2,032 matches
-
octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iarna în munți, am locuit la Grand Hotel deasupra patinoarului și tata patina în spatele pietrelor pe suprafața ca oglinda. Era zgomotul ăla specific când așeza piatra și izbucneau strigătele când lovea; un staccato puternic „up, up, up, up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
picase la Institut pentru că nu citise lecția despre aparatul de fotografiat. Slavă Domnului, Mihai este azi unul dintre cei mai buni operatori din țară, iar eu trag nădejde în sufletul meu că nu numai din țară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gândurile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniștit, mereu gata să te năucească spunând o vorbă de duh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Este teatrul însuși, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de urină erupse brusc ca dintr-un furtun aflat sub presiune și fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-un funduleț atît de îngrijit. Roja uită brusc de ciorapi și își ciuli urechile ca un animal hăituit, încercînd să ghicească ce o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume. Știu, Costăchele. Numai să nu întârzii prea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ochii de Costăchel? Da’ nici adevărul nu puteam să i-l spun. Ferita sfântului”... Când au ajuns, Ion a deschis ușa bucătăriei și a lăsat-o pe Măriuca să intre. El s-a retras. Din spatele ușii, a auzit strigătul prelung și disperat al Măriucăi: Costăcheleee! Ce-ai pățit? Cine te-a lovit? Liniștește-te, Măriucă! Vino-ți în fire! Am să-ți povestesc totul mai târziu. Acum trebuie să-l ducem acasă... Drumul a fost nespus de greu. La fiecare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât se poate de calm: Măi Petrache, se vede că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dat de necaz. Începeam să mă Încălzesc vorbind despre acest subiect. Cine știe, i-am zis, dacă treburile merg bine, poate vei căpăta și tu una. Ar arăta bine pe o tunică frumoasă ca asta. Mușchii de pe fața tânără și prelungă a lui Buerckel se Încordară. Se aplecă Înainte și prinse mirosul respirației mele. Sunteți beat, zise el. — Si, am răspuns. Nesigur pe picioare, m-am Întors să plec, adresându-i un salut de despărțire: Adios, hombre. 2 Era târziu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prețioasă ca o bijuterie, minunată Întocmire a unui poet, a unui geometru (poetul este geometrul perfect), a unui spirit fin, a unui suflet care cunoaște toate abisurile. Fraza, totodată convulsionată de seisme și cristalizată În subțiri, dure baghete cu ecou prelung. În toate registrele (Înțelegere a sufletului omenesc În atâtea aspecte ale lui, Înțelegere a mediului secretat de om, Înțelegere a istoriei și a universului orb care ne asediază, toate acestea receptate pe toată claviatura interioară, sentiment al măreției, al afecțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile ei gesticulează puternic sub nasul tău. Joc Qu și Pai, jocuri cu poezii, zice Fairlynn. De-abia aștept să joc cu președintele Mao. Am auzit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un nas mare, ca un cățel de usturoi. Soția lui, Wang Guang-mei, este cea care, prin frumusețea și eleganța ei, scoate la lumină calitățile lui. Vicepreședitele Liu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
găsit un tânăr de la Universitatea Quinghua, un student la chimie în vârstă de șaptesprezece ani. Îl cheamă Kuai Da-fu. Îmi face plăcere să-l descriu pe Kuai Da-fu. Vorbesc despre el de parcă ar fi fiul meu. Are chipul prelung și caracter puternic. Ochi de raton și nasul mare. Buzele lui îmi amintesc de albia uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea. Prima lor întâlnire față în față după trei ani. Îi strânse mâna, vinovată. Apoi se întoarse în grabă, să-și calmeze fratele. Mark avea încă vedenii. Karin încercă să-l liniștească. Dar nu înțelegea ce văzuse el în umbra prelungă venită de nicăieri. Stătea întins în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mi-am propus să-l întreb pe tata. Asta a fost tot. Mă aflam acum de cealaltă parte a ușii, tot nelogodit. Am coborât scara, fără să mă opresc. Anna tocmai se dădea jos de pe motocicletă, în fața casei. Avea pulpe prelungi, frumoase, și glezne subțiri. După glezne se cunoaște când o femeie are clasă, zicea tata. Ce nu se cunoaște acolo poți să cauți mai sus, ziceau colegii noștri mai mari. Anna s-a îndreptat spre mine și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mai ascult, dar timpul însemna bani, apoi cine știe dacă n-aș fi zis și ceva greșit. Ce ne rezervă viitorul. Din vorbele astea, mama putea să afle dacă drumul spre America ni se deschisese ori nu. Plicul era prelung și îngust, iar în dreapta jos avea o mică fereastră, unde se putea citi numele tatei și cel al familiei Flumian. Scrisoarea stătea în cutie încă de dimineață devreme, o ochisem eu prin deschizătură. Signora Maria ținuse un timp plicul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nevăzut, ascuns de marginea dantelată a unui nor negru cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că scoate un sunet prelung: Uuuuuuuuuuuuuuuuu! și stă cu mâinile peste urechi și clipește repede și Îi e frică. Și face pipi pe el. Despre Marele Război pentru apărarea patriei știe foarte puțin: un soldat care fuge și se agață din mers de scara vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am săturat să tot aflu. Mai bine povestește-mi despre mânăstirea pe care o faci în munte. Soarele cobora spre apus. Dinspre oraș, liniștea fu spartă de tânguiala primului muezin. Unul după altul, din toate săgețile minaretelor se înălță strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul rugăciunii altora. Mușchii feței, care până atunci exprimau revoltă și chiar supărare, acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constandinul Stancăi venit cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-ar fi ridicat un cioban, Bucur, de unde și numele de București, oftă spătarul, amintindu-și de povești auzite de la călugării de la Radu Vodă. Și popa i se păru altfel decât cei pe care-i cunoștea. Slab, înalt, cu fața prelungă, avea în el un fel de sfială cu care-și potrivea glasul în așa fel ca rugăciunea pe care o rostea să vină spre tine numai dacă îți concentrai atenția spre ea, și spătarul, treptat, treptat, reuși să se adune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor aurite de biserici. Un țipăt prelung, sfâșietor, trezi toată lumea aflată între zidurile mânăstirii, și era mult popor adunat din toate satele oltenești de prim prejur, căci era hram la bolnița cea zidită de către domnița Ancuța, fiica doamnei Chiajna și a lui Mircea Vodă Ciobanul, pe locul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai spus, l-am cunoscut foar te bine pe Vrabie cînd era un simplu actor al Teatrului Na țional; nu mai avea puterea din vremea directoratului Bulan dra, nu mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten cald și calm. Era inteligent și judeca Întotdeauna, limpede. CÎt privește talentul...Dumnezeu să mă ierte, dar avea o profunzime și o modernitate a jocului pe care nu leam observat la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]