2,626 matches
-
urmă, mai ales balena omorîtă și însemnată de Flask cu un waif. Waiful e o țăpoaie prevăzută în vîrf c-un fanion, care e înfiptă în trupul unei balene moarte, pentru a-i semnala locul pe mare, cînd sînt în preajmă și alte eventuale prăzi și în același timp pentru a preveni ambarcațiunile vreunei alte baleniere că respectivul trofeu nu le aparține. Rezultatul acestei expediții ilustra oarecum înțeleptul dicton al vînătorilor de balene: „Cu cît sînt mai multe balene, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mînă, ca să-l urmeze. Ă Băiete, băiete, ți-am spus că nu trebuie să te ții după mine acum! Se apropie clipa cînd Ahab n-o să vrea nici să te alunge de lîngă el, dar nici să te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că ești un leac prea bun pentru boala mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baza fețelor noi pe care le stochează în creierul lor. Deoarece mecanismul de recunoaștere a frumuseții nu este înnăscut, ei își creează astfel o imagine „medie” a frumuseții, pe baza chipurilor pe care s-au obișnuit să le vadă în preajmă și ale căror trăsături s-au imprimat în creierul lor. Criteriile frumuseții sunt mult mai puțin universale decât credem. Sunt programate diferit pentru fiecare dintre noi, în funcție de zâmbetele pe care ni le-au adresat prietenii familiei și, în general, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
adevăr, aceeași problemă, adică se opune prin definiție oricărui produs care se vrea ecologic. În ceea ce privește apa râurilor, nu o folosiți așadar decât în cazul în care v-ați asigurat că în râul respectiv nu sunt deversate reziduurile uzinelor de prin preajmă... Apa de la robinet În sfârșit, ultima posibilitate este apa de la robinet. Dacă o folosiți, faceți în așa fel încât să fie la temperatura camerei, pentru a evita distrugerea plantelor. Stropitoare sau furtun? Vechea stropitoare pentru meri a familiei intră rămâne
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
lor, prin experiența lor științifică și prin argumentele lor particulare. Pentru cunoscutul istoric francez, Rabelais a fost un spirit liber al timpului său, un om cu o inteligență robustă și cu un simț viguros, degajat de prejudecățile ce domneau în preajmă: „Între libertatea sa de spirit și a noastră nu există diferență de grad, ci diferență de natură, nu-i nimic comun decât o anumită dispoziție a spiritului, un anumit temperament, un anumit comportament”. Să remarcăm apoi și faptul că, în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ciobanul te ia la stână și te omenește. După masă, ieși în curte ca să admiri peisajul și, în drum, dai peste un alt câine pe care îl îndepărtezi, aruncând cu un băț spre el. Câinele pleacă smerit, în timp ce, aflat în preajmă, ciobanul încremenește și abia mai poate vorbi: „Ăsta nu era câine. Era chiar un lup”; 5) Deschis. Puțin recomandabil, este tipul de final „în coadă de pește”. Cititorul vrea lucruri clare și nu acceptă șaradele, textele ce par indecise. În
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
numai că dau un plus de autenticitate textului, dar pot oferi subiecte sau unghiuri de atac neașteptate. De pildă, mulțimea toponimelor religioase (la Altar, la Călugăru, la Chilii, la Cruce etc.) ridică întrebări profitabile documentării: a existat o mănăstire în preajmă? Are ea o poveste, o istorie? Își mai amintesc localnicii numele vreunui călugăr? Prin ce anume era el renumit? etc. Nu neglijați drumul spre ținta finală. Un bun reportaj, scris la persoana I, poate fructifica aventura drumului (mersul pe jos
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răspunde la a doua. CITAT RETRAS Trăia acolo (În Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se Întâmpla a‑i sta În preajmă. Iar dacă nu găsea pe nimeni, Își mușca mâinile și celelalte părți ale trupului. Faima stăpânei Maria și a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Aceasta se sculă, Își luă copilul și se duse cu el la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și Elena Densusianu sau Elena Bacaloglu-Densusianu, în „La Roumanie” și „Țara”. Tipărește romanul În luptă (I, 1906), continuat de Două forțe (II, 1908). Cel de-al treilea volum, Izbânda noastră, anunțat, n-a mai apărut. Ulterior, B. va locui, până în preajma celui de-al doilea război mondial, în Italia, unde face propagandă culturii române. În țară trimite corespondențe și, mai rar, traduceri periodicelor „Ordinea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Noua revistă română”, „Universul” ș.a. O parte din articolele și conferințele ținute în Italia e
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
Viola, cea provocatoare Viola era o cățea cu părul galben, de un soi nobil. Se uita cu o privire inteligentă în lume. Toată ziua stătea pe stradă și recepționa totul cu nasul, cu ochii și urechile. Orice se întâmpla în preajmă, o interesa. Parcă înțelegea evenimentele în desfășurare. Pe oamenii îi recunoștea de la distanță și aștepta să fie strigată pe nume. - Viola, ce mai faci? Ai ieșit un pic la soare? Ea dădea din coadă veselă. - Viola, hai cu mine, striga
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În patiseriile locale. Lefty se puse din nou pe mers și curând ajunse la cazinoul din Smirna. Intrarea, flancată de ghivece cu palmieri, era somptuoasă, dar ușile erau larg deschise. Păși Înăuntru. Nu-l opri nimeni. Nu era nimeni prin preajmă. Urmă covorul roșu spre primul etaj și intră În sala de jocuri. Masa de barbut era liberă. La roata de ruletă nu era nimeni. Totuși În colțul Îndepărtat niște bărbați jucau cărți. Îl măsurară din priviri pe Lefty, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și de ce crezi că face asta? ― Nu știu. ― Nu știi? Bine. O să-ți spun eu. Le plătește taxă de protecție. Lu’ taică-tău Îi place să-i aibă prin preajmă pentru că i-e frică de noi, ăștia negri. ― Nu-i adevărat, am spus eu, trecând dintr-o dată În defensivă. ― Nu crezi? ― Nu. ― Bine atunci, reginuțo. Tu știi mai bine. Dar acuzația lui Marius mă deranja. După aceea am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de noi și cu asta, toată povestea se termină. Instrucțiunile lui George erau ca purtate de vânt și în curând toți cei care aveau armele luate de la Gardieni erau în jurul nostru, iar oamenii de legătură ai lui Govar erau prin preajmă, deja bănuind care era rolul lor, acela de a indica drumul pe sub pământ pentru cei care trebuiau să ne urmeze. Ne-am strecurat neobservați, unul câte unul, prin gangul prin care am mai fost, și ne-am ascuns după gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Fiecare își vedea de treaba lui și nimeni nu părea interesat de ceea ce se petrecea cu alții. În plus, eram prea mulți în cantină ca să se audă ceva. Abia îl înțelegeam eu pe Vladimir! M-am uitat mai atent în preajmă. Poate era ceva care îl îngrijora. Nu era nimic. Erau, însă, unii elevi care aveau pelerine negre pe ei. Păreau foarte mulțumiți și se uitau în jur să vadă dacă sunt admirați. Le stătea bine. Unii aveau căști și caschete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar nu te poate localiza. Îi e frică de tine. La fel cum și ție îți e frică de ea! Acum nici n-a știut că ai fost tu! E un avantaj pentru tine că știe doar că ești prin preajmă! Îi e foame și se va hrăni cu orice. După ce va termina cu carnea oaselor, le va digera și pe alea. Apoi se va apuca de ros lemnul băncilor și cărămizile pereților. Se pregătește pentru tine! Ar trebui să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de Gardieni care să vină în ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe cea de lângă ea. E Asinia Galla. Locul ei n-ar trebui să fie printre profesoare, dar așa s-a obișnuit, să-i stea tot timpul în preajmă. Se agață de ea precum iedera de casă. O bate liniștitor cu palma peste braț. Încearcă să o recon forteze și să-i insufle curaj să reziste. Știe cât îi e de greu să ră mână mult timp nemișcată. Sărmana
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în lateral. ― Ce spui de Ben? O spun pe un ton atât de firesc, încât până și mie îmi sună fals. ― Te place. ― Ben? Ben? Glumești, nu? Sigur că nu glumesc, Geraldine, nu vezi cum mă comport când e prin preajmă? Nu vezi ce efect are asupra mea? Cum aș putea glumi, când consider că este un exemplar masculin perfect, care nu se compară cu nici unul dintre cei care au pus vreodată piciorul pe Pământ? ― Nu. De ce? ― Păi, Ben e... Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și din fericire și-a dat seama că Ben e ultima persoană căreia i-ar putea spune, pentru că nu se știe niciodată cum ar interpreta asta Diana Macpherson. ― Mă scuzați, mai spune ea, văzând că Diana nu mai e prin preajmă, iar ea își poate lua la revedere de la Nick. Mă întorc într-o clipită. Brațele lui Ben sunt încă pe umerii mei: sunt atât de nervoasă, încât parcă m-am și trezit deodată, și acum pot să văd totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în vorbă cu mine. Uimitor. ― Tragi din greu? încep ei de obicei, iar eu zâmbesc, dau din cap și încerc să-mi continui antrenamentul. Dar ei rămân acolo, încercând să facă conversație; dacă Paul, instructorul, se întâmplă să fie prin preajmă, de obicei intervine el și-i trimite la alt aparat. Slavă Domnului că e și Paul pe acolo. Chiar că slavă Domnului, pentru că Paul este singura persoană care-și face griji pentru Jemima. Nu se poate abține să nu zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știa că era poreclită Piranha, și-și putea da seama din felul cum îl privea că ultimul lucru la care se gândea ea era emisiunea. ― Rich, a șoptit el în receptor, uitându-se ca nu cumva să fie cineva prin preajmă. ― Care-i problema? ― Diana. Nu cred c-am s-o mai pot respinge prea mult. ― De câte ori, Ben? De câte ori ți-am zis eu să ai grijă să nu amesteci afacerile cu plăcerea? ― Nici nu vreau s-o fac, spuse Ben cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sfânt Să-și scuture creanga. Și cum n-oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Se opri din turnat gaz peste lemne și-și Întoarse capul. — La revedere, doamnă Garner, spuse Nick. Mulțumesc că m-ați luat. — Ei, vezi-ți de treabă, Nickie. M-am distrat de minune. — Ne face plăcere să te-avem În preajmă. Nu stai la cină? — Trebuie să plec. Probabil că m-așteaptă tata. — Bine, atunci du-te. Vrei, te rog, să-i spui lui Carl să intre-n casă? — Da, sigur. — Noapte bună, Nickie. — Noapte bună, doamnă Garner. Nick ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am auzit izbindu-se o dată și până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la el, cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]