6,669 matches
-
c-un coif și-o pelerină Pe-o arenă mare, unde dansa-o balerină, Cu sânge rece își așteaptă taurul înfometat Corida este plină și -un Leu înjunghiat... De-o sabie ucis...ia taurul de coarne Voioși toți spectatorii văd prada ce-are toane, Și zbiară animalul și oamenii-n urale... Mi-e teamă, să mă -ntreb:...Cine sunt animale? E omu-și duce prada palpită de plăcere? Sau ochii ce se sting când gustă din durere, Nu știi, ce să mai
PE ARENĂ... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349970_a_351299]
-
plină și -un Leu înjunghiat... De-o sabie ucis...ia taurul de coarne Voioși toți spectatorii văd prada ce-are toane, Și zbiară animalul și oamenii-n urale... Mi-e teamă, să mă -ntreb:...Cine sunt animale? E omu-și duce prada palpită de plăcere? Sau ochii ce se sting când gustă din durere, Nu știi, ce să mai crezi, viața e ca un circ... Cine e animalul?... Și cine-i om un pic?... foto: internet Referință Bibliografică: Pe arenă... / Elena Buldum
PE ARENĂ... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349970_a_351299]
-
a demonstra inutilitatea unor astfel de instituții creștine în societate.” În legătură cu tehnica asediului, Petru Lascău enunță un principiu deosebit de relevant. „Așa cum am anticipat, scopul principal al asediului este ruperea legăturilor asediaților cu restul lumii. Izolați fiind, victimele vor cădea curând pradă aliatului principal al asediatorilor, care este foametea. Asediații vor înceta lucrul, resursele lor umane și materiale se vor concentra pentru supraviețuire, spectrul foametei va crea derută și deznădejde. În lupta pentru supraviețuire, interesele colective dispar și instinctele de autoconservare îi
O CARTE DESPRE PROPOVADUIREA CREDINTEI CRESTINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344433_a_345762]
-
-l (așa cum l-a prevenit și pe Adam să nu mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului) - atunci când a văzut că i s-a posomorât chipul. Cu toate aceste avertismente și îndemnuri de a nu păcătui, Cain s-a lăsat pradă impulsului primar și a vărsat sângele fratelui său, fiind însemnat pentru această fărădelege, toată viața. Și așa cum Adam a fost izgonit pentru fărădelegea sa la Răsărit de Eden, să-și mănânce pâinea în sudoarea frunții, până se va întoarce în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
profanat de mai multe ori. În vara anului 1821, după uciderea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea eteriștilor de către turci, Alexandru Ipsilanti, urmărit de turci s-a refugiat la Mănăstirea Cozia. Mănăstirea și familiile care și-au găsit adăpost aici devin pradă turcilor, care au dat foc mănăstirii, au dezgropat mormintele Voievodului Mircea cel Bătrân și ale altor domni, crezând că vor găsi în ele comori ascunse și au comis toate grozăviile, profanând bisericile și picturile. Peste un veac, prefectul județului Vâlcea
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
profanat de mai multe ori. În vara anului 1821, după uciderea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea eteriștilor de către turci, Alexandru Ipsilanti, urmărit de turci s-a refugiat la Mănăstirea Cozia. Mănăstirea și familiile care și-au găsit adăpost aici devin pradă turcilor, care au dat foc mănăstirii, au dezgropat mormintele lui Mircea și ale altor domni, crezând că vor găsi în ele comori ascunse și au comis toate grozăviile, profanând bisericile și picturile. Peste un veac, prefectul județului Vâlcea anunță Ministerul
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
însă în mișcări atât de provocatoare încât Irod chiar se întreba câteodată dacă frumoasa fată nu devenise o persoană adultă în adevăratul sens al cuvântului. Savura în schimb frumoasele momente care îi desfătau privirea. Se lăsase în cele din urmă pradă ritmului instrumentelor, tobelor și dansului amețitor iar ceea ce urmă i se păru de-a dreptul un vis halucinant dublat de aromele vinurilor care mai de care mai îmbietoare și de miresmele parfumate arse din abundență în candele. Era atât de
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
să-mi aducă răcoarea, gura ta, să-mi strivească buzele în mii de săruturi gâtul tău alb să-l cuprind în palme și trupul tău să cadă pradă trupului meu. Pentru o noapte să fim pe rând amândoi prădător și pradă. Îți fierb rădăcinile iubito, Îți fierb rădăcinile iubito, asemeni Evei jinduiești la păcat, trupul tău firav emană suave parfumuri asemeni florilor și eu asemeni fluturilor mă opresc din zbor să-ți simt mătasea părului atingându-mi obrajii sub cerul ochilor
AŞ FI VRUT SĂ TE CHEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348154_a_349483]
-
duc la exacerbarea imaginației lui exaltate. Fantoșa nu are cum să-și dovedească fidelitatea conjugală, doar nu se petrecuse nimic compromitător pentru onoarea ei, ci numai buna credință. Ea nu se poate dezvinovăți prin dovezi pentru că nu făcuse nimic nepotrivit. Pradă unei sfâșietoare gelozii, Glogovan murmură: „Ah, nu s-a întâmplat nimic, cu asta scapi dumneata, dar gândul, gândul” Două zile mai târziu, la întoarcerea acasă, pe același drum, Glogovan se lasă din nou torturat de bănuiala că ceea ce el intuise
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
ceea ce mă privește, ca martor și actor în aceste momente de tristă memorie, am reținut că ,,sunt prost și roșu ca dracu”, dar și că pila-pila, adică ferestrăul și coasa familiei mele au intrat în patrimoniul trupelor rusești eliberatoare, ca pradă de război. Prof. pensioner Emil Istocescu Referință Bibliografică: Amintiri despre staționarea temporală atrupelor rusești, în comuna Costești-Vâlcea, în timpul înaintării lor spre apus, după 23 august 1944 / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
A prins ursul de mijloc, încercând să-l doboare pe spate. Dar fiara i-a prins cu putere un braț și i l-a smuls din umăr. Acest animal are ghearele groase și înconvoiate, încât, atunci când le smulge din trupul prăzii, rupe bucăți mari de carne, cauzând o moarte îngrozitoare. Urlând de durere, cazacul s-a aruncat înspre armă, însă oamenii circului l-au imobilizat, pentru că odată intrată pușca în mâna rănitului, consecințele puteau fi incalculabile. După întâmplare a trebuit să
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
am mai nădit și lângă stuf, pentru fixă și m-am pus pe așteptat prima captură. Se luminase bine, însă peștele nu se grăbea să muște. Am avut la un moment dat o trăsătură la lansetă și când am înțepat prada, am simțit greutatea peștelui cum se răzvrătește, luptându-se cu apa lacului. Era un cărășel cât palma, totuși destul de frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
timpului iar în ” Poezie”: scrisul e cântărire de cuvinte/ dibuite/ cu lampa graiului/ este facerea auzită/ a liniștii/ ulei/ în curgerea timpului (pag. 35). Meditațiile sale devin adevărate maxime ce definesc poezia în raport cu timpul curgător: ”neconsolat e vulturul/ despărțit de pradă: / poezia. (pag. 67). Și cum timpul indisolubil este legat de spațiu, autorul atinge prin cuvânt stadiul iluminării, atunci, când ”Fântâna” se află într-un anume loc: În amonte/ departe, unde izvorăște râul/ trăiește cuvântul/ răbdător așteaptă/ retragerea nopții/ răsăritul/ fluxul
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
numai eu îmi construiesc viața cu fiecare lacrimă și fiecare tulburătoare privire către un viitor desenat și prins în luminile cerului. Tu spui că destinul mă doboară și visele mele sunt fără de putere. Si eu, vă spun că nu sunt prada unor preziceri fie ele tulburător de advărate, ci propria mea gândire a născut și monștrii si stelele care mi-au cântat victoria și căderea și Înălțarea... M-am prăbușit în adâncul peșterilor cu nevăzute adâncimi și am țâșnit ca un
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
care mai râvnise uneori, nu-l băgau în seamă, însă mai grav era că nici muncitoarele, sau spălătoresele de la fabrică nu făceau excepție. Aici însă apare o mare contradicție între realitate și mult lăudatul instinct al femeii ca animal de pradă: niciuna nu mirosise, că discretul domn era, de fapt, bine garnisit din punct de vedere financiar. Ei, dar cum Doamne iartă-mă, veți spune!? E doar un contabil și nici măcar la o regie a statului, ci la o amărâtă de
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Omul este o ființă hidoasă, perversă, depravată, care își justifică acțiunile scelerate în fel și chip, care minte și ucide cu zâmbetul pe buze. Păianjenul poate fi, după cum spuneam, un companion inedit. Și e lipsit de păcate, el își ucide prada doar pentru a se hrăni. Dacă nu ar face-o, ar muri de foame - aceasta este regula vieții pe Pământ. Și atunci, de ce să fie arahnofobia cea mai răspândită temere? E drept, o singură dată mi-a fost frică să
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Vă invit, în cele ce urmează, să luați parte la istorisirea drumului în viață al tânărului Radu, care a fost marcat pe tot parcursul său de o teribilă, stranie și fatidică alternanță. Partea întâi (în care Radu este bun și
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
luat o decizie care avea să-i influențeze decisiv parcursul vieții de atunci încolo: s-a hotărât să bea până la capăt din cupa amărăciunii și să devină și el asemeni celorlalți. După cum se știe, să distrugi și să te lași pradă instinctelor e foarte ușor, spre deosebire de a construi și a te înfrâna. Majoritatea lașilor și a perverșilor urmează prima cale, fiindcă este mai facilă. Și își găsesc diferite scuze fiindcă „nu au putut” să urmeze cealaltă cale. Tânărul Radu, deși nu
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
în visul acesta?”. „Da, cred. Poate că trebuie să se nască, dar e mai bine să-l avem peste un an, doi, atunci când lumea se va înnoi, nu acum”. Femeia a stat puțin în cumpănă, neștiind ce să creadă, apoi, pradă unui impuls subit, și-a desfăcut halatul și l-a lăsat să cadă pe podea, rămânând complet goală. Bărbatul, cu ultimele puteri, se târăște către o icoană, o atinge și rostește: „Tatăl Nostru, Carele ești în ceruri, Sfințească-se numele
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
nimic. Păream a fi condamnat la chin și uitare, la o tortură perpetuă, asemeni lui Prometeu. Fiindcă asta mi se întâmpla - cu fiecare nouă zi, cu fiecare clipă, cu fiecare amintire mă simțeam mutilat, distrus, ucis, de parcă o pasăre de pradă ar fi venit, mereu și mereu, să îmi devoreze ficatul... Nu există ieșire din acest joc infernal. Nu se poate, cedez. Probabil, mă voi sinucide. Dar, înainte de asta, trebuie să mai am o întrevedere cu regizorul Cristescu. Poate îl conving
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Într-o noapte, am avut un vis bizar, în care mă aflam într-un parc alături de o necunoscută ce-mi era logodnică, îi puneam pe deget un inel și chiar atunci se dematerializa, transformându-se apoi într-o pasăre de pradă, ca un uliu sau un vultur, și își lua zborul către înălțimi, pe care le scruta cu atenție, în noua ei formă de existență, lăsându-mă să o privesc de jos, de pe o bancă rătăcită, legat indisolubil de lumea terestră
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
Gustă, te rog! E cu aromă de migdale!”, îi spuse Vanei, care bău de îndată. În ochii Zalei s-a putut citi o tresărire aproape imperceptibilă de satisfacție și de eliberare. Ceasul a bătut ora fix, iar peste puțin timp, pradă unor convulsii scurte, dar intense, Vana s-a prăbușit la pământ și a rămas fără suflare. * Astfel s-a abătut nenorocirea asupra Palatului Violet: părinții Zalei au făcut ca totul să treacă drept un accident, dar consecințele faptei tinerei prințese
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ELIBEREAZĂ-MĂ! Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Unu. Stăteam singur în cameră, pradă gândurilor, frământărilor, anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele? Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
ocoli vicisitudinile vieții...”, am auzit aceeași voce. Însă răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Dumnezeu, care e Atoateștiutor și Atotputernic, să nu-mi poată răspunde la cerere decât în felul acesta? Patru. Virgil era cuprins de o depresie adâncă, căzuse pradă unui sentiment sfâșietor. Își aducea, vag, aminte, scene din tinerețe, când exersa noi și noi figuri pe gheață, cu pasiune, cu dăruire, sperând că va deveni cândva campion național... “Magia gheții” era pretutindeni. Își mai amintea cum fusese prima noapte
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
terenul din zonele diverse ale orașului. Transmiterea informațiilor se făceau din om în om sau aveau legături directe, dar orice ciripitură era plătită în primă fază cu un preț, iar după ce loviturile se realizau se mai primea o parte din pradă. Nu se plătea informația, în viitor nu mai primeai alta. Viața lui don Basilio decurgea fără prea mari probleme. Avea după cum spunea el, mai multe adrese în cartiere diferite, asta pentru a nu da de bănuit privitorilor de rând. În
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]