1,958 matches
-
sa" și de familiaritatea cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborî Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap. Pascalopol deschise voios portița și ușa gotică de la intrare, stârnind schelălăitul prelung al clopoțelului. Glasul Otiliei răsună aproape numai-decît și se auziră totodată tropotele furtunoase pe scară. Pascalopol intrase înăuntru, dar geamurile odăilor din curte fiind deschise, se auzeau de afară frânturi de convorbire. Otilia spunea lui Pascalopol să aștepte să-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise Otilia, doar ți l-am cusut bine deunăzi! Nu-l bănui, sau se prefăcu că nu-l bănuiește, ci numai se arătă supărată de atâta neglijență. Căzut pe panta disimulației, Felix se pretextă bolnav. Otilia, serioasă, îi vâra mâna prelungă de-a lungul gâtului, să vadă dacă n-are temperatură, îi făcea ceaiuri, ședea pe marginea patului, nedîndu-i voie să se dea jos din el. Deodată îi intră în cap că Felix nu se hrănește bine. - Se-nțelege, Marina gătește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă, prelung și ostentativ. - Voi vă sărutați? se miră cealaltă domnișoară. Asta e trădare, domnule Rațiu, zise și ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala de Spectacole a Universului, scârțâiau ușa de la intrarea în clădire grupuri din ce în ce mai subțiate de invitați întîrziați, desfășurîndu-se din fularele albe de mătase, cu capete prelungi și transparente ca sticla, refrișîndu-și florile de la butoniere, căpătând gaj, în schimbul pardesiilor lepădate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parterului sau a celor două balcoane către care rulau deja imagini ale călătoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Pământului și în plimbarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pitită și nepredată lui, statului român, pe tine te deznoda din bătăi, iar pe valută doar ți-o confisca. La contactul cu solul, cataramele celei de-a treia valize cedară, fălcile somnoroase, de crocodil, ale bagajului desfăcîndu-se cu un plescăit prelung și înălbind tarlaua pe o suprafață de o sută de metri pătrați cu o populație de articole, grafice și fotografii decupate din cotidianul de partid Scânteia. Coborând ca din lift, Ho diábolos puse piciorul pe răzor chiar în inima unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fericit și trebuie să mă temperez - măi, Radule, nu mai fi așa capsoman și înțelege o dată că fata asta trebuie să existe. Și asta nu foarte departe, nu mult mai departe de 5 kilometri de inima ta... 144 DANIEL BĂNULESCU prelungă de grădină, populată cu iederă, glicină și tisă, și cu spațiul limitat de crăcanul a două străduțe. Îl lăsă singur în coșconeața pe a cărei fereastră vălureau mirosurile de rântașuri, năvălite de la cumetrele din cartier. După ce-l deprinsese, întîi, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ițiseră alți exploratori ai întunericimii comportamentelor omenești: Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sale de Sinistrat, se descoji, căpătând corporalitate și îndreptîndu-se către el, o tânără femeie necunoscută. De o înălțime amețitoare. Slabă (dar puteai împinge, cu ușurință, cursorul verbal până la gradația de "scheletică"). Cu pieptul scobit. Apropiindu-se într-un soi de prelungă cămașă de noapte. Cu șuvițele părului abundent căzîndu-i dezordonate peste umeri. - A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoasă și stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, pentru multă vreme, Sinistratului poezia lui Nichita Stănescu nu-i mai spuse nimic, astfel că el rămase cu un gol de neiertat în literatura română. Soțiile simboliștilor erau cam blegoase, se retrăgeau într-un colț, își răsfirau degetele lor prelungi pe boala lor de piept și, interiorizate, trebuia să-ți bați mult capul până să scoți puțină literatură de la ele. Avangardistele erau neastâmpărate. Îi perforau cu capse tricoul, își dublau volumul sânilor, înmuindu- și-i în parafină, îi caligrafiau, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ulei. Sîntem prea proști. - Să vă fac atunci niște minuni? se ridică, încă nici pe jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
locomotiva care străbate, în viteză, cartierul de case cu străzi, trasate drept paralel și perpendicular pe calea ferată. Trece peste ultimul pod, după care se ivesc în sfârșit blocurile turn și trenul frânează. Scrâșnetul saboților, fier pe fier se aude prelung și ascuțit, semnalând călătorilor sfârșitul drumului. - Da, peronul patru ca de obicei.Trebuie s-o iau prin pasaj! își spune tânărul. În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
stă pe lângă Stănică*, deci este din mahalaua noastră. O cheamă Ileana. A doua zi fetele au venit împreună. Într-adevăr, era înaltă, zveltă, bine făcută cu părul lung castaniu asortat cu ochi căprui, vaporoși și frumoși. Fața o avea prelungă, nasul drept și perfect iar gura îți venea să o săruți imediat, o frumusețe, exact tipul de fată care îi plăcea însă când zâmbea ieșeau la iveală vreo doi dinți cariați, problemă ușor remediabilă. Nu au stat cu grupul și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căutând smocurile rare de buruieni, apoi se ridicau chemîndu-se. Grăbi pasul. Cerul avea un tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am înșelat eu! v La al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajută-ne Doamne, nu ne lăsa... Cine știe cât au stat așa... Haita aștepta nemișcată în întuneric. Când auziră iar urletul unuia mai apropiat, starostele strigă la ceilalți: - Cântați, mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca în liturghia erotică a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele dezmorțite și trezite din trecut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el circulă prin vine în bunăvoie - și nimeni nu-l oprește... Parcă se dezgheață lacrimi în el, într-un oftat prelung și îndepărtat. Cine-mi va fi plâns în sînge? Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată și de infinită delicatețe, ce ușor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubește mistica, muzica și poezia este neapărat o natură erotică, un voluptuos rafinat și care, negăsind satisfacție deplină în iubire, recurge la delicii ce depășesc viața. Dacă ai atinge absolutul în dragoste, la ce ai umbla în goană după voluptăți prelungi și delicate? Nu le-ai putea simți nevoia și, dacă te-ar interesa abstract, ele nu ți-ar putea sugera o pasiune durabilă și intensă. În iubirea împlinită - cu toate vulgaritățile inerente - trăim aspirația spre alte lumi ca o distracție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al morții mă învăluie ca o spumă a veșniciei. Și-n lâncezeala ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]