1,913 matches
-
lucrare din 1890, însemnătatea și dreptul humorului față de rolul unilateral pe care îl jucau, după opinia sa, năzuința spre adevăr și aspirațiila morală, în literatura vremii. El spunea că în trecut exista mai mult humor decît astăzi, deși azi se predică așa de des despre iubire. "Sîntem atît de drăgăstoși în vorbă și faptă, încît uităm cu totul să fim la fel în suflet și în viața sentimentală, adică tocmai ce are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Asta este cu adevărat, cum ar spune-o chiar Marx, o schimbare de importanță istorică mondială. Toate aceste puncte se aplică României, în particular. Faptul că țara nu a descins în naționalism și șovinism chiar și atunci când politicieni importanți au predicat limba urii este o realizare majoră și la fel este și faptul că vechile chestiuni teritoriale, precum Transilvania și Basarabia-Moldova, au devenit doar intermitent chestiuni de politică înaltă. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de bază în structurarea claselor sociale. Secondate de o ideologie a urii și intoleranței creau o stare de tensiune socială permanentă între clasele avute (burghezie, moșierime) și cele paupere (muncitori și țărani fără pământ). Socialiștii nu au înțeles că a predica lupta de clasă înseamnă a cultiva ura între oameni care nu este altceva decât un fenomen împotriva naturii, în sfârșit împotriva legii naturale care presupune unirea prin iubire. În concluzie spune Paulescu, socialismul prin suprimarea proprietății individuale și înlocuirea ei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
individualism, egoism și izolare, nicidecum spre comunicare, comuniune și înțelegere ce caracterizează caritatea creștină. Dar cu siguranță cea mai importantă latură comportamentală a preoțimii este aceea de a se opune cu toată vigoarea patimilor ce derivă din instincte, pentru că sacerdoțiul (predica, sacrificarea și judecarea) nu pot fi săvârșite dacă cel chemat să le săvârșească este pătat de vicii. Urmând exemplul apostolilor ei ar trebui să se abțină prin voință și convingere de a gusta din plăcerile naturale ale instinctelor. Ideal ar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
latină 28. azteca (nahua) LM; limba Imperiului Aztec; continuată de limbă nahua (limba indigena cea mai vorbită în Mexic) familia amerindiana, ramura uto-aztecană, grupul aztecan; aglutinanta polisintetica; VSO; omni-predicativă (nu distinge clar substantivul de verb, prin urmare oricare poate fi predicat) azteca (nahua), sistem de scriere glifică ( folosește în același timp pictograme, ideograme și construcții fonetice); latină (introdusă de spanioli) 29. babiloniana LM Vorbită în Babilon începînd cu prima jumătate a mileniului ÎI i.C. Pînă în a doua jumătate a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
208. ladakhi N India (Jammu și Cașmir), China, Pakistan familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul tibetan tibetana 209. ladino N Spania (pînă la sfîrșitul sec. XV), Turcia, Grecia, Bulgaria etc. limba artificială, creată de rabinii spanioli pentru a traduce și a predică textele sacre evreiești; vocabular spaniol, dar sintaxa (inclusiv topica) ebraica latină 210. lahu N Chină (Yunnan), Laos, Birmania, Vietnam, Thailanda familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul lolo-birman; SOV latină 211. lak O Daghestan (Rusia) familia caucaziana, ramura nakho-daghestaneză; ergativă, tipologie ritmica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mijloacele întrebuințate de această împărăție pentru a le aduce la îndeplinire sunt arătate cu multă claritate și precizie: „... Popii greco-răsăriteni au fost totdeauna și sunt încă, cu bună seamă și astăzi, atâți agenți secreți pentru Rusia în împărăția otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-și face meseria, iubirea cătră muscali și ura pentru musulmani, acești necredincioși care i-au robit. Și este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovean de credință greco-răsăriteană să vadă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
împărăție pentru a le aduce la îndeplinire sunt arătate cu multă claritate și precizie: „... Popii greco-răsăriteni au fost totdeauna și sunt încă, cu bună seamă și astăzi, atâți agenți secreți pentru Rusia în împărăția otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-și face meseria, iubirea cătră muscali și ura pentru musulmani, acești necredincioși care i-au robit. Și este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovean de credință greco-răsăriteană să vadă în fiecare rus un
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
ca călăuză, la fiecare prilej, pe consulul M. S. împăratului Neculai. Unul din miniștrii domnului îmi zicea chiar ieri în această privință: „Nu pierdem nădejdea ca noul nostru Domn să devină patriot, dacă deodată, d. Dașcov va începe să-i predice, în numele stăpânului său, interesele naționalității române, dar aceasta este singura și ultima noastră nădejde... Domnul compuse ministerul său exclusiv numai din oameni agreați de Consulatul rusesc... Numirile facute în justiție nu par a fi fost fericite: ...Domnul... a desăvârșit o
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
soție! Scrisoarea 66 Drumul spre Perugia e minunat. E o zonă muntoasă, asemănă toare cu a Brașovului nostru. Înainte, aici era scaunul papal, nu la Vatican. La Assisi, localitate la doar 20 de kilometri de Perugia, a trăit și a predicat Sf. Francisc, întemeietorul Ordinu lui Franciscanilor. Pretutindeni sunt ruine și biserici și urme ale unor oameni deosebiți. În Perugia este singura univer sitate din Europa dedicată exclusiv străinilor. Vin aici chinezi, elve țieni, mexicani, africani, români etc., există niște cursuri
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că l ai putea vedea vreodată. Când ești la un pas de casa lui Leonardo da Vinci ți se pare de necrezut. La un moment dat am descoperit Assisi. Era leagănul creș tinității înainte de Vatican. Aici a trăit și a predicat Sf. Fran cisc, protectorul Italiei. La prima vedere nu m-a impresionat, mi s-a părut o localitate ce caută doar să atragă turiști. Prea multe chioșcuri cu ste gulețe, cărți poștale și tricouri cu numele sfântului sau al orașului
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile / convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar ca o neliniște. Virginia Woolf predica renunțarea la love interest (intriga amoroasă) și la cronologie, dar proza ei se agăța de aceste două elemente cu încăpățânare; teoria ei nu făcea decât să afirme că Virginia Woolf nu putea construi o intrigă după regulile clasice, și căuta
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la istoria corect narată pentru a-și păstra cititorii, ironia mușcătoare a lui Eliot, bucuria lui de a se opune frumosului, de a șoca prin indecență stau și azi la baza prozei și poeziei. Iată deci că, după ce Woolf a predicat o noutate de care nu s-a putut sluji, apare autorul Desperado și chiar anulează ideea de cuplu ca axă centrală a romanului. Dă deoparte intriga amoroasă, ideea de familie, de comunicare. Pe eroii Desperado nu-i șochează și nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
învinge, o cursă abandonată de convențiile știute. Virginia Woolf recomanda autorilor să ia ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar. Cu toate acestea, Mrs Dalloway, de pildă, nu face nimic din ceea ce predica autoarea. Cei care aplică teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și nu putuse pune în practică. De la (în jur de) 1950 încoace, de peste jumătate de veac deja, trupul pune constant sufletul în încurcătură. Iată de ce romanul lui Lodge Thinks are doi eroi, dintre care unul (Ralph Messenger) e expert în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Sf. Pavel ca purtător al Evangheliei, al înțelepciunii discursului acesteia, al întregii bogății spirituale pe care Răstignirea sa a revelat-o lumii și oamenilor. În timp ce evreii făceau apel la miracole, iar grecii căutau soluții în înțelepciunea naturii, acum Evanghelia predica, prin Răstignirea lui Christos, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu pe care el le reprezenta pe Pământ. Sursa tuturor doctrinelor se afla în învățătura marilor apostoli, care au interpretat sufletul din perspectiva mântuirii creștine. Aceasta punea accentul deopotrivă pe origine și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în mijlocul alor săi și, înainte chiar să-și înceapă cuvîntul, puterea lui Dumnezeu, luîndu-i-o înainte, tot poporul strigă în același timp: "Pe zeii muritori, rege pios, noi îi respingem și sîntem gata să-l urmăm pe Dumnezeul nemuritor despre care predică Rémi." Această veste este dusă prelatului, care, umplut de o mare bucurie, puse să fie pregătită piscina [...]. Regele fu primul care ceru să fie botezat de pontif. El înaintează, ca un nou Constantin, spre piscină pentru a se vindeca de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1635 a Academiei Franceze și cu succesul primelor tragedii ale lui Corneille, care pregătesc triumful idealului clasic. La fel în domeniul gîndirii cu publicarea în 1637 a Discursului asupra metodei al lui Descartes, care pune bazele unei adevărate revoluții intelectuale predicînd îndoiala metodică, primatul rațiunii și al experienței, necesitatea limbajului matematic. Tot așa și în artă: castelele și conacele în stilul Ludovic al XIII-lea, cu acoperișurile înalte și cu zidurile în care alternează piatra și cărămida, își extrag frumusețea din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acest raport, se consideră că doctrina poate fi, în cazuri excepționale, scurtcircuitată. Au existat sufiți, spune Titus Burckhardt, care se mărgineau să predea șlefuirea oglinzii inimii și treceau sub tăcere adevărurile transcendente, asemenea unor maeștri budiști care se mărgineau să predice respingerea limitărilor psihologice. Literatura filocalică e centrată pe aceeași temă, iar Filotei Sinaitul folosește, pentru cunoașterea unitivă, metafora peceții luminoase, mai puternică decît cea a oglindirii. Să ne păzim cu toată atenția inima de gîndurile care ar putea întuneca oglinda
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
comunități din afară, așa cum în Rusia a venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o diferență esențială: putem achiziționa ceva cu talerii reali, dar nu putem achiziționa nimic cu talerii posibili. Dar conceptul este același pentru talerii reali, și pentru talerii posibili. Mai mult, rezultatul este același chiar dacă adăugăm un anumit număr de caracteristici (predicate). Ne sunt oferite informații adiționale pentru că atunci când îi căutăm să știm cât mai exact cum arată. Michael Palmer prezintă următorul exemplul: un student dă ultimul examen la facultate; nu a reușit să repete nimic, dar este înzestrat cu o imaginație
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
legate chiar de acest cuvânt: "real"145. Unii autori au considerat că, la Kant, este susținută teza conform căreia existența nu este un predicat (de exemplu Carnap, Ayer, Hintikka). Alții au considerat că se susține ideea că existența nu este predicat de ordinul I, dar că poate fi vorba de un predicat de ordinul II. În acest fel, Kant s-ar afla pe linia de gândire Frege Russell și ar fi un premergător al interpretării existenței din logica modernă. Alți interpreți
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
adaugă la conceptul subiectului și îl sporește nu este nevoie să fie conținută în el. Un concept devine complet determinat prin adăugarea de noi determinații, iar printr-o determinare completă ajungem la reprezentarea unui lucru individual. Astfel, existența nu este predicat real pentru că nu este o determinație care să se adauge conceptului unui lucru. A. Niță constată că, de fapt, distincția dintre predicat logic și predicat real s-a estompat. Cu toate acestea, pentru a menține distincția și pentru a valida
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
unui concept la "posibilitatea întreagă, ca ansamblu al tuturor predicatelor lucrurilor în genere". Kant prezintă un concept modal și precizează că sediul lui se află în rațiune: "nu putem niciodată să îl prezentăm în totalitatea lui in concreto". Dincolo de variantele predicat logic predicat real, Kant pune în discuție, valoarea transcedentală a conceptului de existență (principiul determinării complete). În comentariul său la acest principiu, Adrian Miroiu sesizează faptul că propozițiile existențiale folosesc acest principiu al determinării complete: Atunci când avem de-a face
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]