, nu urmăresc nici măcar știrile la televizor. Am lucrat toată ziua în prăvălie și nu vreau să vin la o petrecere și să ascult asemenea chestii. Spune-i să vorbească mai târziu, dacă trebuie neapărat să vorbească. Afirmațiile lui sunt de un prost-gust total. — Atât de nepotrivite, suspină sportivul îmbrăcat în piele neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de obicei, telefoane. Încearcă și la poliție. Ei ar putea să știe. Dă-mi mie numărul. Îl voi chema personal. Doamna Levy stătea uitându-se lung spre soțul ei, fără să clipească din genele-i colorate. Dacă tot mergi la prăvălie, ia-mi și șunca aia promisă de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Un arab se duce la frizer să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, arabul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și un coș plin de curmale. Una din gemenele care dormeau pe canapea a Început să se agite și să scâncească, Însă s-a oprit imediat. — Chiar În ziua imediat următoare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
duce să se tundă la același frizer. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice din nou - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, turcul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și o cutie cu lokum. Trezită de mișcările surorii sale, celălaltă geamănă s-a pus pe plâns. Mătușa Varsenig s-a dus repede la ea și a reușit s-o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un pachet cu burma? a sugerat Kevork. Nu! O duzină de armeni așteptând un tuns gratis! — Vrei să spui că suntem niște zgârciți? a Întrebat Kevork. Nu, tânăr neștiutor ce ești, a spus unchiul Dikran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui. La el, toată munca se făcea manual. O singură dată mi-a povestit tata ce se petrecea În fierăria aceea. Veneau prieteni să-l vadă pe tatăl lui și Îi spuneau: — Și azi după-amiază se vorbea de tine la prăvălia negustorului de fierărie, ziceau că nu-s doi fierari ca tine În toată provincia Liège. — SÎnt destui, răspundea bunicul, e Adam vlăjganul, e cel de la Remicourt, mai e Albert... — Totuși, cînd Cockerill a avut nevoie de fundurile de cazane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]